1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalti. Eventual refuză-le din start.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita că marele tau duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.
(Radu Paraschivescu - "Ghidul nesimţitului")
În ziua de azi nesimţirea a devenit un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtiţul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi.
Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comporta mereu ca si cum l-ar avea. E răspândit pretutindeni, pisalog până la nevroza şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te astepti, il auzi peste tot, il adulmeci la fiecare colt de strada si pe fiecare culoar de vagon, insa nici macar el nu detine toate parghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de indrumări. “Ghidul nesimţitului” furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţă în domeniu.
V-aţi confruntat cu asemenea dovezi de nesimţire în ultimul timp? Cât de grave şi revoltătoare au fost?
luni, 19 decembrie 2011
joi, 8 decembrie 2011
Şoapte pentru suflet, dinspre Ana Blandiana
Ce multe vibraţii, ce vârtej de emoţii poate aduce cu sine ploaia!
Fuioarele de apă brăzdând cu dărnicie nostalgică de toamnă toate căile aeriene ale Bucureştiului ultimelor zile au mai domolit setea adâncă a pămantului, netezindu-i ridurile, dar şi nivelul general de stres urban datorat timpurilor pe care le trăim.
Ce ne inspiră felul cum plouă? Poate o proiecţie a capriciilor vremii într-un prăfuit decor citadin constrâns de poluări şi imperfecţiuni adâncite în obrazul asfaltic sau poate o zădărnicire a proiectelor de week-end în mijlocul naturii. Dar poate fi şi o invitaţie scrisă cu fluidul transparent al apei la pacifism, liniştire, igienizarea grijilor, atenuarea frământărilor, inerţiilor, confuziilor, dezordinilor greu de transformat, ipocriziilor.
Mi-a rămas deosebit de vie maniera poetică a Anei Blandiana de a contura metaforic personalitatea unui om prin geometria fină a ploii ce i se cerne in jurul siluetei.
Cartea sa de eseuri "Geniul de a fi" mi-a dezvăluit profunzimi artistice de gând, evocări neaşteptate ale unor episoade de viaţă îmbogaţite prin har şi exersat spirit analitic.
Cum priveşte cântecul ploii Ana Blandiana?
"Poate să vi se pară ciudat, puteţi să nu mă credeţi, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc cu atenţie şi încerc să-mi imaginez felul cum plouă în jurul lui. Există o intuiţie care nu mă înşeală niciodată şi care îmi sugerează mai exact decât cele mai exacte probe ceea ce vreau să ştiu. Sunt oameni în jurul cărora ploaia cade copilăroasă, cu clăbuci şi zarvă nestăpânită, făcând să crească ciupercile şi să scoată coarne boureşti melcii; sunt alţii în jurul cărora ploaia se desenează discret ca o fina haşură, ca un voal subţire care foşneşte mătăsos şi face streşinile să cânte abia auzit; pe unii îi învăluie ca o reţea invulnerabilă, fără zgomot şi fără sfârşit; pe alţii îi împodobeşte cu serpentinele ei colorate, încurcându-i in liniile lungi, pline de haz;
unora le atinge obrazul şi li-l face mai frumos, li se agaţă de gene şi străluceşte în picuri instabili; altora li se scurge prin păr şi pe gât, murdărindu-i, făcându-i să tremure şi să-şi strângă în jurul gâtului bietul fular, înjosindu-i, urâţindu-i.
N-aş putea să explic de ce, poate că totul se datoreşte marii sensibilităţi a ploii, capacităţii ei de a se adapta şi de a reacţiona prompt, dar nimic nu caracterizează mai bine un om decât felul în care ştie să facă ploaia să plouă. În câte nesfârşite game se mişcă sunetele ei, ce culori diferite şi neaşteptate poate să schimbe, în câte forme se lasă modelată şi ce sentimente contrare poate să oglindească aceeaşi picătură de ploaie! Câmp de studiu, fantastic instrument de cunoaştere, joc pasionant, călăuză, cheie a tainelor, părul de apă al cerului se împleteşte pentru mine mereu altfel, lăsăndu-mă să ghicesc în el - aşa cum anticii ghiceau în măruntaiele păsărilor."
Asocierea metaforică "ploaie - fiinţa umană" este o dovadă în plus, de ce nu, că "suntem un popor vegetal", constatare poetică din 1983 dar paradoxal de actuala a aceleiaşi Ana Blandiana:
"Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Voi iubiţi ploaia? Ce aţi învătat, privind-o?
Fuioarele de apă brăzdând cu dărnicie nostalgică de toamnă toate căile aeriene ale Bucureştiului ultimelor zile au mai domolit setea adâncă a pămantului, netezindu-i ridurile, dar şi nivelul general de stres urban datorat timpurilor pe care le trăim.
Ce ne inspiră felul cum plouă? Poate o proiecţie a capriciilor vremii într-un prăfuit decor citadin constrâns de poluări şi imperfecţiuni adâncite în obrazul asfaltic sau poate o zădărnicire a proiectelor de week-end în mijlocul naturii. Dar poate fi şi o invitaţie scrisă cu fluidul transparent al apei la pacifism, liniştire, igienizarea grijilor, atenuarea frământărilor, inerţiilor, confuziilor, dezordinilor greu de transformat, ipocriziilor.
Mi-a rămas deosebit de vie maniera poetică a Anei Blandiana de a contura metaforic personalitatea unui om prin geometria fină a ploii ce i se cerne in jurul siluetei.
Cartea sa de eseuri "Geniul de a fi" mi-a dezvăluit profunzimi artistice de gând, evocări neaşteptate ale unor episoade de viaţă îmbogaţite prin har şi exersat spirit analitic.
Cum priveşte cântecul ploii Ana Blandiana?
"Poate să vi se pară ciudat, puteţi să nu mă credeţi, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc cu atenţie şi încerc să-mi imaginez felul cum plouă în jurul lui. Există o intuiţie care nu mă înşeală niciodată şi care îmi sugerează mai exact decât cele mai exacte probe ceea ce vreau să ştiu. Sunt oameni în jurul cărora ploaia cade copilăroasă, cu clăbuci şi zarvă nestăpânită, făcând să crească ciupercile şi să scoată coarne boureşti melcii; sunt alţii în jurul cărora ploaia se desenează discret ca o fina haşură, ca un voal subţire care foşneşte mătăsos şi face streşinile să cânte abia auzit; pe unii îi învăluie ca o reţea invulnerabilă, fără zgomot şi fără sfârşit; pe alţii îi împodobeşte cu serpentinele ei colorate, încurcându-i in liniile lungi, pline de haz;
unora le atinge obrazul şi li-l face mai frumos, li se agaţă de gene şi străluceşte în picuri instabili; altora li se scurge prin păr şi pe gât, murdărindu-i, făcându-i să tremure şi să-şi strângă în jurul gâtului bietul fular, înjosindu-i, urâţindu-i.
N-aş putea să explic de ce, poate că totul se datoreşte marii sensibilităţi a ploii, capacităţii ei de a se adapta şi de a reacţiona prompt, dar nimic nu caracterizează mai bine un om decât felul în care ştie să facă ploaia să plouă. În câte nesfârşite game se mişcă sunetele ei, ce culori diferite şi neaşteptate poate să schimbe, în câte forme se lasă modelată şi ce sentimente contrare poate să oglindească aceeaşi picătură de ploaie! Câmp de studiu, fantastic instrument de cunoaştere, joc pasionant, călăuză, cheie a tainelor, părul de apă al cerului se împleteşte pentru mine mereu altfel, lăsăndu-mă să ghicesc în el - aşa cum anticii ghiceau în măruntaiele păsărilor."
Asocierea metaforică "ploaie - fiinţa umană" este o dovadă în plus, de ce nu, că "suntem un popor vegetal", constatare poetică din 1983 dar paradoxal de actuala a aceleiaşi Ana Blandiana:
"Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Voi iubiţi ploaia? Ce aţi învătat, privind-o?
Etichete:
Ana Blandiana,
cunoaştere,
Geniul de a fi,
Ploaia,
popor vegetal,
studiu,
şoapte pentru suflet
miercuri, 23 noiembrie 2011
Incursiune printre ramuri de blog...
A stat cuminte la rând şi a ajuns în prim planul atenţiei unui nou început de săptămână. Gina, dragă prietenă şi internaută pasionată mi-a plasat cu entuziasm şi delicateţe de dascăl la superlativ, o leapşă inedită despre lumea blogosferei şi rostul blogului, acest tânăr şi voinic mugur al comunicării virtuale. Să vedem care sunt punctele de interes ale ţesăturii interogative:
1. Ce vârstă are cel mai vechi blog pe care îl cunoașteți?
Nu mult peste 4 ani, dar foarte activ şi complex ca domenii de abordare.
2. Care este primul blog pe care l-ați descoperit, de îndată ce ați intrat în virtual?
Blogul ce aparţine unei minţi scormonitoare şi analitice, unui spirit viu şi creativ.
3. Regretați închiderea vreunui blog? Dacă da, care anume?
Sunt mai multe bloguri care au intrat într-o perioadă de hibernare prelungită sau chiar şi-au încheiat neaşteptat evoluţia. E greu să dau nume, le păstrez însă în memoria prezenţelor valoroase conturate ca oaze de dialog virtual.
Ar fi o plăcută surpriză ca măcar unele să renască la un moment dat, ca plantele ce-şi au rădăcinile adânc înfipte în solul fertil al cunoaşterii.
4. V-ar bucura închiderea vreunui blog, dacă da, care anume?
Nici într-un caz, poate doar cele experimentale, de test, forme fără fond.
5. Care este blogul pe care îl vizitați cel mai des?
Nu cred că există vreunul de acest gen, le parcurg pe cele care figurează în lista mea de bloguri. Trebuie însă să remarc că am câteva edificii preferate, pe care le survolez cu reală încântare şi admiraţie.
6. Cam cât timp credeți că poate un blog să-și justifice existența?
Depinde de calitatea şi conţinutul său, nu are vârstă.
E ca şi cum cineva ar fixa o anumită limită de opere literare pentru un scriitor.
7. În ce condiții v-ați închide blogul?
Când s-ar încălca flagrant liberatea de exprimare sau s-ar institui condiţionări de orice natură.
8. Ce vârstă are blogul?
La sfârşitul acestui an împlineşte PATRU ani.
9. Cum ați decis să faceți blog?
Traversam nişte momente speciale, când timpul nu era atât de grabit şi de zgârcit cu decantările sufleteşti. Am primit un îndemn şi i-am dat curs, fără să stau prea mult pe gânduri şi fără să am idee de structura rafinată a unui blog.
10. Este bloggingul un viciu, dă dependență?
Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre.
Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei.
Într-una dintre postările mele vechi, de la inceputuri dedicam un articol despre efectele mai puţin benefice pe care le poate genera bloguiala dusă la extrem.
Cine doreşte să preia aceasta leapşă, poate să o facă făra rezerve.
1. Ce vârstă are cel mai vechi blog pe care îl cunoașteți?
Nu mult peste 4 ani, dar foarte activ şi complex ca domenii de abordare.
2. Care este primul blog pe care l-ați descoperit, de îndată ce ați intrat în virtual?
Blogul ce aparţine unei minţi scormonitoare şi analitice, unui spirit viu şi creativ.
3. Regretați închiderea vreunui blog? Dacă da, care anume?
Sunt mai multe bloguri care au intrat într-o perioadă de hibernare prelungită sau chiar şi-au încheiat neaşteptat evoluţia. E greu să dau nume, le păstrez însă în memoria prezenţelor valoroase conturate ca oaze de dialog virtual.
Ar fi o plăcută surpriză ca măcar unele să renască la un moment dat, ca plantele ce-şi au rădăcinile adânc înfipte în solul fertil al cunoaşterii.
4. V-ar bucura închiderea vreunui blog, dacă da, care anume?
Nici într-un caz, poate doar cele experimentale, de test, forme fără fond.
5. Care este blogul pe care îl vizitați cel mai des?
Nu cred că există vreunul de acest gen, le parcurg pe cele care figurează în lista mea de bloguri. Trebuie însă să remarc că am câteva edificii preferate, pe care le survolez cu reală încântare şi admiraţie.
6. Cam cât timp credeți că poate un blog să-și justifice existența?
Depinde de calitatea şi conţinutul său, nu are vârstă.
E ca şi cum cineva ar fixa o anumită limită de opere literare pentru un scriitor.
7. În ce condiții v-ați închide blogul?
Când s-ar încălca flagrant liberatea de exprimare sau s-ar institui condiţionări de orice natură.
8. Ce vârstă are blogul?
La sfârşitul acestui an împlineşte PATRU ani.
9. Cum ați decis să faceți blog?
Traversam nişte momente speciale, când timpul nu era atât de grabit şi de zgârcit cu decantările sufleteşti. Am primit un îndemn şi i-am dat curs, fără să stau prea mult pe gânduri şi fără să am idee de structura rafinată a unui blog.
10. Este bloggingul un viciu, dă dependență?
Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre.
Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei.
Într-una dintre postările mele vechi, de la inceputuri dedicam un articol despre efectele mai puţin benefice pe care le poate genera bloguiala dusă la extrem.
Cine doreşte să preia aceasta leapşă, poate să o facă făra rezerve.
miercuri, 16 noiembrie 2011
Cuiul temei de acasa...
Un fragment preluat dintr-o sceneta de sertar de teatru radiofonic este expresia vie a unui dialog foarte actual, proaspat si real petrecut intre adultii-parinti de astazi...
“- Ce rost are să aduci patru pompe când și cu una poți să scoți toată apa în patru ore?
- Cum adică ce rost are? Uite de aia, ca să îi chinuiască pe bieții copii!
- Asta așa e… grozav ce-i mai chinuiesc astăzi pe copii. Mi-aduc aminte, pe vremea mea se învăța cu blândețe, cu vorba dulce…
- Aș vrea să știu unde e aici elementul educativ? Le pun în față o groapă!”
Tema la matematică a unui copil constituie motiv de controverse și dureri de cap pentru părinții săi și doi vecini nimeriți pe acolo din întâmplare. Ca orice adult care a trecut prin liceu cel puțin, părinții și vecinii se simt perfect capabili să rezolve o problemă de școală primară, doar că, de cum încearcă să o citească, confuziile se țin lanț.
Cu matematica nu avansează prea mult, așa că încep să își pună întrebări mai familiare pentru ei: a cui era groapa din problemă? Era de stat sau particulară? Ale cui erau pompele și de ce erau așa de multe? Cine avea interes să irosească așa de multe pompe pentru o singură groapă? Apoi încep să caute vinovații pentru dificultatea problemei, de la învățător până la întregul sistem educațional. Și deși au găsit și vinovații, problema tot nu avansează spre rezolvare…
Mile Poposki - Tema pentru acasa
Sursa aici
Dilemele scolare nu au varsta si apartenenta, ele au fost si vor fi mereu sursa de emotii, atitudini si motivatii pe cadranul senzitiv al educatiei...
“- Ce rost are să aduci patru pompe când și cu una poți să scoți toată apa în patru ore?
- Cum adică ce rost are? Uite de aia, ca să îi chinuiască pe bieții copii!
- Asta așa e… grozav ce-i mai chinuiesc astăzi pe copii. Mi-aduc aminte, pe vremea mea se învăța cu blândețe, cu vorba dulce…
- Aș vrea să știu unde e aici elementul educativ? Le pun în față o groapă!”
Tema la matematică a unui copil constituie motiv de controverse și dureri de cap pentru părinții săi și doi vecini nimeriți pe acolo din întâmplare. Ca orice adult care a trecut prin liceu cel puțin, părinții și vecinii se simt perfect capabili să rezolve o problemă de școală primară, doar că, de cum încearcă să o citească, confuziile se țin lanț.
Cu matematica nu avansează prea mult, așa că încep să își pună întrebări mai familiare pentru ei: a cui era groapa din problemă? Era de stat sau particulară? Ale cui erau pompele și de ce erau așa de multe? Cine avea interes să irosească așa de multe pompe pentru o singură groapă? Apoi încep să caute vinovații pentru dificultatea problemei, de la învățător până la întregul sistem educațional. Și deși au găsit și vinovații, problema tot nu avansează spre rezolvare…
Mile Poposki - Tema pentru acasa
Sursa aici
Dilemele scolare nu au varsta si apartenenta, ele au fost si vor fi mereu sursa de emotii, atitudini si motivatii pe cadranul senzitiv al educatiei...
marți, 1 noiembrie 2011
Perpetuul trecut din prezent... vaccinul pentru sănătatea limbii române
Ar merita ca în fiecare zi, la fiecare moment de răgaz smuls rutinei zilnice să citim cu luare aminte din perlele de gând, din fragmentele acide sau textele inţepatoare ale emisiunilor sale memorabile, marca unică şi inconfundabilă George Pruteanu!
Vă mai amintiţi formularea antologică "Doar o vorbă să-ţi mai spun!"?
Cât de mult lipseşte verbul său tăios din peisajul lingvistic de lemn al comunicării cotidiene şi cât de necesar e să ne însuşim cu toţii reperele hărţii unui limbaj corect!
Dacă aveţi câteva minute libere, vă invit să parcurgeţi un potenţial clip publicitar, al cărui creaţie îi aparţine:
"Clipul 2: DECI. Scenariul:
Un bărbat răsfoieşte nervos dicţionare.
VOCE DIN OFF : -Aveţi nevoie de un cuvînt? Un cuvînt bun la toate? Cuvîntul şperaclu, care deschide totul?
Cuvîntul potrivit în orice-mprejurare, la multe şi la mare? Cuvîntul care vine singur, se bagă-n faţă şi nu mai pleacă! Şi nu-l găsiţi? Alungaţi tristeţea!
Soluţia există! Este: cuvîntul... D E C I
Diverse persoane se perindă şi rostesc cu solemnitate:
-Deci, bună ziua... Deci, eu sunt elev la... Deci, eu cred că... Deci, noi trebuie să votăm... Deci, România e pe calea...
VOCE DIN OFF:
În orice-imobile,
Pîrlite-ori nobile,
"DECI" te salvează,
Te propulsează!
Nici o casă fără beci,
nici un prînz fără ghiveci,
nici un for fără zevzeci,
Nici o frază fără D E C I !!
DECI, cuvîntul de care m-am îndrăgostit!
Tot de la a sa valoroasă resedinţă virtuală am cules şi alte spuse admirabile, sub forma de CULMI hazlii...
CÎTEVA CULMI...
Culmea habitatului: să locuieşti intr-un bloc notes!
Culmea fotbalului: să deschizi frigiderul şi să strigi goool!!!
Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.
Culmea şofatului: să conduci o maşină de ras.
Culmea strabismului: să se uite ciclopul chiorîş...
Culmea şovăielii: să ezit...? să nu ezit...?
Culmea tinichigeriei: să-ţi acoperi casa cu tabla înmulţirii.
Culmea talk-show-ului: să te inviţi singur la emisiune şi să nu te laşi să vorbeşti.
Vaccinaţi-vă împotriva exprimării virusate a cuvintelor gripate!
Vă mai amintiţi formularea antologică "Doar o vorbă să-ţi mai spun!"?
Cât de mult lipseşte verbul său tăios din peisajul lingvistic de lemn al comunicării cotidiene şi cât de necesar e să ne însuşim cu toţii reperele hărţii unui limbaj corect!
Dacă aveţi câteva minute libere, vă invit să parcurgeţi un potenţial clip publicitar, al cărui creaţie îi aparţine:
"Clipul 2: DECI. Scenariul:
Un bărbat răsfoieşte nervos dicţionare.
VOCE DIN OFF : -Aveţi nevoie de un cuvînt? Un cuvînt bun la toate? Cuvîntul şperaclu, care deschide totul?
Cuvîntul potrivit în orice-mprejurare, la multe şi la mare? Cuvîntul care vine singur, se bagă-n faţă şi nu mai pleacă! Şi nu-l găsiţi? Alungaţi tristeţea!
Soluţia există! Este: cuvîntul... D E C I
Diverse persoane se perindă şi rostesc cu solemnitate:
-Deci, bună ziua... Deci, eu sunt elev la... Deci, eu cred că... Deci, noi trebuie să votăm... Deci, România e pe calea...
VOCE DIN OFF:
În orice-imobile,
Pîrlite-ori nobile,
"DECI" te salvează,
Te propulsează!
Nici o casă fără beci,
nici un prînz fără ghiveci,
nici un for fără zevzeci,
Nici o frază fără D E C I !!
DECI, cuvîntul de care m-am îndrăgostit!
Tot de la a sa valoroasă resedinţă virtuală am cules şi alte spuse admirabile, sub forma de CULMI hazlii...
CÎTEVA CULMI...
Culmea habitatului: să locuieşti intr-un bloc notes!
Culmea fotbalului: să deschizi frigiderul şi să strigi goool!!!
Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.
Culmea şofatului: să conduci o maşină de ras.
Culmea strabismului: să se uite ciclopul chiorîş...
Culmea şovăielii: să ezit...? să nu ezit...?
Culmea tinichigeriei: să-ţi acoperi casa cu tabla înmulţirii.
Culmea talk-show-ului: să te inviţi singur la emisiune şi să nu te laşi să vorbeşti.
Vaccinaţi-vă împotriva exprimării virusate a cuvintelor gripate!
Etichete:
clip publicitar,
deci,
George Pruteanu,
limba romana,
vaccin anti-gripal
joi, 20 octombrie 2011
Echipa celor şase pălării gânditoare...
Reuşim mereu să avem o minte deschisă, flexibilă şi creativă? Trebuie să recunoaştem că e dificil de multe ori să jonglăm cu idei şi alternative constructive, să înţelegem problemele corect şi să oferim perspective realiste într-un mediu social cu surse de stres tot mai exacerbat.
In cartea sa "Sase pălării gânditoare", Edward de Bono ne vine în ajutor şi ne propune o metodă inedită de gândire creativă.
De peste 30 de ani, numele lui Edward de Bono este sinonim peste tot în lume cu creativitatea, educatia gândirii şi succesul prin inventivitate deliberată.
Acest amuzant joc de roluri al pălăriilor ne propune să împărţim felul in care gândim in şase categorii - fiecare simbolizata de o pălărie de altă culoare. Vom analiza de fiecare data ce pălărie purtăm în acel moment. Apoi vom purta pe rând, deliberat, fiecare pălărie, pentru a parcurge intregul spectru al gândirii. Ce obţinem? O privire clară şi un raspuns ferm la fiecare dintre problemele noastre.
Pălăria albă - este obiectivă şi neutră, ea informează.
Pălăria roşie - ne cere să luăm în considerare emoţiile şi intuiţia, spune ce simte despre.
Pălăria galbenă - ne cere să vedem beneficiile.
Pălăria neagră - ne aduce în atenţie problemele şi criticile, identifica greşelile.
Pălăria verde - ne trimite spre idei şi propuneri noi.
Pălăria albastră - ne invita la o coordonare a intregului proces al gândirii, controleaza şi clarifică.
Vă invit să probati pe rand fiecare pălărie dintre cele expuse in studiu şi să apreciati care se potriveste cel mai bine cu felul dvs. de a fi.
Etichete:
creativ,
Edward de Bono,
Sase palarii ganditoare
vineri, 14 octombrie 2011
Ne mai este dor de tandrete?
Deunazi, in spatiul unei incaperi de stationare din peisajul de transport subteran al Capitalei (in statia Metroului bucurestean, pe scurt) am remarcat un inscris publicitar Milka, prin care trecatorilor le era adresata invitatia de a-si suna parintii cat timp asteapta sosirea "trenului galben fara cai".
Marturisesc ca m-a frapat aceasta fraza-indemn si am asezat-o intr-un coltisor de memorie spre a fi elucidata. Acum cateva momente misterul s-a dezlegat, cand am aflat ca "vinovatul" e campania de promovare Milka, sub sigla „Indrazneste sa fii tandru".
Milka ii provoaca pe europeni sa indrazneasca si sa impartaseasca un moment de tandrete cu familia si prietenii, pentru a aduce o nota de tandrete si emotie in vietile lor.
O initiativa demna de apreciat si de incurajat, caci atinge resorturi extrem de sensibile.
Motivatia Milka, in opinia Brand Managerului ar suna cam asa: "Tandretea este esenta a tot ceea ce facem. Milka este facuta cu cel mai bun lapte din Alpi, pentru a ne asigura ca este cea mai fina ciocolata, care, prin bucuria pe care o aduce in viata de zi cu zi, ne poate stimula sa ne manifestam tandretea. Dorim sa scoatem la lumina latura emotionala a vietii pentru ca oamenii sa ignore stresul si presiunile cotidiene si sa isi activeze emotiile pozitive."
Presimt ca deja din acest moment ciocolata Milka, prin diversele ei sortimente imi va placea mai mult si-mi va fi mult mai draga!
In acest crampei de toamna sunt mai vii ca oricand nestematele de gand ale marelui iubitor de intelepciune si adevar, Octavian Paler:
"Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim."
Tandretea este eleganta emotiei daruita intr-o privire calda, intr-un suras gingas, bland si necrispat, intr-un gest simplu si de neuitat...
Voi cat de tandru va manifestati in acest stil de viata alert si stresant?
Marturisesc ca m-a frapat aceasta fraza-indemn si am asezat-o intr-un coltisor de memorie spre a fi elucidata. Acum cateva momente misterul s-a dezlegat, cand am aflat ca "vinovatul" e campania de promovare Milka, sub sigla „Indrazneste sa fii tandru".
Milka ii provoaca pe europeni sa indrazneasca si sa impartaseasca un moment de tandrete cu familia si prietenii, pentru a aduce o nota de tandrete si emotie in vietile lor.
O initiativa demna de apreciat si de incurajat, caci atinge resorturi extrem de sensibile.
Motivatia Milka, in opinia Brand Managerului ar suna cam asa: "Tandretea este esenta a tot ceea ce facem. Milka este facuta cu cel mai bun lapte din Alpi, pentru a ne asigura ca este cea mai fina ciocolata, care, prin bucuria pe care o aduce in viata de zi cu zi, ne poate stimula sa ne manifestam tandretea. Dorim sa scoatem la lumina latura emotionala a vietii pentru ca oamenii sa ignore stresul si presiunile cotidiene si sa isi activeze emotiile pozitive."
Presimt ca deja din acest moment ciocolata Milka, prin diversele ei sortimente imi va placea mai mult si-mi va fi mult mai draga!
In acest crampei de toamna sunt mai vii ca oricand nestematele de gand ale marelui iubitor de intelepciune si adevar, Octavian Paler:
"Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim."
Tandretea este eleganta emotiei daruita intr-o privire calda, intr-un suras gingas, bland si necrispat, intr-un gest simplu si de neuitat...
Voi cat de tandru va manifestati in acest stil de viata alert si stresant?
Etichete:
campania Milka,
dor nestins,
Octavian Paler,
Tandrete
miercuri, 12 octombrie 2011
Ortogramele de langa noi si din toate zilele
Azi mi-a picat sub ochi in premiera aceasta denumire cu totul intamplator, navigand pe valurile oceanului virtual.
La inceput m-am intrebat daca ortogramele au ceva in comun cu stenogramele, diagramele sau epigramele...
Dand fuga la DEX, am constatat ca misteriosul termen de "ortograma" nu este decat un pasnic si nobil model de scriere corecta, cum este cel pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l insuseasca temeinic inca din primii ani de scoala.
Ortogramele sunt copiii naturali ai artei ortografice, strajerul neobosit care vegheaza la respectarea regulilor de scriere corecta a cuvintelor dintr-o limba.
La tot pasul se fac confuzii si greseli de neiertat cand se scriu constructii lexicale identice fonetic, dar total diferite ca sens si morfologie.
Daca ar fi sa aleg cateva exemple de ortograme care sufera cele mai frecvente "atacuri" la integritate, as enumera doar cateva din puzderia existenta:
perechea "ati" si "a-ti"; cuplul "la" si "l-a"; "s-au" si "sau"; "ne-am" si "neam"; "m-ai" si "mai"; "i-ar" si "iar".
O initiativa laudabila a unor iubitori si pasionati de limba romana este prezenta in virtual a unui site foarte tanar pe tematica ortogramelor aici
Facem click si ne delectam cu extrem de multe constructii ortogramice.
Cam greu pentru scolarii ce buchisesc litera cartii, doar c-am vazut ca si adultii se mai poticnesc la scrierea formelor lor...
Voua v-au dat batai de cap vazandu-le la altii sau le-ati punctat in nume propriu?
La inceput m-am intrebat daca ortogramele au ceva in comun cu stenogramele, diagramele sau epigramele...
Dand fuga la DEX, am constatat ca misteriosul termen de "ortograma" nu este decat un pasnic si nobil model de scriere corecta, cum este cel pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l insuseasca temeinic inca din primii ani de scoala.
Ortogramele sunt copiii naturali ai artei ortografice, strajerul neobosit care vegheaza la respectarea regulilor de scriere corecta a cuvintelor dintr-o limba.
La tot pasul se fac confuzii si greseli de neiertat cand se scriu constructii lexicale identice fonetic, dar total diferite ca sens si morfologie.
Daca ar fi sa aleg cateva exemple de ortograme care sufera cele mai frecvente "atacuri" la integritate, as enumera doar cateva din puzderia existenta:
perechea "ati" si "a-ti"; cuplul "la" si "l-a"; "s-au" si "sau"; "ne-am" si "neam"; "m-ai" si "mai"; "i-ar" si "iar".
O initiativa laudabila a unor iubitori si pasionati de limba romana este prezenta in virtual a unui site foarte tanar pe tematica ortogramelor aici
Facem click si ne delectam cu extrem de multe constructii ortogramice.
Cam greu pentru scolarii ce buchisesc litera cartii, doar c-am vazut ca si adultii se mai poticnesc la scrierea formelor lor...
Voua v-au dat batai de cap vazandu-le la altii sau le-ati punctat in nume propriu?
Etichete:
limba romana,
ortografie,
ortograme,
site
joi, 6 octombrie 2011
Pepiniera cu zambete zglobii...
Spuneti drept, de cand nu v-ati mai amuzat, zambind relaxat si fara crispare?
Daca tot se apropie zilele mai tihnite de week-end va propun un joc amuzant, in care sa raspundeti cu sinceritate celor trei seturi de intrebari de mai jos:
Încercuiţi cifra lunii în care v-aţi născut:
1-am împuşcat
2-am mâncat
3-am lovit
4-am cântat unui/unei
5-m-am îndrăgostit de
6-am gâdilat
7-i-am dat numărul meu unui/unei
8-I-am făcut masaj terapeutic
9-M-am înnecat cu
10-Am suportat
11-M-am sărutat
12-Am făcut mâncare
Încercuiţi cifra zilei în care sunteţi născuţi:
1- un cerşetor
2- menajera ta
3- o banană
4- o furculiţă
5- o maimuţă
6- un gangster
7- un ninja
8- un ipod
9- prietenul/prietena prietenei/prietenului mele/meu
10- o capră
11- câinele meu
12- tatăl meu
13- calculatorul
14- profesoara de fizică
15- vecinul meu
16- eu
17- un suc
18- o lamă
19- o murătură
20- un animal împăiat
21- un marker permanent
22- un poliţist
23- un ambalaj de bomboană
24- o bâtă de baseball
25- psihoterapeutul meu
26- şosetele mele
27- un membru al tribului
28- un jucător de fotbal
29- un dvd player
30- o agrafă de birou
31- telefonul meu mobil
Alegeţi culoarea tricoului, cămăşii pe care il/o purtaţi în momentul acesta:
Alb - pentru că eram foarte grabit(ă)
Negru - pentru că eram usor ameţit(ă)
Roz - pentru că sunt narcisist(ă)
Rosu - pentru că aşa mi-au spus vocile
Albastru - pentru că nu mă pot mulţumi cu puţin
Verde - pentru că mă plictisesc cand plouă mocăneşte
Mov - pentru că de la o vreme sunt cam zgarcit
Gri — pentru că aşa fac eu uneori
Galben — pentru că un sponsor mi-a oferit 1 000 000 de Euro
Portocaliu - pentru că îmi ocrotesc familia
Alta - pentru că am şarm şi ştiu ce vreau
La sfârşit adunaţi-le într-o fraza, în ordinea cuvintelor din variantele de raspuns.
In mod sigur aţi descoperit un lucru haios şi neaşteptat despre dvs.
Scrieţi-vă apoi activitatea in registrul cu zambete fara inhibiţii, impărtăşindu-l cu spaţiul liric!
Daca tot se apropie zilele mai tihnite de week-end va propun un joc amuzant, in care sa raspundeti cu sinceritate celor trei seturi de intrebari de mai jos:
Încercuiţi cifra lunii în care v-aţi născut:
1-am împuşcat
2-am mâncat
3-am lovit
4-am cântat unui/unei
5-m-am îndrăgostit de
6-am gâdilat
7-i-am dat numărul meu unui/unei
8-I-am făcut masaj terapeutic
9-M-am înnecat cu
10-Am suportat
11-M-am sărutat
12-Am făcut mâncare
Încercuiţi cifra zilei în care sunteţi născuţi:
1- un cerşetor
2- menajera ta
3- o banană
4- o furculiţă
5- o maimuţă
6- un gangster
7- un ninja
8- un ipod
9- prietenul/prietena prietenei/prietenului mele/meu
10- o capră
11- câinele meu
12- tatăl meu
13- calculatorul
14- profesoara de fizică
15- vecinul meu
16- eu
17- un suc
18- o lamă
19- o murătură
20- un animal împăiat
21- un marker permanent
22- un poliţist
23- un ambalaj de bomboană
24- o bâtă de baseball
25- psihoterapeutul meu
26- şosetele mele
27- un membru al tribului
28- un jucător de fotbal
29- un dvd player
30- o agrafă de birou
31- telefonul meu mobil
Alegeţi culoarea tricoului, cămăşii pe care il/o purtaţi în momentul acesta:
Alb - pentru că eram foarte grabit(ă)
Negru - pentru că eram usor ameţit(ă)
Roz - pentru că sunt narcisist(ă)
Rosu - pentru că aşa mi-au spus vocile
Albastru - pentru că nu mă pot mulţumi cu puţin
Verde - pentru că mă plictisesc cand plouă mocăneşte
Mov - pentru că de la o vreme sunt cam zgarcit
Gri — pentru că aşa fac eu uneori
Galben — pentru că un sponsor mi-a oferit 1 000 000 de Euro
Portocaliu - pentru că îmi ocrotesc familia
Alta - pentru că am şarm şi ştiu ce vreau
La sfârşit adunaţi-le într-o fraza, în ordinea cuvintelor din variantele de raspuns.
In mod sigur aţi descoperit un lucru haios şi neaşteptat despre dvs.
Scrieţi-vă apoi activitatea in registrul cu zambete fara inhibiţii, impărtăşindu-l cu spaţiul liric!
vineri, 23 septembrie 2011
Ceasul naturii bate ora echinoctiului de toamna
Astazi traversam momentul special al Echinocţiului de Toamna, cand ziua devine egala cu noaptea si cand este atins un echilibru al energiilor omului cosmic.
În fiinţa umană, echinocţiul de toamnă produce o punte armonica între nevoia de muncă pentru supravieţuire şi exteriorizarea frumuseţii lăuntrice.
Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.
Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atîtea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.
Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.
(Lucian Blaga - "Echinoctiu de toamna")
Sa va bucurati de armonie, echilibru si emotii artistice!
Etichete:
echilibru,
Echinoctiu de toamna,
Lucian Blaga
vineri, 9 septembrie 2011
Toamna se numara din nou bobocii...
Clopotelul va suna lin... peste doar trei zile. Vacanta mare isi consuma ultimele resurse, parca mai pretioase ca oricand.
La raspantie, versurile talentatei dascalite Marcela Penes asteapta mereu sa paseasca cu emotie si caldura alaturi de cei mai tineri invatacei pe cararea cea aleasa a invataturii:
"Cartea are miros de padure
Si dulceata de fragi si de mure.
Din flori si-a luat colorile
Si cu triluri au daruit-o privighetorile.
O deschid si indata
O lume de vis se arata.
Cat te-am asteptat,
Vii de departe,
Frumoasa si inteleapta carte!
Pentru mine vii,
Prietena buna sa-mi fii,
Sa-mi aduci daruri din povesti,
Cu talcul lor sa ma inavutesti.
Cunoscandu-ti chipul si firea,
Ne vom juca de-a citirea!"
Bafta multa tuturor scolarilor, parintilor lor, dascalilor lor si tuturor iubitorilor de carte la un nou inceput de an scolar!
La raspantie, versurile talentatei dascalite Marcela Penes asteapta mereu sa paseasca cu emotie si caldura alaturi de cei mai tineri invatacei pe cararea cea aleasa a invataturii:
"Cartea are miros de padure
Si dulceata de fragi si de mure.
Din flori si-a luat colorile
Si cu triluri au daruit-o privighetorile.
O deschid si indata
O lume de vis se arata.
Cat te-am asteptat,
Vii de departe,
Frumoasa si inteleapta carte!
Pentru mine vii,
Prietena buna sa-mi fii,
Sa-mi aduci daruri din povesti,
Cu talcul lor sa ma inavutesti.
Cunoscandu-ti chipul si firea,
Ne vom juca de-a citirea!"
Bafta multa tuturor scolarilor, parintilor lor, dascalilor lor si tuturor iubitorilor de carte la un nou inceput de an scolar!
Etichete:
an scolar,
boboci,
carte,
Marcela Penes
Abonați-vă la:
Postări (Atom)