1. Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.
2. Sunt doar două moduri în care poţi să îţi trăieşti viaţa: ca şi cum nimic nu este un miracol sau ca şi cum orice este un miracol.
3. Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămane anonim.
4. Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.
5. Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată.
6. Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.
7. Nu înţelegi un lucru pe deplin decat dacă poţi să i-l explici bunicii.
8. Pentru a fi un membru ireproşabil al unei turme de oi, mai întai trebuie să fii o oaie.
9. Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi.
10. Sufletele mari au întalnit întotdeauna opoziţie din partea minţilor mediocre.
11. Cel mai neinteligibil lucru despre lume este că e inteligibilă.
12. Pune mana pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.
13. Nu a greşit hatrul care a spus „Educaţia e ceea ce îţi rămane după ce ai uitat tot ce ai învăţat la şcoală”.
14. Mie mi se pare că pentru o şcoală lucrul cel mai rău este să lucreze în principal cu metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale. Un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine ale tanărului. El produce supusul umil... Daţi în mana educatorului cat mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încat singură sursă a respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale.
15. Lucrul cel mai frumos pe care îl putem trăi este tainicul. Este simţămantul ce stă la leagănul adevăratei arte şi ştiinţe. Cine nu îl cunoaşte, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune aşa, mort, iar ochii săi sunt închişi. Trăirea tainicului, chiar dacă amestecată cu frica, a produs şi religia. Cunoaşterea existenţei a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adanci raţiuni şi a celei mai luminoase frumuseţi, ce sunt accesibile raţiunii noastre numai în formele lor cele mai primitive, această cunoaştere şi acest simţămant constituie adevărata religiozitate.
16. Este mai uşor să dezintegrezi un atom decat o prejudecată.
17. Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplată, atunci suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.
18. Idealurile care mi-au luminat calea şi din cand în cand mi-au dat curaj reînnoit de a întampina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ.
19. Nebunia: să faci acelaşi lucru de mai multe ori şi să aştepţi rezultate diferite.
20. Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de cunoştinţe la care a fost creată.
sâmbătă, 30 mai 2009
joi, 28 mai 2009
Prietenii nostri, elefantii - invitatie la zambet...
Daca ar fi nevoie sa ascundem un elefant de furia vanatorilor sau de goana apriga a unor fiare dezlantuite, am putea alege una dintre variantele de mai jos, ajutati de colacul salvator al artei picturale si al talentului artistic...
Dacă unele naţiuni ar scrie cărţi despre elefanţi acestea s-ar intitula:
Cartea francezilor - "1000 de modalităţi de a găti elefanţi"
Cartea englezilor - "Elefanţi care i-am împuşcat în safari"
Carea galeză - "Elefanţi care au influenţat limba şi cultura galeză"
Cartea americană - "Cum să faci elefanţi mai mari şi mai buni"
Cartea japoneză - "Cum să faci elefanţi mai mici şi mai ieftini"
Cartea greacă - "Cum să vinzi elefanţi pe o grămadă de bani"
Cartea finlandeză - "Ce cred elefanţii despre finlandezi"
Cartea germană - "Elefanţii, o scurtă introducere, Vol 1-6"
Carea islandeză - "Cum să dezgheţi un elefant"
Cartea elveţiană - "Elveţia: Ţara prin care Hanibal a trecut cu elefanţii"
Cartea canadiană - Elefanţii: Problemă federală sau statală?"
Cartea suedeză - "Cum să-ţi reduci impozitul cu un elefant"
Cartea românilor - "Continuitatea elefanţilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic"
Cartea ungurilor - "Aşezarea elefanţilor în Ardeal după migraţia maghiară"
Alte cateva glumite puse in carca elefantilor...
Î: Cum sui un elefant în vârful unui salcâm?
R: Aşează elefantul pe o sămânţă de salcâm şi aşteaptă 50 de ani...
Î: Care e diferenţa dintre un purice şi un elefant?
R: Un elefant poate avea un purice, dar un purice nu poate avea un elefant...
Î: De ce nu uită elefanţii nici odată nimic?
R: Pentru că nimeni nu le povesteşte ceva.
Î: Ce credeţi voi că vom găsi într-un cimitir de elefanţi?
R: Elefantome.
Din categoria informatiilor stiintifice de tipul "Stiati ca... ?"
Elefantul este considerat cel mai mare si cel mai greu animal de pe planeta.
• Inima unui elefant poate cantari pana la 20 de kg, iar creierul sau, circa 5 kg.
• Trompa elefantului este compusa din 40.000 de muschi.
• Un elefant poate ridica cu ajutorul trompei, o greutate de pana la 270 kg.
• Grosimea pielii elefantului este intre 1 mm, pe zona urechilor si 3 cm pe spate.
• Viteza maxima de alergare pe care o poate atinge un elefant este de 40 km/h.
• Un elefant adult mananca in medie 250 kg mancare pe zi.
• Un elefant bea aproximativ 200 l de apa.
• La nastere, puiul de elefant cantareste aproximativ 80 kg.
• Nou-nascutul de elefant, bea zilnic aproximativ 10 l de lapte.
• Elefantul este considerat a avea o memorie uimitoare, de aici venind si expresia “memorie de elefant”.
• Coltii elefantului pot cantari la maturitate pana la 100 kg si pot ajunge pana la lungimea de 3 m.
• Molarii unui elefant cantaresc 5 kg si au o lungime de aproximativ 30 cm.
• Pe parcursul vietii unui elefant, toti dintii acestuia, cu exceptia coltilor de fildes, se schimba de 6 ori.
• Elefantul creste pe intreaga durata a vietii lui si traieste in medie 70 de ani.
"E o definiţie tehnică a două roţi în echilibru
ca şi roata istoriei tot înainte se învârte
atunci când lanţul nu e întins e posibil să cadă
urechile mari îl ajută la mersul prin oraş...
Am dat anunţ pentru toate grădinile zoologice
un elefant biciclist e pe străzi şi pedalează
toţi nebicicliştii să se retragă în casele lor
cu trompa poate aspira la o cât mai mare libertate.
Mă salută îl salut şi pe toată lumea ce o întâlneşte
buna creştere îl recomandă ca fiind un bun cetăţean
să vorbim cu primarul pentru o distincţie rezonabilă
elefant de onoare al minunatului nostru oraş.
Trebuie onorat cum se cuvine ca un rara-elephantus şi nu marginalizat!"
("Ultimul elefant din România care merge pe bicicletă" - Virgil Andronache)
Simpatizati elefantii in libertate sau va simtiti mai in siguranta daca i-ati vedea in spatele gratiilor?
Dacă unele naţiuni ar scrie cărţi despre elefanţi acestea s-ar intitula:
Cartea francezilor - "1000 de modalităţi de a găti elefanţi"
Cartea englezilor - "Elefanţi care i-am împuşcat în safari"
Carea galeză - "Elefanţi care au influenţat limba şi cultura galeză"
Cartea americană - "Cum să faci elefanţi mai mari şi mai buni"
Cartea japoneză - "Cum să faci elefanţi mai mici şi mai ieftini"
Cartea greacă - "Cum să vinzi elefanţi pe o grămadă de bani"
Cartea finlandeză - "Ce cred elefanţii despre finlandezi"
Cartea germană - "Elefanţii, o scurtă introducere, Vol 1-6"
Carea islandeză - "Cum să dezgheţi un elefant"
Cartea elveţiană - "Elveţia: Ţara prin care Hanibal a trecut cu elefanţii"
Cartea canadiană - Elefanţii: Problemă federală sau statală?"
Cartea suedeză - "Cum să-ţi reduci impozitul cu un elefant"
Cartea românilor - "Continuitatea elefanţilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic"
Cartea ungurilor - "Aşezarea elefanţilor în Ardeal după migraţia maghiară"
Alte cateva glumite puse in carca elefantilor...
Î: Cum sui un elefant în vârful unui salcâm?
R: Aşează elefantul pe o sămânţă de salcâm şi aşteaptă 50 de ani...
Î: Care e diferenţa dintre un purice şi un elefant?
R: Un elefant poate avea un purice, dar un purice nu poate avea un elefant...
Î: De ce nu uită elefanţii nici odată nimic?
R: Pentru că nimeni nu le povesteşte ceva.
Î: Ce credeţi voi că vom găsi într-un cimitir de elefanţi?
R: Elefantome.
Din categoria informatiilor stiintifice de tipul "Stiati ca... ?"
Elefantul este considerat cel mai mare si cel mai greu animal de pe planeta.
• Inima unui elefant poate cantari pana la 20 de kg, iar creierul sau, circa 5 kg.
• Trompa elefantului este compusa din 40.000 de muschi.
• Un elefant poate ridica cu ajutorul trompei, o greutate de pana la 270 kg.
• Grosimea pielii elefantului este intre 1 mm, pe zona urechilor si 3 cm pe spate.
• Viteza maxima de alergare pe care o poate atinge un elefant este de 40 km/h.
• Un elefant adult mananca in medie 250 kg mancare pe zi.
• Un elefant bea aproximativ 200 l de apa.
• La nastere, puiul de elefant cantareste aproximativ 80 kg.
• Nou-nascutul de elefant, bea zilnic aproximativ 10 l de lapte.
• Elefantul este considerat a avea o memorie uimitoare, de aici venind si expresia “memorie de elefant”.
• Coltii elefantului pot cantari la maturitate pana la 100 kg si pot ajunge pana la lungimea de 3 m.
• Molarii unui elefant cantaresc 5 kg si au o lungime de aproximativ 30 cm.
• Pe parcursul vietii unui elefant, toti dintii acestuia, cu exceptia coltilor de fildes, se schimba de 6 ori.
• Elefantul creste pe intreaga durata a vietii lui si traieste in medie 70 de ani.
"E o definiţie tehnică a două roţi în echilibru
ca şi roata istoriei tot înainte se învârte
atunci când lanţul nu e întins e posibil să cadă
urechile mari îl ajută la mersul prin oraş...
Am dat anunţ pentru toate grădinile zoologice
un elefant biciclist e pe străzi şi pedalează
toţi nebicicliştii să se retragă în casele lor
cu trompa poate aspira la o cât mai mare libertate.
Mă salută îl salut şi pe toată lumea ce o întâlneşte
buna creştere îl recomandă ca fiind un bun cetăţean
să vorbim cu primarul pentru o distincţie rezonabilă
elefant de onoare al minunatului nostru oraş.
Trebuie onorat cum se cuvine ca un rara-elephantus şi nu marginalizat!"
("Ultimul elefant din România care merge pe bicicletă" - Virgil Andronache)
Simpatizati elefantii in libertate sau va simtiti mai in siguranta daca i-ati vedea in spatele gratiilor?
joi, 21 mai 2009
Cum v-ati imaginat perfectiunea?
Îmi rătăceşte sub piele un curcubeu dat de arcuirea celulelor inundate de tumultul sangelui. Îmi opresc paşii lăsand acordurile sufletului - smălţuite de culori vii - să-şi spună suspinul: un mănunchi de ganduri ce le las despletite de către lumina ochilor ce vor citi.
Îmi simt tălpile arzand de focul dorului născut din neastampărul sufletului cu inflorescenţe albe lăsate de puritatea suflului unui Zeu… ce mă îndeamnă să mă scufund în culorile Infinitului ca să mă ridice apoi… după ce m-a înmuiat în dragoste ce se vrea răspandită peste fiinţă şi nefiinţă.
Scufundări în liniştea fecundă ce ţes în noi, porţi ce duc spre evadarea Sinelui, să ne dăruim mereu cateva clipe de meditaţie prin care să simţim pulsul lăuntric al vieţii, să evadăm din grijile cotidiene - agonie ce taie răsuflarea, zbucium ce ne împinge într-un joc de echilibristică pe care încercăm din răsputeri să-l menţinem în tiparul apreciat de societatea fadă.
Tu, fiinţă născută din sămînţa de lumină, respiră profund pe nări iubire de absolut, adu-ţi în privire strălucirea stelelor şi priveşte bland cu coada ochiului aburul oboselii care a trecut. Înmoaie-ţi trupul, dizolvă-l în astral şi lasă tunetele divine din zarea cerească să îţi dăruie ţinutul de linişti şi freamătul de senin. Cand te cuprinde deznădejdea, fii fără contur şi sfarmă scoarţa neputinţei ce se sădeşte-n tine în momentele de descumpănire precum o rădăcină putredă ce-n umezeala ei îţi îngheaţă trupul sufland plumb sufletului ce arde negăsindu-şi liniştea.
Să fii convins că totul are un sens, că orice lucru care pare că merge stramb, merge în realitate drept, aşa că învaţă să nu regreţi nimic din ceea ce îţi este dat să întampini, nu te lăsa tulburat de întarzierea împlinirii unor vise, căci aşteptarea îţi va descifra tăcerea pamantului - lutul ce a zămislit trupul - şi aşa vei fi mai aproape de creaţia universală.
"Un zîmbet dulce de copil căruia nu i-au crescut toţi dinţii din faţă
Soarele văzut printr-o felie subţire de pepene sau de kiwi
Mîna graţioasă a unei frumoase dansatoare orientale
Un peisaj minunat văzut de pe vîrful unui munte
Doi îndrăgostiţi pierduţi în lumea lor de basm
Să stai culcat în iarbă şi să priveşti stelele
Privirea plină de devotament a unui cîine
O melodie ce atinge adîncul sufletului
Saltul precis al unei feline elastice
Un izvor susurînd prin pădure
Să mănînci căpşuni cu frişcă
O floare înflorită proaspăt
Un corp tînăr şi armonios
Să iubeşti şi să fii iubit
Irisul unui ochi frumos
Un tablou încîntător
O ploaie de vară
Să înoţi în mare
Pasărea colibri
O zi obişnuită
Un nor pe cer
Un curcubeu
O prăjitură
Dragostea
Sănătatea
Gingăşia
Armonia
Bucuria
Poezia
Viaţa
Clipa
Apa
Tu"
(Luminita Manole - "Perfectiune")
Sa fie perfectiunea dincolo de Poarta catre cer?
Îmi simt tălpile arzand de focul dorului născut din neastampărul sufletului cu inflorescenţe albe lăsate de puritatea suflului unui Zeu… ce mă îndeamnă să mă scufund în culorile Infinitului ca să mă ridice apoi… după ce m-a înmuiat în dragoste ce se vrea răspandită peste fiinţă şi nefiinţă.
Scufundări în liniştea fecundă ce ţes în noi, porţi ce duc spre evadarea Sinelui, să ne dăruim mereu cateva clipe de meditaţie prin care să simţim pulsul lăuntric al vieţii, să evadăm din grijile cotidiene - agonie ce taie răsuflarea, zbucium ce ne împinge într-un joc de echilibristică pe care încercăm din răsputeri să-l menţinem în tiparul apreciat de societatea fadă.
Tu, fiinţă născută din sămînţa de lumină, respiră profund pe nări iubire de absolut, adu-ţi în privire strălucirea stelelor şi priveşte bland cu coada ochiului aburul oboselii care a trecut. Înmoaie-ţi trupul, dizolvă-l în astral şi lasă tunetele divine din zarea cerească să îţi dăruie ţinutul de linişti şi freamătul de senin. Cand te cuprinde deznădejdea, fii fără contur şi sfarmă scoarţa neputinţei ce se sădeşte-n tine în momentele de descumpănire precum o rădăcină putredă ce-n umezeala ei îţi îngheaţă trupul sufland plumb sufletului ce arde negăsindu-şi liniştea.
Să fii convins că totul are un sens, că orice lucru care pare că merge stramb, merge în realitate drept, aşa că învaţă să nu regreţi nimic din ceea ce îţi este dat să întampini, nu te lăsa tulburat de întarzierea împlinirii unor vise, căci aşteptarea îţi va descifra tăcerea pamantului - lutul ce a zămislit trupul - şi aşa vei fi mai aproape de creaţia universală.
"Un zîmbet dulce de copil căruia nu i-au crescut toţi dinţii din faţă
Soarele văzut printr-o felie subţire de pepene sau de kiwi
Mîna graţioasă a unei frumoase dansatoare orientale
Un peisaj minunat văzut de pe vîrful unui munte
Doi îndrăgostiţi pierduţi în lumea lor de basm
Să stai culcat în iarbă şi să priveşti stelele
Privirea plină de devotament a unui cîine
O melodie ce atinge adîncul sufletului
Saltul precis al unei feline elastice
Un izvor susurînd prin pădure
Să mănînci căpşuni cu frişcă
O floare înflorită proaspăt
Un corp tînăr şi armonios
Să iubeşti şi să fii iubit
Irisul unui ochi frumos
Un tablou încîntător
O ploaie de vară
Să înoţi în mare
Pasărea colibri
O zi obişnuită
Un nor pe cer
Un curcubeu
O prăjitură
Dragostea
Sănătatea
Gingăşia
Armonia
Bucuria
Poezia
Viaţa
Clipa
Apa
Tu"
(Luminita Manole - "Perfectiune")
Sa fie perfectiunea dincolo de Poarta catre cer?
marți, 19 mai 2009
Legenda unei frunze si a stropilor ei de lumina...
Una dintre mii şi mii. Acestei frunze i se sortise un destin special. Habar n-a avut. Viaţa ei? Perfect previzibilă: naştere la termen, primăvăratică; copilărie jucăuşă; orientare firească, spre soare; crenguţa-mamă, binişor poziţionată - nici prea sus, nici prea jos; vedere excepţională: măceşul acela superb (pe care l-a văzut născandu-şi florile); prietene, cu duiumul... Ce mai, o frunză la locul ei, cu ganduri vegetale, simple şi cuminţi.
Era cumva deosebită de celelalte, pentru că ştia să danseze bine de tot. „Vibrez atat de elegant!...”, a observat odată. Şi nu a contrazis-o nimeni, nici măcar sora ei geamănă. Poate nu şi-ar fi împlinit destinul dacă n-ar fi început să urmărească, de-acolo, de sus, cum îi creşte umbra. Nu s-a îngrijorat deloc, deşi se vedea înverzindu-se din ce în ce mai tare. A devenit neliniştită doar cand bătranele i-au spus de copac. Că el hrăneşte toate crenguţele..., că frunzele nu-s decat coroana lui..., că mai sunt şi alţi copaci!
„Cate taine...”, a fost auzită rostind. Şi ăsta e ultimul lucru pe care l-a spus. A început apoi să danseze în tăcere deplină, mulţumind aerului, mişcandu-se alături de surorile ei într-un dans mai graţios ca niciodată. Se spune că dansul ei continua şi cand nu bătea vantul...
Dansand, a început să viseze că zboară. Liberă, desprinsă de crenguţa ei, zbura. Ştia acum că şi zborul le este dat frunzelor, că e firesc să zboare, că zborul nu doare...
Iar cand timpul a dat verii semnalul de plecare, a fost prima care s-a avantat curajoasă, purtată de vant, lăsandu-se îmbrăţişată de aerul încă destul de cald. Pentru că, în timpul dansurilor ei tăcute, aflase secretul zborului ultim, înălţător prin cădere...
Zbura spre pămant, fericită pe de-a-ntregul. Căci se grăbea să hrănească copacul, care-i şoptise despre noi primăveri.
Va invit la o ceasca de ceai cu arome de menta, tei si busuioc, spre revigorare si linistirea gandurilor!
Era cumva deosebită de celelalte, pentru că ştia să danseze bine de tot. „Vibrez atat de elegant!...”, a observat odată. Şi nu a contrazis-o nimeni, nici măcar sora ei geamănă. Poate nu şi-ar fi împlinit destinul dacă n-ar fi început să urmărească, de-acolo, de sus, cum îi creşte umbra. Nu s-a îngrijorat deloc, deşi se vedea înverzindu-se din ce în ce mai tare. A devenit neliniştită doar cand bătranele i-au spus de copac. Că el hrăneşte toate crenguţele..., că frunzele nu-s decat coroana lui..., că mai sunt şi alţi copaci!
„Cate taine...”, a fost auzită rostind. Şi ăsta e ultimul lucru pe care l-a spus. A început apoi să danseze în tăcere deplină, mulţumind aerului, mişcandu-se alături de surorile ei într-un dans mai graţios ca niciodată. Se spune că dansul ei continua şi cand nu bătea vantul...
Dansand, a început să viseze că zboară. Liberă, desprinsă de crenguţa ei, zbura. Ştia acum că şi zborul le este dat frunzelor, că e firesc să zboare, că zborul nu doare...
Iar cand timpul a dat verii semnalul de plecare, a fost prima care s-a avantat curajoasă, purtată de vant, lăsandu-se îmbrăţişată de aerul încă destul de cald. Pentru că, în timpul dansurilor ei tăcute, aflase secretul zborului ultim, înălţător prin cădere...
Zbura spre pămant, fericită pe de-a-ntregul. Căci se grăbea să hrănească copacul, care-i şoptise despre noi primăveri.
Va invit la o ceasca de ceai cu arome de menta, tei si busuioc, spre revigorare si linistirea gandurilor!
luni, 18 mai 2009
Aeroport inedit in Stramtoarea Gibraltar...
Strâmtoarea Gibraltar (în spaniolă: Estrecho de Gibraltar) este o strâmtoare care leagă Oceanul Atlantic de Marea Mediterană şi separă Spania de Maroc. Numele ei vine de la Gibraltar, care la rândul său vine din limba arabă Jebel at-Tariq (جبل طارق) însemnând muntele lui Tariq. Se referă la generalul berber ummayad Tariq ibn-Ziyad care a condus cucerirea islamică a Hispaniei în 711, conform detaliilor furnizate de Wikipedia.
Strâmtoarea Gibraltar are si o locaţie strategică. Navele care trec din Atlantic în Marea Mediterană trebuie să treacă pe aici. Traversarea între Europa şi Africa se face tot prin acest punct.
În timpul celui de-al doilea război mondial, britanicii deţineau controlul asupra strâmtorii de la o bază în apropiere. Submarinele germane care voiau să intre în Marea Mediterană erau efectiv prinse în capcană, deoarece nu puteau să plece pe la suprafaţă, iar curenţii submarini erau prea puternici pentru a permite deplasarea pe sub apă.
Acum aproximativ 6 milioane de ani, strâmtoarea s-a închis complet, transformând Marea Mediterană într-un uriaş lac sărat, eveniment cunoscut astăzi sub numele de Criza messiniană de salinitate.
Impresionant e aeroportul, care exploteaza in comun suprafata soselei, impreuna cu celelalte vehicule terestre.
Imaginea unui avion ruland pe sosea este la ordinea zilei si nu mai uimeste pe niciunul din cei 30000 de locuitori ai coloniei britanice.
Situat la granita dintre Europa si Africa, Gibraltarul patronat de englezi constituie o destinatie turistica perfecta pentru cunoasterea istoriei popoarelor englez si marocan. Un loc unde cele doua lumi se intalnesc despartite doar de o bucata de apa.
Strâmtoarea Gibraltar are si o locaţie strategică. Navele care trec din Atlantic în Marea Mediterană trebuie să treacă pe aici. Traversarea între Europa şi Africa se face tot prin acest punct.
În timpul celui de-al doilea război mondial, britanicii deţineau controlul asupra strâmtorii de la o bază în apropiere. Submarinele germane care voiau să intre în Marea Mediterană erau efectiv prinse în capcană, deoarece nu puteau să plece pe la suprafaţă, iar curenţii submarini erau prea puternici pentru a permite deplasarea pe sub apă.
Acum aproximativ 6 milioane de ani, strâmtoarea s-a închis complet, transformând Marea Mediterană într-un uriaş lac sărat, eveniment cunoscut astăzi sub numele de Criza messiniană de salinitate.
Impresionant e aeroportul, care exploteaza in comun suprafata soselei, impreuna cu celelalte vehicule terestre.
Imaginea unui avion ruland pe sosea este la ordinea zilei si nu mai uimeste pe niciunul din cei 30000 de locuitori ai coloniei britanice.
Situat la granita dintre Europa si Africa, Gibraltarul patronat de englezi constituie o destinatie turistica perfecta pentru cunoasterea istoriei popoarelor englez si marocan. Un loc unde cele doua lumi se intalnesc despartite doar de o bucata de apa.
joi, 14 mai 2009
MARIA UCA MARINESCU si viata sa ca o expeditie...
O apreciez foarte mult pe aceasta distinsa doamna, prima femeie din lume care a atins pe schiuri, intr-un singur an, cei doi poli ai Pamantului. Este suficient sa-i rostesti numele si gandul iti fuge imediat la ghetari si expeditii infricosatoare. Maria Uca Marinescu a povestit despre puterea ce se afla in fiecare dintre noi de a trece peste orice...
Maine, 15 Mai 2009, doamna profesoara Maria Uca Marinescu, preşedinta Comisiei de Sport şi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român va implini frumoasa varsta a unei noi tinereti.
Mi-am propus sa astern cateva fragmente de interviu aparut de curand intr-o cunoscuta revista pentru suflet, saptamana trecuta, cu temerara exploratoare a lumii gheturilor.
S-a nascut in Gheorgheni, judetul Harghita, acum 69 de ani.
"Am avut o copilarie foarte frumoasa. Plina de naivitate si de tot ceea ce este nevoie ca orice om sa se formeze corect. Educatia primita de la parintii mei a contat enorm, pentru ca nu poti deveni un caracter puternic daca nu ai un model puternic. Eu fac parte dintr-o generatie care nu mai este de actualitate. S-au schimbat foarte multe principii. Educatia pe care am primit-o eu in copilarie este poate pentru multi invechita. Insa eu, fara acea educatie, n-as fi reusit sa devin ceea ce sunt astazi.
"Azi lumea are alte conceptii asupra vietii in general, ce sa mai vorbim de educatie. Eu in casa vorbeam numai romana, desi mama mea a fost unguroaica. Dar am invatat singura maghiara. Toti copiii de varsta mea nu vorbeau romaneste, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu ei cumva. Am invatat in particular engleza si franceza, iar la scoala, ca toata lumea, rusa. Am avut parte si de o educatie artistica. Am studiat pianul. Imi amintesc si acum cu mare drag de primul an de scoala. Am avut o invatatoare pe care am sa o port mereu in suflet. Eu am insistat sa merg la scoala romaneasca."
"Asa ca in clasa I am fost singurul elev. Pentru multa vreme nu am avut colegi si eram zi de zi doar eu si doamna invatatoare. Liceul l-am facut la Targu-Mures, iar facultatea la Bucuresti. Parintii mei au facut tot posibilul sa ma faca sa indragesc natura si mediul inconjurator. Nu exista sfarsit de saptamana in care noi sa nu iesim la iarba verde. Nu conta ca era iarna sau vara, mergeam la munte si faceam drumetii. Pe noi nu ne gaseai niciodata acasa la sfarsit de saptamana."
"Probabil ca principiile mele de viata nu mai sunt de actualitate. Dar eu nu cred ca este sanatos nici pentru fizic, nici pentru minte sa-ti lasi copilul sa stea ore in sir in fata calculatorului. Chiar daca nu ai timp sa pleci cu el la munte, mai bine il duci in parc, il lasi sa se joace in fata blocului, oriunde ar putea face miscare si respira aer curat. Chiar daca toata lumea stie ca in marile orase aerul curat nu mai exista de mult. Este de preferat sa nu-l obisnuiesti de mic cu o viata sedentara. Nu poti separa mintea de corp. Toata lumea incearca sa-si gaseasca linistea psihica prin diferite metode. Cheltuieste bani cu diete si cure fara niciun rezultat. Eu cred ca fara miscare nu rezolvi nimic..."
Explorator si profesor, Uca Maria Marinescu a strabatut lumea in lung si-n lat, pe toate cele cinci continente. Acolo unde altii nici cu gandul nu indraznesc sa ajunga, Uca a fost si a explorat fiecare coltisor. De la pinguinii din Antartica la camilele din Africa, profesoara se mandreste cu expeditii pe care nu multi au avut in primul rand curajul si in al doilea rand oportunitatea sa le realizeze. A traversat singura Africa de la sud la nord, strabatand Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Malawi, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt, Tunisia.
In anul 2001, pe 28 aprilie, a ajuns la Polul Nord. A parcurs 116 km pe schiuri timp de 13 zile. Desi temperaturile nu au fost de partea ei, momentul in care a ajuns la destinatie nu a putut fi umbrit de oboseala si frig, pentru ca, zice Uca, "nimic nu se compara cu acel moment. Am simtit o bucurie imensa si toate sacrificiile facute ca sa ajung acolo au disparut brusc din mintea meai. A sfidat orice limita si nu s-a oprit pana nu a vazut cu ochii ei toate minunile lumii.
"Eu am avut o viata plina. Daca nu am intampinat dificultati, mi le-am creat singura. Pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca omul este foarte puternic. Ca poate trece peste orice. De multe ori, in expeditiile pe care le-am facut au existat momente in care fizic, dar si psihic simteam ca nu mai pot inainta, ca vreau doar sa asez cortul undeva si sa dorm, daca se poate, o saptamana-doua. Dar undeva, in subconstientul meu, am regasit mereu forta de a merge inainte. S-a intamplat in drum spre Polul Nord Magnetic sa-mi inghete mainile, picioarele, a fost o expeditie foarte grea, afara era viscol si temperatura scazuse la -48 de grade C. Simteam ca organismul meu nu mai poate. Dar am continuat sa schiez si nu m-am oprit."
"Am depasit toate obstacolele din viata mea. Viata in sine este o expeditie. Dupa ce mi-am demonstrat mie ca sunt puternica, am putut privi lumea din jurul meu fara teama. Inainte sa ating aceste limite ma temeam de oamenii din jurul meu. Astazi, simt ca pot privi pe oricine in ochi fara a-mi mai fi teama."
"Aceasta forta exista undeva in adancul meu. Presupun ca m-am nascut cu ea pentru ca de mica am fost foarte ambitioasa si doream sa fiu prima in orice domeniu. Nu tot timpul reuseam pentru ca existau mai multi copii ca mine, dornici sa fie cei mai buni. Si exista aceasta ca sa ajungi tot mai sus. Bineinteles ca aceasta latura a caracterului trebuie intretinuta. Pot sa spun ca ceea ce mi-a dat tot timpul energie si curaj a fost miscarea. Eu sunt omul miscarii, in fiecare dimineata alerg 10 sau 15 minute. Si odata la doua saptamani plec la munte. Atunci cand ajung in varf si sunt deasupra norilor ma simt libera si implinita."
Ar mai fi extrem de multe de spus si de consemnat, dar poate ca intr-o zi, remarcabila exploratoare isi va cuprinde memoriile intr-o carte.
Draga Doamna Maria Uca Marinescu, LA MULTI ANI!
Maine, 15 Mai 2009, doamna profesoara Maria Uca Marinescu, preşedinta Comisiei de Sport şi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român va implini frumoasa varsta a unei noi tinereti.
Mi-am propus sa astern cateva fragmente de interviu aparut de curand intr-o cunoscuta revista pentru suflet, saptamana trecuta, cu temerara exploratoare a lumii gheturilor.
S-a nascut in Gheorgheni, judetul Harghita, acum 69 de ani.
"Am avut o copilarie foarte frumoasa. Plina de naivitate si de tot ceea ce este nevoie ca orice om sa se formeze corect. Educatia primita de la parintii mei a contat enorm, pentru ca nu poti deveni un caracter puternic daca nu ai un model puternic. Eu fac parte dintr-o generatie care nu mai este de actualitate. S-au schimbat foarte multe principii. Educatia pe care am primit-o eu in copilarie este poate pentru multi invechita. Insa eu, fara acea educatie, n-as fi reusit sa devin ceea ce sunt astazi.
"Azi lumea are alte conceptii asupra vietii in general, ce sa mai vorbim de educatie. Eu in casa vorbeam numai romana, desi mama mea a fost unguroaica. Dar am invatat singura maghiara. Toti copiii de varsta mea nu vorbeau romaneste, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu ei cumva. Am invatat in particular engleza si franceza, iar la scoala, ca toata lumea, rusa. Am avut parte si de o educatie artistica. Am studiat pianul. Imi amintesc si acum cu mare drag de primul an de scoala. Am avut o invatatoare pe care am sa o port mereu in suflet. Eu am insistat sa merg la scoala romaneasca."
"Asa ca in clasa I am fost singurul elev. Pentru multa vreme nu am avut colegi si eram zi de zi doar eu si doamna invatatoare. Liceul l-am facut la Targu-Mures, iar facultatea la Bucuresti. Parintii mei au facut tot posibilul sa ma faca sa indragesc natura si mediul inconjurator. Nu exista sfarsit de saptamana in care noi sa nu iesim la iarba verde. Nu conta ca era iarna sau vara, mergeam la munte si faceam drumetii. Pe noi nu ne gaseai niciodata acasa la sfarsit de saptamana."
"Probabil ca principiile mele de viata nu mai sunt de actualitate. Dar eu nu cred ca este sanatos nici pentru fizic, nici pentru minte sa-ti lasi copilul sa stea ore in sir in fata calculatorului. Chiar daca nu ai timp sa pleci cu el la munte, mai bine il duci in parc, il lasi sa se joace in fata blocului, oriunde ar putea face miscare si respira aer curat. Chiar daca toata lumea stie ca in marile orase aerul curat nu mai exista de mult. Este de preferat sa nu-l obisnuiesti de mic cu o viata sedentara. Nu poti separa mintea de corp. Toata lumea incearca sa-si gaseasca linistea psihica prin diferite metode. Cheltuieste bani cu diete si cure fara niciun rezultat. Eu cred ca fara miscare nu rezolvi nimic..."
Explorator si profesor, Uca Maria Marinescu a strabatut lumea in lung si-n lat, pe toate cele cinci continente. Acolo unde altii nici cu gandul nu indraznesc sa ajunga, Uca a fost si a explorat fiecare coltisor. De la pinguinii din Antartica la camilele din Africa, profesoara se mandreste cu expeditii pe care nu multi au avut in primul rand curajul si in al doilea rand oportunitatea sa le realizeze. A traversat singura Africa de la sud la nord, strabatand Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Malawi, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt, Tunisia.
In anul 2001, pe 28 aprilie, a ajuns la Polul Nord. A parcurs 116 km pe schiuri timp de 13 zile. Desi temperaturile nu au fost de partea ei, momentul in care a ajuns la destinatie nu a putut fi umbrit de oboseala si frig, pentru ca, zice Uca, "nimic nu se compara cu acel moment. Am simtit o bucurie imensa si toate sacrificiile facute ca sa ajung acolo au disparut brusc din mintea meai. A sfidat orice limita si nu s-a oprit pana nu a vazut cu ochii ei toate minunile lumii.
"Eu am avut o viata plina. Daca nu am intampinat dificultati, mi le-am creat singura. Pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca omul este foarte puternic. Ca poate trece peste orice. De multe ori, in expeditiile pe care le-am facut au existat momente in care fizic, dar si psihic simteam ca nu mai pot inainta, ca vreau doar sa asez cortul undeva si sa dorm, daca se poate, o saptamana-doua. Dar undeva, in subconstientul meu, am regasit mereu forta de a merge inainte. S-a intamplat in drum spre Polul Nord Magnetic sa-mi inghete mainile, picioarele, a fost o expeditie foarte grea, afara era viscol si temperatura scazuse la -48 de grade C. Simteam ca organismul meu nu mai poate. Dar am continuat sa schiez si nu m-am oprit."
"Am depasit toate obstacolele din viata mea. Viata in sine este o expeditie. Dupa ce mi-am demonstrat mie ca sunt puternica, am putut privi lumea din jurul meu fara teama. Inainte sa ating aceste limite ma temeam de oamenii din jurul meu. Astazi, simt ca pot privi pe oricine in ochi fara a-mi mai fi teama."
"Aceasta forta exista undeva in adancul meu. Presupun ca m-am nascut cu ea pentru ca de mica am fost foarte ambitioasa si doream sa fiu prima in orice domeniu. Nu tot timpul reuseam pentru ca existau mai multi copii ca mine, dornici sa fie cei mai buni. Si exista aceasta ca sa ajungi tot mai sus. Bineinteles ca aceasta latura a caracterului trebuie intretinuta. Pot sa spun ca ceea ce mi-a dat tot timpul energie si curaj a fost miscarea. Eu sunt omul miscarii, in fiecare dimineata alerg 10 sau 15 minute. Si odata la doua saptamani plec la munte. Atunci cand ajung in varf si sunt deasupra norilor ma simt libera si implinita."
Ar mai fi extrem de multe de spus si de consemnat, dar poate ca intr-o zi, remarcabila exploratoare isi va cuprinde memoriile intr-o carte.
Draga Doamna Maria Uca Marinescu, LA MULTI ANI!
Etichete:
aniversare,
expeditie,
Maria Uca Marinescu,
Polul Nord
miercuri, 13 mai 2009
Zig-zag printre revendicari salariale si reactii manageriale...
In timpul din urma, salariatii se confrunta tot mai des cu acest gen de comunicare, instituita de sindicatele institutiilor unde activeaza cu nucleele manageriale care le coordoneaza activitatea.
Are loc urmatorul schimb de "epistole", incadrat deja intr-un sablon universal...
CERERE-TIP ANGAJAT
Draga S€fule,
Fi€care dintr€ angajatii compani€i noastr€, sunt€m f€rm d€votati atat dumn€avoastra cat si intr€prind€rii.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m si noi oam€ni si av€m n€voi.
Bazandu-n€ p€ int€l€g€r€a dumn€avoastra, ast€ptam n€goci€r€a conditiilor d€ munca.
Cel€ bun€ !
RASPUNS SEF, dupa intrunirea Comitetului de Directie
Dragi colegi,
Actuala NUanta economico-sociala NU vi se poate imputa doar voua.
Noi NUmai alaturi de voi putem aNUnta profituri si aNUitati catre managementul superior.
ANUntul ca solicitati contiNUU majorari salariale, NU ne suprinde.
Va astept NU NUmai maine ci oricand, la biroul meu spre a corecta NUantele sesizate.
Tineti minte !
ANUntul inseamna NUmai apropiere fata de nevoile voastre si NU altceva !
Cele bune,
Seful vostru,
IoNUt PadureaNU
Are loc urmatorul schimb de "epistole", incadrat deja intr-un sablon universal...
CERERE-TIP ANGAJAT
Draga S€fule,
Fi€care dintr€ angajatii compani€i noastr€, sunt€m f€rm d€votati atat dumn€avoastra cat si intr€prind€rii.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m si noi oam€ni si av€m n€voi.
Bazandu-n€ p€ int€l€g€r€a dumn€avoastra, ast€ptam n€goci€r€a conditiilor d€ munca.
Cel€ bun€ !
RASPUNS SEF, dupa intrunirea Comitetului de Directie
Dragi colegi,
Actuala NUanta economico-sociala NU vi se poate imputa doar voua.
Noi NUmai alaturi de voi putem aNUnta profituri si aNUitati catre managementul superior.
ANUntul ca solicitati contiNUU majorari salariale, NU ne suprinde.
Va astept NU NUmai maine ci oricand, la biroul meu spre a corecta NUantele sesizate.
Tineti minte !
ANUntul inseamna NUmai apropiere fata de nevoile voastre si NU altceva !
Cele bune,
Seful vostru,
IoNUt PadureaNU
marți, 12 mai 2009
Ce-ai fi fost, daca...?
Dacă eram o lună, aş fi fost APRILIE.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost VINERI.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost AMURG.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un DELFIN.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost ASCENDENTA.
Dacă eram o virtute, aş fi fost CANDOARE.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost REGINA MARIA.
Dacă eram o planetă, aş fi fost SOARE.
Dacă eram un lichid, aş fi fost MUSTUL.
Dacă eram o piatră, aş fi fost CHIHLIMBAR.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost PESCARUS.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o FREZIE.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost PLOAIE DE VARA.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost HARPA.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost PASIUNE.
Dacă eram un sunet, aş fi fost SUSUR DE IZVOR.
Dacă eram un element, aş fi fost OXIGENUL.
Dacă eram un cântec, aş fi fost "One more try".
Dacă eram un film, aş fi fost "Pe aripile vantului".
Dacă eram un serial, aş fi fost "Linia maritima ONEDIN".
Dacă eram o carte, aş fi fost "CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI".
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost HEIDI.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost un platou cu pastrav la gratar in sos alb.
Dacă eram un oraş, aş fi fost VENETIA.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrisor.
Dacă eram o aromă, aş fi fost VANILIE.
Dacă eram o culoare, aş fi fost VERDE.
Dacă eram un material, aş fi fost BORANGIC.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost ZBOR.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost CEI DOI OCHI.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost SURASUL.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost LIMBA ROMANA.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost DEGETICA.
Dacă eram o formă, aş fi fost un CUB.
Dacă eram un număr, aş fi fost 13.
Dacă eram o maşină, aş fi fost Masina-timpului.
Dacă eram o haină, aş fi fost o vaporoasa rochie azurie.
Am preluat prin bunavointa ADELINEI aceasta idee de postare, primita de ea ca Leapsa si adaptata de mine in punctul terminus al fiecarei definiri.
Oricine doreste si este interesat, o poate prelua. Nu voi face nominalizari, alegerea va apartine.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost VINERI.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost AMURG.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un DELFIN.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost ASCENDENTA.
Dacă eram o virtute, aş fi fost CANDOARE.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost REGINA MARIA.
Dacă eram o planetă, aş fi fost SOARE.
Dacă eram un lichid, aş fi fost MUSTUL.
Dacă eram o piatră, aş fi fost CHIHLIMBAR.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost PESCARUS.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o FREZIE.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost PLOAIE DE VARA.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost HARPA.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost PASIUNE.
Dacă eram un sunet, aş fi fost SUSUR DE IZVOR.
Dacă eram un element, aş fi fost OXIGENUL.
Dacă eram un cântec, aş fi fost "One more try".
Dacă eram un film, aş fi fost "Pe aripile vantului".
Dacă eram un serial, aş fi fost "Linia maritima ONEDIN".
Dacă eram o carte, aş fi fost "CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI".
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost HEIDI.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost un platou cu pastrav la gratar in sos alb.
Dacă eram un oraş, aş fi fost VENETIA.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrisor.
Dacă eram o aromă, aş fi fost VANILIE.
Dacă eram o culoare, aş fi fost VERDE.
Dacă eram un material, aş fi fost BORANGIC.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost ZBOR.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost CEI DOI OCHI.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost SURASUL.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost LIMBA ROMANA.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost DEGETICA.
Dacă eram o formă, aş fi fost un CUB.
Dacă eram un număr, aş fi fost 13.
Dacă eram o maşină, aş fi fost Masina-timpului.
Dacă eram o haină, aş fi fost o vaporoasa rochie azurie.
Am preluat prin bunavointa ADELINEI aceasta idee de postare, primita de ea ca Leapsa si adaptata de mine in punctul terminus al fiecarei definiri.
Oricine doreste si este interesat, o poate prelua. Nu voi face nominalizari, alegerea va apartine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)