marți, 28 iulie 2009

Dor nemangaiat de Leopoldina Balanuta...

Cand spui Leopoldina pe cararile Thaliei e cum ai spune, in poezie, Nichita. Prenumele s-a metamorfozat in nume, adaugand o lacrima de roua in plus, de glorie si de fascinatie a privirii. Fiica de preot, dintr-un oras medieval (satul Haulisca, Vrancea care astazi ii poarta numele), Poldi Balanuta a ramas o artista bantuita de patima poeziei pana la uitare de sine, pana la “suprema ardere a fiintei”. Intotdeauna atenta la selectia valorica a poemelor, ea a preluat, si a continuat intr-un mod unic, marea traditie a recitativului dramatic din scoala lui Nottara si Storin.

Lipsa oricaror orgolii, intransigenta, si mai ales modestia, smerenia cu care se aseza de fiecare data in umbra cuvintelor poetului, acel respect duhovnicesc pentru fiinta artistului, oricat de uitat ar fi fost el in mintea contemporanilor, dorinta ideala de a crea un dialog inefabil intre doi parteneri reali vesnic ingemanati, poetul si publicul, au facut din Leopoldina Balanuta nu numai o mare artista, ci si o constiinta sensibila intrata in galeria Nemuritorilor.

In amintirile noastre despre “ceara cuvintelor”, Leopoldina Balanuta este acea lumina ivita din Geneza, trecandu-ne suav peste chip, fiindca ea nu spune nimanui adio, stiind ca Edenul vietii, asemeni celui al artei, e strabatut de patru fluvii: Credinta, Iubirea, Libertatea si Speranta.

Cea care a jucat in spectacole precum cele ale lui D. R. Popescu (“Ca frunza dudului din rai“ sau “O batista in Dunare”) marturisea intr-un interviu: “Eu plec cu viata mea in teatru; teatrul vine cu viata lui in viata mea. Ma gandeam cata dreptate a avut sarmanul Tarkovski, care spunea, in ultimele zile ale existentei lui: ”Doamne, am obosit asteptandu-te!” …totdeauna arta mi-a aparut ca o stafeta a Dumnezeirii.”

Dintre "soaptele" ei, cea despre fericire se cuvine sa o ascultam ca pe o ruga, cu smerenie si sfiiciune, intru bunatatea lumii...


"Fericire este atunci cand in adancul sufletului tau, in adancul fiintei tale, gasesti forta de a evita nefericirea. Pentru ca nefericire este:
sa muncesti fara sa iubesti obiectul muncii tale,
sa nu gasesti in jurul tau prieteni care sa aiba acelasi ideal de umanitate,
sa pleci la drum cu semeni care la prima cotitura a drumului abandoneaza scopul caii alese;
nefericire este sa spui ceea ce nu crezi,
dar si mai mare nefericire este sa nu spui ceea ce crezi;
nefericire este sa izbutesti sa adormi noaptea inainte de a te gandi macar la una dintre problemele care framanta lumea si timpul tau,
nefericire este sa poti adormi noaptea inainte de a-ti judeca faptele de peste zi,
nefericire este sa nu ai copii,
nefericire este sa nu poti darui roadele muncii tale,
nefericire este sa nu iti iubesti parintii si sa nu-i insotesti cu recunostinta pana la capatul drumului intru demnitatea speciei umane;
nefericire este sa-i uiti pe cei care te-au invatat si care au adaugat fiintei tale comori nepretuite,
nefericire este sa nu trudesti intru desavarsire,
nefericire este sa nu stii sa duci pe umeri povara cea mai grea: succesul;
nefericire este sa agonisesti mai mult decat iti este cu trebuinta,
nefericire este sa uiti de unde ai plecat,
nefericire este sa uiti spre ce ai plecat,
nefericire este sa-ti vezi numele disparut inainte de disparitia trupului,
nefericire este sa simti puterea devastatoare a singuratatii,
nefericire este sa nu pretuiesti truda altora, nefericire este sa nu ai nevoie de arta,
si cea mai mare nefericire este sa nu ai nevoie de cultura.
si cate nefericiri mai sunt posibile pe pamant!
Dar pana la urma eu cred ca nefericirea este o vina. Si daca in tine gasesti puterea morala de a-ti asuma vinovatia, eu cred ca deja ai facut un pas pe calea anevoioasa, dar sublima de a atinge macar o treapta a fericirii.
Caci fericirea, pana la urma, este un ideal posibil de atins, fiind, dupa parerea mea, o forma a demnitatii umane.
Caci fericirea este pana la urma, dupa mine, lupta dreapta si nobila si grea de a evita nefericirea."


In Decembrie 2008, Leopoldina Balanuta ar fi implinit 74 de ani. Dar deja s-au scurs 10 ani incheiati de cand Regina ne-a parasit, spre nefericirea noastra, bieti muritori nevrednici sa-i intelegem tacerile. Sa ne tacem un timp cuvintele, sa lasam ca memoria vocii ei sa ne impresoare si apoi sa-i imbratisam cu recunostinta si dor, umbra ce ascunde tainice lumini.

miercuri, 22 iulie 2009

Savurand "Simfonia meniului" sau ospatul de la curtea regilor...

Inca de pe vremea cand citeam pe nerasuflate povesti nemuritoare, mi se parea de-o picanterie aparte sa detii functia de degustator la palatul regal. Va amintiti probabil cum inchipuiati, copii fiind, mesele imbelsugate asternute dinaintea lui Harap-Alb si-a suitei sale, fructele dintre cele mai “rumene” si mai frumoase din imparatie, purcei de lapte cu marul in gura, curcani intregi pe tipsii aurite si cate si mai cate... Imaginati-va acum ca job-ul vostru este sa mancati din toate astea, desigur, in interesul regelui, fiind si remunerati pentru treaba buna pe care o faceti.

Daca aveti o imaginatie destul de bogata puteti afla mai indeaproape cum ar fi, vizitand expozitia “Simfonia meniului”, ce va fi deschisa pana la data de 30 August 2009, la Muzeul National Cotroceni.

In cadrul acestei expozitii a fost reconstituita servirea unui dejun regal, in sufrageria castelului si sunt prezentate meniuri servite la dejunurile si dineurile regale in perioada regilor Carol I, Ferdinand I şi Carol al II-lea, meniuri servite la dejunuri si banchete date in onoarea unor personalitati ale vietii politice si culturale (Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, gen. H. Berthelot), alaturi de meniuri servite in renumite restaurante romanesti, carti vechi de bucate, dar si serviciul din cristal de Bohemia al reginei Maria, serviciul de sparanghel, trusa de tacamuri din argint, toate acestea folosite la mesele regale.

Nu lipseste atmosfera rafinata de la Curtea Regala, prin prin prezentarea unui meniu oficial – cel de la incoronarea lui Ferdinand si a Mariei ca suverani ai Romaniei Mari, la 15 Octombrie 1922 la Alba-Iulia – si a unui meniu traditional romanesc, servit la masa regala la 5 Ianuarie 1915.

Iata meniul servit la dejunul regal de la 5 Ianuarie 1915: Supă de fasole, Salată de icre, Sarmale de varză acră, Chiftele de cartofi, Salată de legume, Ghiveci de post, Îngheţată de portocale.

Meniul servit la dejunul serbărilor à la Parisienne: Sos Remoulade, File de viţel Dauphine, Pate de gâscă en Bell-Vue, Salată de sezon, Parfait de praline, Faguri de miere, Coş cu fructe, Trufe de ciocolată, Bomboane, Cafea, Vin de Drăgăşani / Dealu Mare 1907, Şampanie Rhein Extra Cointreau.

Deoarece dejunurile si dineurile regale erau insotite de auditii muzicale, in expozitie vor figura si partituri dedicate celor doua regine, Elisabeta si Maria, semnate de clasici ai muzicii Carl Ziehrer si Iosif Ivanovici. Pe parcursul vizitarii expozitiei, publicul va audia valsuri (“Valsul Cotrocenilor” de Carl Ziehrer, capelmaistru al regelui Carol I) si marsuri compuse de Johann Strauss, Carl Ziehrer, Iosif Ivanovici.

Daca vrem sa ne delectam cu deliciile culinare servite la inceput de secol XX la Curtea regala din Romania, mai avem timp de o luna, aceasta oportunitate. Expozitia “Simfonia meniului” ne asteapta cu distinctie si rafinament, zambindu-ne din prag!

luni, 20 iulie 2009

Misterul si fascinatia nemuritoare a Lunii, dincolo de eclipsa...

La 20 Iulie 1969, astronautii Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oamenii care au pus piciorul pe Luna.

Anul acesta, in 2009, pamantenii sarbatoresc cea de-a 40-a aniversare a aterizarii lui Apollo XI pe Luna. Cu aceasta ocazie, pentru a comemora evenimentul, au aparut ceasurile Omega, Romain, Jerome si Louis Vuitton, urmate de filmul SF Luna, al lui Duncan Jerome, fiul legendei muzicale David Bowie, care a scris si cantat Space Oddity.

Fiecare civilizatie a vazut Luna, universal vorbind, ca pe un simbol al schimbarii, cresterii si fertilitatii, dar a gasit metode proprii pentru a explora aceste teme, prin intermediul propriei viziuni culturale: in mitologie, ritualuri, traditii, expresii artistice si multe altele.

Pentru a saluta intr-un fel aselenizarea pe acest minunat satelit natural si toate visurile pe care ni le-a creat, vom cunoaste 4 lucruri inedite despre Luna.

1. Testoasele sunt primele care au orbitat Luna

Cu siguranta, se cunosc rolurile lui Armstrong si Aldrin, dar ceea ce nu se stia despre luna este rolul testoaselor de stepa.

In 1968, Uniunea Sovietica a lansat "Zond 5", care a fost prima proba ce a revenit pe Pamant dupa o vizita a Lunii. "Zond 5" a avut o incarcatura biologica de testoase, viermi de carne, seminte si alte forme de viata. Animalele au revenit pe Pamant sanatoase, iar sovieticii le-au distins ca fiind primele forme de viata pamanteasca ce au orbitat Luna.


2. Umbra lunara se misca mai repede decat sunetul

In timpul eclipsei solare, luna arunca o umbra pe Pamant. Viteza de deplasare a umbrei este mai mica la Ecuator, unde umbra se misca cu 1,074 metri pe ora. Aproape de Polul Nord, viteza ajunge si la 5,000 de metri pe ora. Aceste viteze depasesc viteza sunetului, care se propaga cu 768 de metri pe ora. Daca umbrele ar putea face zgomot, atunci o eclipsa solara ar putea produce o explozie sonica pe Pamant.

3. Luna s-a format de catre Big Whack (Marea Lovitura)

Oamenii de stiinta, astronautii, au facut diverse ipoteze despre originile Lunii, de secole, dar ipoteza curenta, este ca Luna a luat nastere in urma Marii Lovituri.

Acum 4,6 miliarde de ani in urma, Pamantul si alte asemenea corpuri ceresti, au fost implicate intr-o rutina galactica de „loveste si fugi”. Impactul a evaporat anumite roci de pe Pamant, trimitand norii de praf intr-o orbita in jurul planetei noastre. In timp, acel nor de praf s-a condensat sub forma de roci solide, mici, care au continuat procesul de condensare pana s-a ajuns la o singura roca: Luna.


4. Pe Luna sunt consemnate frecvent cutremure...

Ceea ce nu se prea stie despre Luna este ca aici au loc cutremure. Astronautii Neil Amstrong si Buzz Aldrin au confirmat pentru NASA, in urma experimentului Seismic Pasiv, ca Luna are un invelis, o manta si un miez si ca, la fel ca pe Pamant, cutremurele sunt frecvente.

Sa nu uitam sa privim spectacolul cerului ce va avea loc peste 2 zile!

Miercuri 22 Iulie 2009 va avea loc o eclipsa totala de Soare, vizibila de pe un coridor ingust ce strabate jumatate din planeta Pamant.
Traiectoria umbrei Lunii va incepe sa fie vizibila in India, apoi se va vedea si in Nepal, Bangladesh, Bhutan, Myanmar si China. Durata maxima a eclipsei va fi de 6 minute si 39 secunde.

Evenimentul astronomic va avea loc la 03:00 AM, ora Romaniei si va fi cea mai lunga eclipsa a secolului 21, dar si cea mai lunga eclipsa totala a ultimilor 2000 de ani.

vineri, 17 iulie 2009

Destinatii spectaculoase de vacanta...

Natura este mereu surprinzatoare si niciodata nu stim la ce sa ne asteptam din partea ei, fie bune sau rele. Anumite peisaje par a fi pictate si totusi sunt extrem de reale, existand fara interventia omului, din epoci geologice stravechi. Sa purcedem la drum printre continente si apele ce le despart...

Valurile de piatra (intre Arizona si Utah, SUA)

La granita dintre Arizona si Utah, vegheaza Valurile, o formatiune de piatra rosie care uimeste. Au luat nastere acum 190 de milioane de ani, din dune de nisip, care s-au transformat in roca. Aceasta formatiune este accesibila strabaterii cu piciorul, pe o portiune de 3 mile.

Marea Gaura Albastra (Belize)

Marea Gaura Albastra se gaseste la aproximativ 60 de mile de continentul Americii Centrale, in afara orasului Belize. O gaura imensa, aproape perfect rotunda, de aproximativ 0,4 km. Inauntrul sau apa se gaseste pana la 145 m adancime. Tocmai adancimea apei da culoarea albastra, care a nascut atatea controverse si a determinat sa capete denumirea de „Gaura albastra”.

Ochiul Saharei (Mauritania)

Aceasta spectaculoasa priveliste se gaseste in Mauritania, in partea de sud-vest a desertului Sahara. Formatiunea este uriasa, avand un diametru de 30 de mile, putand fi vizibila chiar din spatiu. Supranumita Ochiul Saharei, formatiunea se presupune a se fi format in urma impactului unui meteorit cu Pamantul, dar noile descoperiri au ajuns la concluzia ca e vorba doar de eroziune si inaltare. Cauza formei sale circulare ramane inca un mister.

Pestera cu lacul albastru (Brazil)

Regiunea din Brazil, Mato Grosso do Sol, ascunde multe lacuri subterane incredibile: Gruta do Lago Azul (Pestera Lacului Albastru)este un monument natural, cu interiorul format din stalactite, stalagmite si un lac albastru imens, extraordinar. Frumusetea lacului este incredibila.

Poarta spre Iad (Uzbechistan)

Denumit de localnici Poarta spre Iad, acest loc din Uzbechistan este situat langa micul oras Darvaz. Cand geologii sapau in cautare de gaz, acum 35 de ani, au descoperit o pestera subterana foarte adanca. Nimeni nu a indraznit sa intre acolo, caci era plina cu gaz, prin urmare i-au dat foc pentru ca nici un gaz otravitor sa nu iasa din gaura si de atunci arde intr-una. Nimeni nu stie cate tone de gaz au ars de atunci, dar pare sa fie infinit.

Stanca val

Stanca val este o formatiune de stanci, localizate in vestul Australiei. Numele sau vine de la faptul ca arata ca un val din ocean. Are aproximativ 15 metri inaltime si 110 metri lungime, iar grosime aproape cateva hectare.

Dealurile de ciocolata (Filipine)

Alcatuite din aproximativ 1268 de dealuri conice, de aceeasi marime, raspandite pe o zona de mai mult de 50 de km, aceasta neobisnuita formatiune geologica, denumita Dealurile de Ciocolata, este localizata in Bohol, Filipine. Exista cateva ipoteze privind formarea dealurilor, printre care si vulcanismul sub-oceanic, ridicarea nivelului marii si o terie recenta vorbeste de o eruptie vulcanica care ar fi imprastiat clocuri uriase de stanca, acoperite de calcar.

Care atractie naturala v-a atras atentia in mod deosebit si spre ce destinatie turistica v-ati dori sa calatoriti?


Si dincolo de toate, cand plecam la drum, să iubim mai mult decât să pedepsim, să tacem vorbind şi să vorbim tăcând, să strălucim smerit căutând la faţa lui Dumnezeu mai mult decât la faţa omului, să punem deasupra literei duhul, deasupra judecăţii dragostea, deasupra replicii răbdarea si ne va fi mult mai bine…

miercuri, 15 iulie 2009

Radiografia unui studiu de caz sau salvarea prin cultura...

Rasfoind niste pagini pe net, am descoperit un articol deosebit de interesant, scris cu luciditate si bine argumentat de catre talentatul sau autor, Ovidiu Ivancu. Se vorbeste acolo despre Complexul Cetatii Asediate sau despre spaimele colective reactivate de România in ultimii 20 de ani si suspendate artificial în timpul comunismului.

Se mai afirma ca, este semnul unei mari naivităţi să ne închipuim că o societate care îşi dezvoltă primele universităţi în a doua jumătate a secolului XIX si care până târziu în secolul XX este dominată de analfabetism şi ruralism, poate intra în secolul XXI senină, fără balastul exagerărilor de tot felul.

Apare in cele din urma si o posibila rezolvare a acestei stari de fapt. Se considera ca soluţia nu este împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, nici creşterea Produsului Intern Brut sau injectarea de lichidităţi în sistemul bancar românesc. Primul pas pentru vindecare constă în înţelegerea naturii bolii, în refuzul deliberat al patetizării excesive şi în refugiul în măruntaiele lucidităţii.

Voi extrage in cele ce urmeaza, cateva fragmente ce ne invita indirect la reflectii si analize obiective.


"Astăzi, la ceva secole distanţă, ştim cu ce fascinaţie au asimilat dacii cultura romană (sunt dovezi arheologice în acest sens). La rândul lor, romanii şi-au închipuit că au realizat o victorie colosală odată ce i-au cucerit pe greci. În scurtă vreme, mitologia lor avea sa fie contaminată de mult mai puternica mitologie greacă.

Câteodată, e foarte greu să faci diferenţa între cuceritor şi cucerit. Dincolo de orice forţă militară se impune întotdeauna superioritatea unei culturi. Ce sens are să ţii ferecate porţile Cetăţii de vreme ce înăuntru nu se află nimic? O identitate nu se poate apăra plasând-o protecţionist sub un clopot de sticlă, ci tocmai aruncând-o în confruntarea cu alte culturi şi obligând-o în felul acesta să-şi dezvolte anticorpi.

Este antiproductiv să crezi că societatea românească poate ieşi dintr-o criză (oricare ar fi ea) exclusiv prin soluţii economice şi politice; este o iluzie să ne imaginăm că putem depăşi infantilismul naţionalismelor de tot felul prin ridicarea nivelului de trai. Soluţia este o întoarcere către biblioteci, un refuz al mediocrităţilor de tot felul. Între zidurile unei biblioteci se află răspunsuri pentru tot felul de întrebări, pentru simplul motiv că de ceva decenii nu prea mai există întrebări fundamental noi. La toate s-a răspuns, atâta doar că multe răspunsuri nu sunt căutate în locurile potrivite. Înţelegem acum cu toţii de ce ni se întâmplă câteodată nouă, românilor, să inventăm lucruri deja inventate.

Avem astăzi un enorm avantaj: trăim într-o societate în mijlocul căreia ne putem păstra informaţi. Astăzi, Biblioteca din Alexandria nu ar mai putea să dispară în flăcări pentru simplul motiv că toate cunoştinţele prezente acolo sunt diseminate în milioane de servere şi site-uri pe internet.

Revenind, cred cu tărie că românii ar trebui să se întoarcă în biblioteci. Au multe de recuperat. Acolo vom vedea cât valorăm şi vom şti cât putem pretinde de la elitele noastre. Dacă ne vom pierde vremea cu toţii privind fascinaţi la tot soiul de talk-show-uri, dacă ne vom întreba permanent care va fi următorul amant al fiicei preşedintelui sau dacă ne vom înjura copios elitele politice la colţuri de stradă sau în pauza de masă vom trece voioşi de la o criză la alta, vom reacţiona mai mereu visceral, vom continua să fim insalubri şi zgomotoşi...

E timpul unei retrageri reflexive. Altfel, ne risipim inutil. Ştiţi că atunci când Bizanţul cădea, în interior se discuta despre sexul îngerilor?"


Deci sa gasim punti de comunicare si sa lasam ideile sa circule!

Multumesc mult, draga Mestere, pentru ultima fotografie!

luni, 13 iulie 2009

Regasire cu bine si cu drag!


MIRCEA BANICIU - "MAREA"

"La tarmul tau cu dragoste si flori,
Am rascolit nisipul uneori,
Si-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval...
Am deslusit suspinul unui val.
Acoperindu-mi pasii cu ai tai,
Am strabatut netulburate cai,
Ca sa ajung mereu la clipa cand...
Acelasi soare-ti rasarea din gand.
Vrajita mare tu, frumoasa mea,
Oricat de blanda-ai fi...
Oricat de rea,
Mereu mi-astern spre tine pasii drepti,
Tu nu stii sa chemi, sa mangai, sa astepti.

La tarmul tau cu dragoste si flori,
Am rascolit nisipul uneori,
Si-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval
Am deslusit suspinul unui val.
Tu stii sa-mi spui povesti si sa m-ascunzi...
Sub gene de margean in ochii blanzi
Si cum ma faci sa trec invingator
Prin carnea ta fierbinte ca un dor
Vrajita mare tu, frumoasa mea,
Oricat de blanda-ai fi...
Oricat de rea,
Mereu mi-astern spre tine pasii drepti
Tu nu stii sa chemi, sa mangai, sa astepti.

Ca sa-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrajita mare tu, frumoasa mea...
Ca sa-mi doresc mai mult ce s-ar putea
Vrajita mare tu, frumoasa mea."


BALCHIK - Palatul si Gradinile de vis - Paradisul Reginei Maria a Romaniei