miercuri, 30 aprilie 2008
Cuvinte de folos: Istoria celor doua pietricele albastre
Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare este unic şi irepetabil. De aceea fiecare dintre noi are ceva de dăruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are. Fiecare are un loc şi o misiune ce i-au fost încredinţate şi de care va trebui să răspundă. Fiecare este un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire.
Un laureat al premiului Nobel a scris: Când vom muri şi vom merge în cer, ne vom întâlni cu Creatorul nostru. El nu ne va întreba: „De ce n-ai devenit Mesia? De ce n-ai descoperit un medicament împotriva cancerului? De ce n-ai devenit o personalitate a vieţii publice?”. El ne va întreba: „De ce nu ai fost tu însuţi?”.
Aceasta este responsabilitatea fiecărui om. Istoria celor două pietricele albastre ne ajută să descoperim tocmai acest adevăr atât de important.
Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundişul unui vesel pârâu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Când bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăţi de cer căzute pe pământ.
Cele două pietricele ştiau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pârâu şi să lăudau de dimineaţa până seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, când una, când cealaltă, pietrelor obişnuite aflate în preajmă. Păstraţi distanţa! Noi avem sângele albastru! Nu avem de-a face cu voi!
De fapt erau două pietricele insuportabile şi arogante, care îşi petreceau zilele gândindu-se numai la ceea ce s-ar fi întâmplat cu ele când cineva avea să le descopere. Desigur – îşi spuneau – vom fi puse într-un colier împreună cu alte pietre preţioase, aşa cum suntem şi noi. Şi visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prinţului de Galia. Ne aşteaptă o viaţă frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge până la capătul lumii.
Într-o bună dimineaţă, pe când razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, şi-a întins mâna şi a cules cele două pietricele albastre.
Cele două pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne aşteaptă! S-au simţit cele mai norocoase pietre din lume. Nu aşteptau decât ca visurile lor să se transforme în realitate.
Au fost puse într-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. Rămânem aici pentru puţin timp, şi-au spus, fiind sigure de frumuseţea şi valoarea lor neîndoielnică.
Totuşi lucurile au fost altfel decât bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace şi încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cântar şi pipăite insistent de mâini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, într-o cutiuţă.
Mai târziu, însă, o mână le-a luat şi le-a aşezat cu necuviinţă pe un zid, în mijlocul altor pietre, pe o suprafaţă de ciment foarte lipicioasă. Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre preţioase. Drept răspuns, câte o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv.
Revoltate au început să strige: Neciopliţilor, nepricepuţilor, bădăranilor, voi nu înţelegeţi cât suntem de importante? Cele două pietricele albastre ameninţau, plângeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea şi amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii.
Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gând: să fugă. Dar cimentul era tare şi imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo şi l-au rugat: Strecoară-te sub noi, te rugăm, şi desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!
Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistenţă căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri şi să distrugă cât mai mult. A trecut la lucru şi, uşor-uşor, a reuşit să se strecoare şi să fărâme câte puţin cimentul. După câteva luni de perseverenţă cele două pietricele au putut să se mişte. Într-o noapte umedă şi rece cele două pietricele au căzut pe pământ, eliberate în sfârşit din acea închisoare insuportabilă. Suntem libere – au strigat amândouă în culmea fericirii.
Însă, jos fiind, au putut vedea zidul în care fuseseră fixate, acea puşcărie înaltă în care şi-au petrecut atâta timp. Şi, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate şi aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva îi lipsea… Faţa, chipul blând şi dulce al Mariei, avea ceva neobişnuit. Părea oarbă, căci îi lipseau ochii.
Oh, nu, au exclamat amândouă, dânduşi seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Mariei. Îşi imaginau acum cât de bine se potriveau acolo, cât de frumos trebuie să fi strălucit şi cât de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dându-şi seama ce nechibzuite au fost.
Dis de dimineaţă a ajuns acolo omul care făcea curăţenie în biserică şi, din neatenţie, a călcat pe cele două pietricele aflate la pământ. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind încă întuneric, nu le-a deosebit bine şi le-a strâns cu mătura pentru a le arunca la gunoi împreună cu praful şi alte pietre neînsemnate.
Ce invataturi putem trage de aici ?
Istoria celor două pietricele albastre are un sfârşit trist, pentru că ele nu au înţeles un mare adevăr. Se înşelau văzând în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumuseţea şi bogăţia pe care o primiseră de la Dumnezeu.
La fel ca şi ele, fiecare dintre noi are un loc al său în lume bine stabilit de Dumnezeu: unul poate fi ales pentru a fi un meşter bun, altul pentru a fi preot, iar o fată pentru a fi mamă a multor copii. Să nu uităm că fiecare dintre noi este aşezat de Dumnezeu acolo unde îi este locul şi că tocmai în acel loc, rânduit de Dumnezeu, este cel mai frumos şi mai potrivit să fie.
vineri, 25 aprilie 2008
Datinile de Sfintele Pasti la romani - chezasie pentru unitatea credintei !
Pentru slujba Invierii, credinciosii pregatesc cosul pascal si isi manifesta prezenta si bucuria la actul Invierii, dupa specificul fiecarei zone.
De Sfintele Pasti, in satele si comunele din nordul Sucevei se pregatesc diferite dulciuri in mod special “Babele”, prajitura facuta din cozonac, ce se toarna in forme speciale. Umplutura se pregateste din nuca, rahat si stafide. “Babele” sunt duse la slujba de Inviere. Dupa terminarea acesteia, credinciosii merg la cimitir, cu lumanarile aprinse, pentru a aduce lumina celor dragi, plecati la viata vesnica.
Traditia din noaptea de Sfintele Pasti este continuata prin participarea la slujba de la ora 4 dimineata. Preotul sfinteste bucatele din cosul pascal, din care nu lipsesc “Babele” – simbolul vietii cumpatate, sarea, zaharul, sunca si banii. Tot acum sunt sfintite pachetele care vor fi impartite celor saraci.
In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.
In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteaze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.
Inainte de a incepe degustarea bucatelor, fiecare membru al familiei se “spala” pe fata cu un ou rosu, pentru a fi sanatos si rosu ca oul, se spala apoi cu bani, cu convingerea ca nu va avea paguba tot anul, iar la urma - cu flori, pentru a ramane frumosi ca floarea.
In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.
La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si…cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci .
Pe langa datina cosului pascal, se mai pastreza cateva obiceiuri deosebite: ele vestesc intampinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.
O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
In Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.
In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti(vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.
In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat “hotii”, cat si “pagubasii”. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
Dupa 1989, s-a instituit obiceiul ca in orase uneori si la sate, la marile sarbatori religioase si populare sa contribuie si artistii profesionisti si amatori. In ziua de Pasti, fiind cea mai mare sarbatoare a crestinilor ortodocsi, se organizeaza cu acest prilej multe expozitii de icoane pe sticla sau pe lemn. Astfel de manifestari artistice au loc de pilda la Palatul Mogosoaia - Galeria Cuhnia - si la Muzeul Taranului Roman.
Luminarea de Inviere. In noaptea de Inviere multime mare de popor vine la biserica. Fiecare credincios poarta in mina o luminare, pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta luminare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Multi pastreaza restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind in cursul anului in cazul in care au un mare necaz in casa. La sfirsitul alujbei, preotul imparte tuturor sfintele pasti, adica piine sfintita, stropita cu vin si cu aghiazma.
"Veniti de luati Lumina !" Sfant Paste Fericit asupra noastra !
Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, simbolizează renaşterea, reaprinderea luminii speranţei acolo unde norii grei ai dezamăgirii întunecă văzduhul vieţii. Este sărbătoarea în care creştinul îşi deschide sufletul spre a primi căldura dragostei divine.
Învierea Domnului reuneşte creştinii într-o uriaşă biserică vie, de aceea este considerată o sărbătoare a comuniunii.
În noaptea de Paşte, peste lume se aude chemarea „Veniţi de luaţi Lumină!“, fiind adresată credincioşilor pentru a primi lumina cerească, lumina din Lumina lui Dumnezeu, fără de care omul trăieşte în întuneric. Sfântul Apostol Ioan spune: „El este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume“.
Alături de cei dragi, credincioşii rostesc cu evlavie „Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat“, mărturisind Învierea Domnului. Paştele este un prilej de a reuni familiile, prilej de iertare, momentul în care trebuie să demonstrăm aproapelui iubirea pe care şi Hristos ne-a arătat-o în momentul Răstignirii.
În această noapte, în care între Împărăţia lui Dumnezeu şi lume se va deschide poarta prin care Hristos va ieşi cu slavă spre a aduce tuturor bucuria Învierii Sale, privind spre cer, purtând între palme lumânări aprinse, creştinii se vor face părtaşii miracolului reînnoirii. Învierea Domnului este praznicul vieţii, pentru că înseamnă biruinţa vieţii asupra morţii, dă sens vieţii pământeşti, cât şi celei veşnice.
Pogorârea Luminii
Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre, este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.
În Sâmbăta Mare, deasupra Sfântului Mormânt din Ierusalim coboară din Cer un fel de foc. Miracolul se petrece, invariabil, de două milenii, în fiecare an şi durează numai două minute, după care focul celest se transformă în foc obişnuit.
Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva clipe un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.
Procesiunea este măreaţă. Patriarhul, cu tot sinodul, arhimandriţii, stareţii mănăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, stau înşiruiţi pe două rânduri într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet şi cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toată biserica nu se află nicio candelă sau lumânare aprinsă.
Semnificaţia buchetului de lumânări
Toţi ţin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglică vie.
Mormântul Domnului este pecetluit de cu seară: „Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o“. După a treia înconjurare se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo), şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde, şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul.
Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc.
Sărbătoarea biruinţei
Paştele este sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Muntele Tabor, Domnul şi-a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Mormânt prin Sfânta Lumină, Hristos Cel înviat străluceşte o rază a slavei Sale peste credincioşii adunaţi la ospăţul cel de taină al Învierii Sale.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“. Sfântul Evanghelist Matei ne îndeamnă să facem fapte bune, arătând că suntem fiii Lui Dumnezeu: ,,Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.“
În noaptea de Înviere, fiecare tânăr sau bătrân vine la biserică să ia parte la Înviere şi să ia Lumină. Lumina sfântă luată de noi este lumina nădejdii şi a credinţei noastre. De acum nu mai suntem singuri, suntem în Lumina Învierii, în lumina adusă de Hristos.
Toată creaţia este văzută în Lumina Învierii şi a iubirii lui Hristos. Acum este timpul să primim Lumina în sufletele şi în casele noastre, să păstrăm şi să trăim în această Lumină. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Să nu fim nepăsători faţă de binefacerile pe care le-am primit prin Învierea Domnului. Ziua Învierii este ziua iubirii, a iertării şi a nădejdii, fiindcă ziua Învierii Domnului este ziua Învierii noastre.“
Triumful binelui
După o Săptămână a Patimilor, când Iisus Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele omenirii, de Paşte, întreaga creştinătate ortodoxă prăznuieşte triumful binelui asupra răului, izbânda sufletului asupra păcatului. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.
Această lumină se va ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri. Ea este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a Luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumina, (numită în cele mai multe părţi Lumina Învierii), aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii...
Octavian GOGA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008
Intarirea postului si a rugaciunii: Saptamana Patimilor Mantuitorului aproape de final
Ritualuri crestine in Vinerea Mare
Traditia populara spune ca aceasta zi de Vineri acumuleaza toata puterea ritualurilor, interdictiilor si practicilor Vinerilor de peste an.
Numita si Vinerea Patimilor, Vinerea Seaca, Vinerea Schioapa sau Vinerea Scumpa, aceasta zi cu totul speciala are conotatii multiple.
Este Vinerea Patimilor pentru ca, asa cum se povesteste in Biblie, in aceasta zi a indurat Iisus chinurile cele mai mari. Vinerea a inceput lungul drum catre Golgota, care s-a sfarsit cu Rastignirea.
In amintirea acestui moment, care le-a deschis oamenilor drumul spre Mantuire si spre Rai, crestinii tin post negru (iata motivul pentru care se mai numeste si Vinerea Seaca), merg la biserica pentru a priveghea, in chip simbolic, trupul neinsufletit al lui Iisus.
Dupa ce se intorc seara de la biserica, oamenii au obiceiul de a inconjura casa de trei ori, tinand in maini lumanarile aprinse. In felul acesta gospodaria va fi aparata de incendii si trasnete.
Sunt cu totul interzise activitatile de pe camp, pedeapsa fiind una apriga: se usuca toate plantele cultivate in aceasta zi, pentru ca nimic nu poate prinde viata in timpul in care Iisus a murit pentru pacatele oamenilor.
Nu se poate face paine si nici nu se mananca urzici, considerandu-se ca au fost atinse de pacat: cu urzicile a fost lovit de nenumarate ori si Iisus, in Ziua Rastignirii.
Ritualuri crestine in Sambata Mare
Momentul cel mai important al acestei zile este cel cand se prepara PASCA, una dintre cele mai semnificative bucate rituale ale Pastilor. De cele mai multe ori PASCA se plamadeste in forma rotunda, amintind de scutecele in care a fost infasat Iisus.
Alteori, se face in forma dreptunghiulara, deopotriva cu mormantul in care a fost asezat Iisus dupa moarte. Este deosebit de interesant acest paralelism, aceasta pendulare intre viata si moarte. Un singur aliment care poate reprezenta atat viata, cat si moartea.
Cu siguranta, acesta este motivul pentru care pasca, preparata doar o singura data pe an, capata puteri magice, dincolo de fire. In timpul plamadirii ei, femeia face semnul crucii, pentru ca Dumnezeu sa-i dea putere si har si, mai mult decat atat, deasupra pastii se pune obligatoriu o cruce din aluat.
Femeia, indeplinind acest ritual, capata pe data mari puteri, devenind un fir conductor. Prin intermediul rugaciunilor ei, pasca va capata proprietati aparte si, in acelasi timp, pasca, aliment ritual, o innobileaza pe cea care a creat-o.
Crucea din aluat, asezata la sfarsit peste pasca, este deosebit de importanta, caci pastrata intr-un loc ferit, ii poate proteja pe cei din casa la nevoie, aparandu-i de furtuni, de boli sau de duhurile cele rele. „Precum s-a schimbat aluatul in cuptor si a luat forma si fata, asa sa se schimbe si furtuna care vine, si precum cu crucea se pot apara toate relele, asa sa se apere si piatra care vine! Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Iius Hristos s-a rastignit pe cruce.”
Este un semn foarte bun daca pasca creste frumos pentru ca urmeaza un an plin de spor si lipsit de pericole. Cojile de la ouale folosite pentru prepararea pastii este bine sa fie aruncate intr-o apa curgatoare, existand credinta ca ele vor ajunge in cele din urma in Tara Blajinilor - popor arhaic, numit de multe ori poporul rohmanilor, neam de oameni blanzi si credinciosi, anuntandu-i si pe ei ca a sosit Pastele.
Un al doilea moment important al acestei zile este legat de credinta conform careia in noaptea de Sambata spre Duminica se deschide cerul, iar cei cu mare credinta in Dumnezeu ii pot vedea pe Iisus si pe ceilalti sfinti stand la masa alaturi de Domnul.
Credinta populara spune ca acela care a reusit sa vada cum se deschide cerul ii poate cere orice lui Dumnezeu si acesta ii va da.
De aceasta credinta este legat un alt obicei din Sambata Mare: gospodarii fac focuri in curte sau in apropierea bisericii si asteapta pana la miezul noptii, cand se indreapta cu totii spre biserica.
Si tot de foc este legata si urmatoarea traditie: in noaptea de dinaintea Pastilor sau a Sfantului Gheorghe, unii oameni se duc pe camp ca sa stea la panda. Se spune ca, daca esti atent, poti vedea ca din pamant ies flacari inalte indicand locul unde se afla ascunse comorile. Exista insa si o regula, caci nu toate comorile sunt bune.
Daca flacarile apar inainte de miezul noptii, e semn ca acele averi sunt necurate si e bine sa te feresti de ele. Daca insa flacarile apar dupa miezul noptii, atunci cel care gaseste comoara se poate considera norocos, caci se va bucura de ea.
Sa murmuram sfintenia acestor muguri de vers pe care Vavila Popovici a plasmuit-o in emotionanta sa poezie "Vinerea Mare", inchinata suferintelor Mantuitorului IIsus Hristos pe cruce...
Si totul in tacere deplina, impresurati de marea linistii, lasand doar sunetul grav de toaca sa strabata zarile.
"Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
Se-aude toaca.
Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.
Începe slujba religioasă.
Îngerii coboară blând din cer,
îşi pregătesc glasurile,
întind aripile deasupra capetelor noastre.
Îngerii sunt cu noi!
Preoţii înalţă rugăciuni,
se-aud cântări de cinstire, întreaga fire
se-nfioară.
Se-aprind lumânări,
se luminează inimi şi gânduri.
Se cântă Prohodul...
Îngerii trişti cântă cu noi !
Clopotul bate.
Pe cer trec nori alungaţi de vânt.
Păsări tresar din somn speriate.
Printre unde sonore
şi foşnet de aripi,
lumânările noastre,
unite-ntr-o singură lumină mare…
Învăluiţi în propria lor lumină,
Îngerii se află printre noi!
Înconjurăm biserica,
împreună cu preoţii,
purtători ai sfântului Epitaf.
Ne oprim de patru ori
şi ne hrănim sufletele cu rugile lor.
Trecem pe sub Epitaf...
Îngerii sunt cu noi!
De secole rememorăm
tristeţea acelor zile,acelui timp,
Patimile lui Hristos,
Cel venit să ne lumineze,
să ne dezvăluie sensul vieţii."
joi, 24 aprilie 2008
Exista viata de dupa blog ?
Mi-a retinut atentia un articol interesant publicat de revista "Money Express" sub semnatura lui Radu Tataru-Marinescu, intitulat chiar asa, "Exista viata dupa blog ?", ca ecou al aparitiei in " The New York Times" a unui comentariu pe aceasta tema, foarte dezbatut de blogosfera.
Concluzia articolului e aceea ca bloggingul e o meserie care poate ucide. Sau poate ca nu ?
Voi transpune in cele cu urmeaza cateva extrase semnificative din reflectiile si comentariile analistului roman pe marginea acestei problematici.
Teoria lui Matt Richtel, autorul articolului din "The New York Times", e aceea ca bloggingul a devenit un fel de „sweatshop“ al epocii digitale. Richtel pleaca de la trei evenimente nefericite, carora le gaseste o cauza comuna: stresul pe care-l implica bloggingul full-time si care, la un moment dat, are consecinte ireversibile.
BLOGGINGUL SI INIMA. Unul dintre aceste evenimente e moartea, in urma cu trei saptamani, a lui Russel Shaw, un blogger de 60 de ani care scria pe teme tehnologice. Cauza mortii? Atac de cord. Al doilea eveniment e tot un deces: in decembrie, un alt blogger IT – Marc Orchant, in varsta de 50 de ani – a murit din cauza problemelor cu inima. Cel de-al treilea eveniment, desi intregeste, dupa opinia lui Richtel, imaginea unei meserii stresante, care incepe sa faca victime, a avut totusi happy-end: bloggerul Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct – iar acesta s-a petrecut tot in decembrie. In plus, scrie Matt Richtel, si alti bloggeri profesionisti se plang de scaderi sau de cresteri in greutate, insomnii, extenuare si alte simptome din aceeasi gama, provocate – se pare – de stresul caruia trebuie sa-i faca fata. Sigur, jurnalistul de la „New York Times“ spune ca nu exista nici un diagnostic oficial de „moarte prin blogging“ si ca „decesul prematur a doi oameni nu se califica drept epidemie“.
Nu exista certitudini, adauga el, nici legate de faptul ca stresul muncii pe care o faceau ar fi contribuit la moartea lor – dar prietenii si familia isi pun totusi problema pericolelor pe care bloggingul le presupune.
STRES DIGITAL. Este intr-adevar o astfel de meserie mai stresanta decat altele? Probabil ca da – Internetul e unul dintre cele mai competitive medii. Daca ar fi sa facem o comparatie cu media traditionale, pentru jurnalistul de ziar unitatea de masura e ziua, iar pentru blogger e minutul sau secunda. Daca esti blogger, intamplarea petrecuta azi nu mai are nici o valoare maine – subiectul va fi fost abordat de zeci, sute sau mii de bloguri intre timp, in functie de anvergura evenimentului. In plus, un blog care nu e actualizat zilnic – uneori de 4-5 ori pe zi – isi pierde cititorii si, in cele din urma, avantajul competitiv. Nu e vorba aici de cei ce au bloguri de placere – mult comentatul articol din „The New York Times“ vorbeste de cei care-si castiga existenta scriind pe blog, fie ca o fac pe cont propriu sau sunt platiti de companii.
Pana la urma, de ce a starnit articolul atatea controverse? Pe de o parte sunt cei care sunt de acord cu Matt Richtel, care confirma teoria ca un blog nu e doar o jucarie interesanta, ci presupune, pentru multi, munca. Iar „bloggingul pana la moarte“ arata ca poate fi o meserie serioasa – la urma urmei, nimic nu e mai serios ca moartea. De cealalta parte se situeaza cei a caror atitudine a fost „sa nu ne luam prea tare in serios“. Jason Lee Miller, de pilda, scrie pe webpronews.com ca nu-si mai aminteste de cand n-a mai citit in „New York Times“ un articol care „sa nu convinga, ei bine, pe nimeni“, pentru ca autorul lui ar fi facut „greseala clasica de a dezvolta o teza si a se tine de ea pana cand gaseste oarece dovezi“. Sfatul lui: o teza buna vine dupa o cercetare, nu inainte.
RISCURILE MESERIEI. Richtel e acuzat in plus ca, desi a vorbit cu multi bloggeri, a omis acele opinii care-i contraziceau ipoteza. „Am fost intervievat (pentru articol – n.r.). Dar cam stiam ca nu voi fi citat in articolul final, deoarece interpretarea mea era diferita de cea a lui Matt Richtel“, scrie Larry Dignan, redactorul-sef al ZDNet si director editorial al TechRepublic. Totusi, ca si Richtel, si Dignan spune ca bloggingul poate fi stresant si innebunitor – dar isi pune o intrebare. E mai greu sa fii blogger decat avocat de corporatie? Sau broker de credite ipotecare? Sau trader la un hedge fund? Sau agent FBI? „Scriem ca sa putem trai, da, toata ziua, dar nu trebuie sa ne imbracam in costum“, adauga Dignan. I se mai reproseaza lui Richtel ca trei evenimente similare nu creeaza totusi un trend. Cazuri extreme se gasesc oriunde: cei care joaca World of Warcraft pot deveni atat de dependenti incat nu mai mananca si nu mai dorm – unii ajung sa moara cu capul pe tastatura. Sa nu mai vorbim de versurile lui Marilyn Manson care i-au facut pe unii fani sa se sinucida. In plus, si oamenii cu alte meserii mor de infarct; iar riscul de afectiuni cardiace creste odata cu varsta.
Se mai spune pe buna dreptate " ca trei evenimente nu fac o tendinta. Nici sase. Ai nevoie de opt decese la mia de bloggeri ca sa te apropii macar de norma."
Faptele din articolul cu pricina pot fi interpretate totusi si in alta cheie. Din zeci, chiar sute de mii de bloggeri, trei au suferit infarcte in ultimele luni: doar doi au murit, cel de-al treilea a supravietuit. Concluzia: bloggingul te poate proteja de afectiuni cardiace.
In ceea ce ma priveste am o viziune optimista legata de implicatiile acestei pasiuni a bloggeritului pentru sanatatea noastra: atata timp cat nu se va face abuz si exces de acest instrument atractiv, pastrand un echilibru dinamic cu celelalte activitati impuse de firescul uman dar si de modernismul din cotidian, consider ca putem tine rational si sub control perfect acest potential risc, transformadu-l cu arta si intelepciune in beneficiu si mijloc de comunicare, instruire si relaxare. Si sper sa nu ma insel.
miercuri, 23 aprilie 2008
LA MULTI ANI luminosi si intelepti ! la Sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe
Aurelian Andreescu - "Un fluture si-o pasare"
Lene Marlin - A Place Nearby
Lene Marlin - Another Day
Lene Marlin - Sitting Down Here
Anda Calugareanu - "In randul patru"
Aurelian Andreescu - "Copacul"
Aurelian Andreescu - "Oameni"
marți, 22 aprilie 2008
Spectacol de 24 K la Sala Palatului - "Ruga pentru Parinti" cu Stefan Hrusca & Adrian Paunescu
Se apropie imediat dupa Sfintele Sarbatori de Pasti un concert extraordinar, care va isca multe emotii si nostalgii. Pe data de 5 Mai 2008 la Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti va avea loc un eveniment cultural cu siguranta unic, irepetabil, care multora ne va aminti de serile magnifice si tumultuoase din anii '80 ale Cenaclului Flacara.
Enigmatici si cuminţi,
Terminîndu-şi rostul lor,
Lîngă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decît noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumînări în cuib de cuc,
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt,
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea...
Stefan Hrusca - "Balada trecerii prin spini"
Enigmatici si cuminţi,
Terminîndu-şi rostul lor,
Lîngă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decît noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumînări în cuib de cuc,
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt,
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea...
Stefan Hrusca - "Balada trecerii prin spini"
Atingerea Dumnezeirii in Sfanta Saptamana a Patimilor Domnului
Va invit sa purcedem cu smerenie, pocainta si insotiti de lumina duhovniceasca, la un pelerinaj virtual pe la manastirile patriei, binecuvantate oaze de credinta si nemurire... murmurand cu smerenie o rugaciune de pocainta a Sfantului Efrem Sirul, pentru aceasta perioada speciala a Postului Mare:
"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie;
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie robului Tau.
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin"
Manastirea Agapia - Neamt
Manastirea Agapia - Detalii - Neamt
Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus - Brasov
Manastirea Cozia - Ramnicu Valcea
Manastirea Cozia - Detalii - Ramnicu Valcea
Manastirea Dealu - Targoviste
Manastirea Frasinei - Valcea
Manastirea Neamt
Manastirea Sinaia
Manastirea Cernica - Bucuresti
Manastirea Casin - Bucuresti
Manastirea Radu-Voda - Bucuresti
Manastirea Pasarea - Bucuresti
Manastirea Pasarea - Detalii - Bucuresti
Plutind pe aripi de zenit
Sa ne lasam purtati de emotia indemnului la ruga fierbinte si curata, din poezia "Rugaciunea" de Vasile Voiculescu:
"Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger ţintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre
Străbaţi genuni, la Domnul te sui
Şi de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogăţiile milelor Lui."
Impresionanta este si marturisirea-manifest a poetului Radu Gyr, inaltata dintre zidurile cenusii si reci ale celulei de detentie in poezia "Crezul":
"Puneti-mi lanturi si catuse,
sa sune scrâsnetul hain
si mii de lacate la use -
eu cum am fost, asa ramân.
Surpati asupra-mi munti si ape,
puteti chiar sa ma spânzurati.
Cu grele, negre târnacoape
credinta nu mi-o sfarâmati.
Târâti-ma, de vreti, sub santuri
si îngropati-mi trupul stins.
Eu sunt ca Fat-Frumos din lanturi,
puteri adânci de neînvins.
Puteti sa napustiti tot iadul
ca sa ma frânga pâna-n miez.
Eu stau în viscole ca bradul
si tara, tare ca un crez."
luni, 21 aprilie 2008
For Entertainment tonight: LEAPSA MUZICALA
Am primit de la prietenul virtual Vbabiciu prima leapsa din tanara mea existenta de blogger :) Mi s-a parut amuzanta dupa ce mi-am lamurit nedumeririle cu privire la "rezolvarea" ei.
Regulile jocului sunt urmatoarele:
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
1.How are you feeling today?
Ace of Base - "Wheel Of Fortune"
Da, am dat curs si azi noilor provocari, ca aceasta, in mod optimist :)
2.Will you get far in life?
Gloria Gaynor - "I Will Survive"
:) se pare cã da, dar procesul e captivant, nu atat finalitatea lui...
3.How do your friends see you?
Captain Jack - "Soldier, Soldier"
Stiu si eu, cred cã in unele situatii se potriveste :)
4.Will you get married?
Chris Norman - "Midnight Lady"
Waw, chiar asa.
5.What is your best friend’s theme?
Desireless - "Voyage, Voyage"
Sometimes it seems to fit :)
6.What is the story of your life?
Ofra Haza - "Give Me A Sign"
Din cand in cand, mai este nevoie si de acest lucru...
7.What was high school like?
Pasarea Colibri - "Andrii Popa"
La fix, exact aceasta stare de spirit imprimata de folk o aveam pe atunci :)
8.How can you get ahead in life?
Pat Boone - "Speedy Gonzales"
N-ar fi rau, dar cine v-a spus ca as vrea sa ma despart de pamanteni ?
9.What is the best thing about your friends?
Wham! - "Wake Me Up before You Go - Go"
Quite true exists in this sentence... :)
10.What is in store for this weekend?
Little Richard - "Tutti Frutti"
Macar atat... dar sa fie fresh.
11.What song describes you?
Nino D'Angelo - "Senza Giaca E Cravata"
Listen to it carefully and try to understand. I don't like talking about me.
12.To describe your grandparents?
Salvatore Adamo – “Tombe la neige”
Este perfect, imi aminteste nostalgic de vremea lor.
13.How is your life going?
Eddy Grant - "Electric Avenue"
Going fast to an electric future :)
14.What song will they play at your funeral?
Antonio Vivaldi – “The Four Seasons – Summer”
Sã cânte, desi ar putea sã mã lase sã mã odihnesc in tihna.
15.How does the world see you?
Neil Sekada - " Oh, Carol"
Has a romantic vision about me.
16.Will you have a happy life?
M. Theodorakis - "Zorba's Dance"
I like to hope so.
17.What do your friends really think of you?
Ace Of Base - "Don't Turn Around"
Este mobilizator sfatul, desigur :)
18.Do people secretly lust after you?
Status Quo - "In The Army Now"
Nu pe calea armelor, un simplu sondaj de opinie cred ca ar lamuri problema...
19.How can I make myself happy?
Ella Fitzgerald – “So”
Like that.
20.What should you do with your life?
X-Perience - "A Neverending Dream"
In buna parte, da, mai ales pe blog. Numai ca trebuie sa revin in fiecare dimineata cu picioarele pe pamant si sa iau nota de realitatea din jur :))
Voi da si eu mai departe aceasta leapsa, desi am inteles ca este mult mai savurata daca nu se ofera, ci se fura, cam ca si meseria... Deci cine se ofera voluntar ? Ca sa nu va numesc eu. Multumesc mult pentru disponibilitate, dragalasenie si harnicie.
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Sa ne presaram credinta in suflete de Sarbatoarea Floriilor !
"Osana celui dintru înălţime. Bine eşti cuvântat cel ce vii în numele Domnului."
Sunt cuvintele cu care îl întâmpinăm în fiecare an pe Iisus în Duminica Floriilor. Sărbătoarea Floriilor simbolizează intrarea triumfală a lui Iisus, călare pe asin, în Ierusalim, sărbătoarea deschizând ciclul Sărbătorilor Pascale care se încheie odată cu Înălţarea lui Iisus. Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare.
Celebrată cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, sărbătoarea Floriilor este relatată de toţi cei patru evanghelişti, fiind strâns legată de ultimele evenimente ale vieţii pământeşti a lui Iisus, de patimile, răstignirea, moartea şi Învierea Sa.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie, în amintirea crengilor de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul în urmă cu 2000 de ani. Tot în această zi, este dezlegare la peşte, pentru că, aşa cum ştim, Biserica Ortodoxă a rânduit anumite posturi.
Menţionată pentru prima dată în secolul IV, această sărbătoare îmbină într-un mod plăcut elemente creştine cu elemente precreştine, fiind cunoscută în unele zone ale ţării şi cu numele de Duminica Stâlpilor.
Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.
In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau.
Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. Ca aspect necrestin, exista obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre.
Obiceiuri în prag de Florii
În Banat şi Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune căutătoarea (oglinda), împreună cu o cămaşă curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca, a doua zi de dimineaţă, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste şi sănătate. Înspre miezul nopţii, aceleaşi fete fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură şi canafi de la prapurile ce serviseră la înmormântarea unei fete mari. Dimineaţa se spălau cu această apă pe cap ca să aibă păr frumos şi să strălucească ca firele de la prapuri.
Femeile fac tot felul de copturi şi în special plăcinte, pe care le împart mai ales săracilor de pomană, ca să nu păţească şi ele cum a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte, sau ca avutul care n-a vrut să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o singură firimitură de pâine de pe masa sa.
În ziua de Florii, vitele mănâncă ramuri de salcie pentru a se înmulţi şi a fi sănătoase tot anul, iar pomii fructiferi sau butucii de vie sunt împodobiţi pentru a da rod bogat şi mănos.
Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune cind se apropie de preot.
Tot acum se aerisesc hainele si zestrea.
In acelasi timp, daca cineva indrazneste sa se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fara apa descantata si sfiintita, risca sa albeasca.
Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti. Si de cele mai multe ori, asa a fost, cel putin in ultimii ani...
Celebrată pretutindeni în ţară, această sărbătoare este şi un prilej de petrecere pentru români, îndeosebi pentru aceia care poartă nume de flori.
Ce poate fi mai frumos, decat să te numeşti Delia, Lăcrămioara, Margareta, Crăiţa, Florica, Florina, Florentina, Narcisa, Iris, Viorica, Violeta, Camelia, Crina, Crizantema, Romaniţa, Anemona, Trandafira, Garofiţa, Panseluţa ? Cei mai mulţi bărbaţi cu nume de flori se numesc Florin, Florentin, Florian, Crin, Mugurel, Trandafir, Narcis, Ghiocel sau Viorel. Lor li se adaugă şi alţii, cu nume de flori mai rar întîlnite sau al căror nume înseamnă o anumită floare, dar într-o altă limbă. Pentru toţi aceştia, sărbătoarea Floriilor este una aparte. Primăvara le oferă prilejul de a se bucura de numele ce le poartă, de faptul că florile au pentru ei un simbol unic.
Deoarece anul acesta ziua de sarbatorire a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de biruinta din 23 Aprilie cade miercuri in Saptamana Patimilor, conform randuielilor liturgice, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a aprobat, la propunerea Permanentei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucurestilor, ca slujba Sfantului Gheorghe sa fie oficiata impreuna cu slujba praznicului Intrarii Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor).
Fie ca indemnul vibrant din frumoasa poezie "Rugaciune" a lui Radu Gyr sa ne calauzeasca pasii pe drumurile vietii si sa ne intareasca credinta, alungandu-ne sovaielile si ratacirile prin lumina gandului bun si intelept.
"Stapane-nsangerat, Domn al luminii
si Vesnicie limpede, Iisuse!
Tu, care ai primit pe frunte spinii
si cuie-adanci in mainile-ti supuse,
Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii,
care din cruce ne-ai facut lumina
si Rasarit din ranile tacerii
si cantec din osanda-ti fara vina -
da-ne-nclestarea Ta,
da-ne puterea din ceasul pironirii-nsangerate,
sa ne primim si cuiele si fierea
ca Tine-n marea Ta singuratate.
Pe fruntea tarii zambetul ti-l pune
si Neamul care-acum osanda-si duce
invata-l tu amara rugaciune
din clipele suirilor pe cruce."
vineri, 18 aprilie 2008
Cine ne modeleaza modelele ?
Rasfoind paginile revistei-ghid "24-FUN" cu detasarea specifica sfarsitului de saptamana si cu dorinta de a ma informa despre ce se mai intampla in culisele arenei culturale de la noi, atentia mi-a fost retinuta de un articol scris de realizatorul de emisiuni radio-tv Andrei Gheorghe, intitulat "Listele lui Adrian", care este urmat de formularea interogativa pe care am asezat-o aici, ca titlu de comentariu pe blog: "Cine ne modeleaza modelele ?"
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu in repetate randuri cand venea vorba despre debusolarea tinerei generatii de astazi si de lipsa acuta a modelelor cu care se confrunta, de lipsa de interes pentru valorile cu adevarat importante, pe care societatea noastra de consum nu le mai respecta si nu le mai promoveaza, innecandu-se intr-o mare de superficialitate. Totul este acum subordonat unui singur tel principal: acela de a se face cat mai repede bani si de a se risipi apoi pe lucruri efemere, din sfera proprietatii materiale, procurandu-se placeri facile, fara sa se urmareasca deloc atingerea unui echilibru intre "nevoia de a avea" si "nevoia de a fi", care sa implineasca si sa rasplateasca in profunzime stradaniile individuale cu adevarat.
Acum 20-25 de ani, cand eram adolescenti de varsta liceului si ne pregateam sa pasim pragul maturitatii, impreuna cu colegii mei de generatie cautam febrili modele de viata in jurul nostru, in parintii nostri, in dascalii nostri, in eroii preferati ai cartilor citite si recitite intre doua meditatii, pentru ca asa simteam, asa percepeam ca trebuie sa ne construim personalitatile, pe baze solide, impulsionati fiind de concurenta valorilor ce se ridicau dintre noi.
In vremurile pe care le traim acum exista mult mai putin respect si apreciere pentru stiinta de carte, foarte putini tineri isi doresc sa-si continue studiile universitare, si nu intotdeauna costurile relativ ridicate legate de procesul de invatare sunt principalul motiv, ci tocmai lipsa modelelor pozitive din vietile lor.
Dar sa revin la articolul scris de Andrei Gheorghe luna trecuta, la inceput de Martie 2008, in stilul sau alert si fara ocolisuri:
"Salut pe aceasta cale prezenta domnului senator, poet, om de cultura Adrian Paunescu. S-au dus modelele; incet, incet ele ne mor. Si atuncea noi devenim invariabil mai slabi, mai saraci, mai orfani. Iata ca insa in tara noastra ce duce atata lipsa de eroi, descoperim cu placere ca inca mai avem pe cine admira. Desi o legenda netrebnica ne spune ca fata poetului a fost umpluta de flegme revolutionare, statura sa continua sa domine arta, cultura si morala romaneasca. Ceea ce este bine. Privindu-l la televizor ne dam seama ca multe argumente necunoscute ale eroismului poetului ne sunt astazi relevate. Bardul a luptat direct impotriva lui Ceausescu cu cuvinte drepte, mestesugite si pline de intelect. Domnia sa a publicat in epoca poeme brave si curajoase in care erau inserate strigate de lupta impotriva carmuirii. Deasemenea skaldul scapa oamenii de puscarie si ii proteja impotriva comportamentului obraznic si rautacios al securistilor si al altor asemenea flacai de teapa lor. Versificatorul a promovat inalte valori autentice ale culturii romanesti, pe multe dintre ele salvandu-le de la un destin nefericit. Litania poate continua ore in sir, caci argumentele talentatului om de cultura sunt nenumarate, bune, drepte si darze. Prin urmare, doresc sa-i salut reintrarea in scena publica si sa va spun voua tuturor in gura mare ca din punctul meu de vedere dl. Adrian Paunescu este un Oscar Schindler al napastuitei natii romane ! Asa tara, asa Oscar."
Timpuri Noi - "Perfect" - Live
Nu pot sa mai spun decat atat: Bravo, Andrei ! Multumim ca ne ajuti sa nu ne uitam radacinile devenirii noastre, adica inclusiv alegerea responsabila a modelelor si dorinta de ne apropia macar de ele, daca nu si a le depasi. Si mai ales pentru ca propagi ideea ca tinerii de azi au datoria sa invete si sa se modeleze neintrerupt, pentru ca esenta permanentei noastre sa nu se stinga !
Nu-i asa ca va mai amintiti si voi, prietenii generatiei mele trecuti de hotarul celor 30 de ani, aceste versuri si aceasta melodie calda ce ne susura in urechi, fie cu prilejul repetiilor corale si ale serbarilor pionieresti de la scoala, fie din transmisiile radio-televizate ale anilor '70 - '80 ale copilariei noastre ? Ce tineri si frumosi si puri eram atunci, si cat de mult ne doream sa fim cei mai buni, privind mereu la modelele vii din jurul nostru...
Pe atunci acest cantecel se numara printre cele mai dragi preferinte muzicale ale mele din tot repertoriul coral predat de profesoara de muzica, tin minte cum fredonam adeseori mai ales refrenul, pe care nu l-am putut uita si care ma emotioneaza si acum, dupa mai mult de un sfert de veac.
"Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire,
Cu ochii va urmarim.
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum.
Nenumarate flori si palate,
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi,
Dar intr-o zi si noi.
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva,
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti,
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000.
Suntem copii, insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi...
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000."
"Noi in anul 2000" - din ciclul "Pionierii"
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu in repetate randuri cand venea vorba despre debusolarea tinerei generatii de astazi si de lipsa acuta a modelelor cu care se confrunta, de lipsa de interes pentru valorile cu adevarat importante, pe care societatea noastra de consum nu le mai respecta si nu le mai promoveaza, innecandu-se intr-o mare de superficialitate. Totul este acum subordonat unui singur tel principal: acela de a se face cat mai repede bani si de a se risipi apoi pe lucruri efemere, din sfera proprietatii materiale, procurandu-se placeri facile, fara sa se urmareasca deloc atingerea unui echilibru intre "nevoia de a avea" si "nevoia de a fi", care sa implineasca si sa rasplateasca in profunzime stradaniile individuale cu adevarat.
Acum 20-25 de ani, cand eram adolescenti de varsta liceului si ne pregateam sa pasim pragul maturitatii, impreuna cu colegii mei de generatie cautam febrili modele de viata in jurul nostru, in parintii nostri, in dascalii nostri, in eroii preferati ai cartilor citite si recitite intre doua meditatii, pentru ca asa simteam, asa percepeam ca trebuie sa ne construim personalitatile, pe baze solide, impulsionati fiind de concurenta valorilor ce se ridicau dintre noi.
In vremurile pe care le traim acum exista mult mai putin respect si apreciere pentru stiinta de carte, foarte putini tineri isi doresc sa-si continue studiile universitare, si nu intotdeauna costurile relativ ridicate legate de procesul de invatare sunt principalul motiv, ci tocmai lipsa modelelor pozitive din vietile lor.
Dar sa revin la articolul scris de Andrei Gheorghe luna trecuta, la inceput de Martie 2008, in stilul sau alert si fara ocolisuri:
"Salut pe aceasta cale prezenta domnului senator, poet, om de cultura Adrian Paunescu. S-au dus modelele; incet, incet ele ne mor. Si atuncea noi devenim invariabil mai slabi, mai saraci, mai orfani. Iata ca insa in tara noastra ce duce atata lipsa de eroi, descoperim cu placere ca inca mai avem pe cine admira. Desi o legenda netrebnica ne spune ca fata poetului a fost umpluta de flegme revolutionare, statura sa continua sa domine arta, cultura si morala romaneasca. Ceea ce este bine. Privindu-l la televizor ne dam seama ca multe argumente necunoscute ale eroismului poetului ne sunt astazi relevate. Bardul a luptat direct impotriva lui Ceausescu cu cuvinte drepte, mestesugite si pline de intelect. Domnia sa a publicat in epoca poeme brave si curajoase in care erau inserate strigate de lupta impotriva carmuirii. Deasemenea skaldul scapa oamenii de puscarie si ii proteja impotriva comportamentului obraznic si rautacios al securistilor si al altor asemenea flacai de teapa lor. Versificatorul a promovat inalte valori autentice ale culturii romanesti, pe multe dintre ele salvandu-le de la un destin nefericit. Litania poate continua ore in sir, caci argumentele talentatului om de cultura sunt nenumarate, bune, drepte si darze. Prin urmare, doresc sa-i salut reintrarea in scena publica si sa va spun voua tuturor in gura mare ca din punctul meu de vedere dl. Adrian Paunescu este un Oscar Schindler al napastuitei natii romane ! Asa tara, asa Oscar."
Timpuri Noi - "Perfect" - Live
Nu pot sa mai spun decat atat: Bravo, Andrei ! Multumim ca ne ajuti sa nu ne uitam radacinile devenirii noastre, adica inclusiv alegerea responsabila a modelelor si dorinta de ne apropia macar de ele, daca nu si a le depasi. Si mai ales pentru ca propagi ideea ca tinerii de azi au datoria sa invete si sa se modeleze neintrerupt, pentru ca esenta permanentei noastre sa nu se stinga !
Nu-i asa ca va mai amintiti si voi, prietenii generatiei mele trecuti de hotarul celor 30 de ani, aceste versuri si aceasta melodie calda ce ne susura in urechi, fie cu prilejul repetiilor corale si ale serbarilor pionieresti de la scoala, fie din transmisiile radio-televizate ale anilor '70 - '80 ale copilariei noastre ? Ce tineri si frumosi si puri eram atunci, si cat de mult ne doream sa fim cei mai buni, privind mereu la modelele vii din jurul nostru...
Pe atunci acest cantecel se numara printre cele mai dragi preferinte muzicale ale mele din tot repertoriul coral predat de profesoara de muzica, tin minte cum fredonam adeseori mai ales refrenul, pe care nu l-am putut uita si care ma emotioneaza si acum, dupa mai mult de un sfert de veac.
"Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire,
Cu ochii va urmarim.
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum.
Nenumarate flori si palate,
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi,
Dar intr-o zi si noi.
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva,
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti,
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000.
Suntem copii, insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi...
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000."
"Noi in anul 2000" - din ciclul "Pionierii"
Splendoare pe gheata: Kings on Ice din nou la Bucuresti !
Un apropiat eveniment cultural bucurestean ce se va derula la sfarsitul saptamanii viitoare este asteptat cu sufletul la gura de multi iubitori ai spectacolului ultra rafinat, ultra elaborat si foarte aproape de perfectiune.
EDVIN MARTON - MAGIC STRADIVARIUS
Dar despre ce regal artistic atat de special este vorba ? Vom fi martorii unei feerii muzicale pe gheata, in care se vor impleti armonios si inedit, la un inalt nivel de interpretare, sunetele magice ale viorii Stradivarius cu plutirea si arabescurile siluetelor unor patinatori de marca.
Celebrii patinatori Evgheni Pluşenko, Surya Bonaly şi reputatul violonist Evdin Marton vor încânta publicul bucureştean cu două spectacole „extraordinare”, pe 24 şi 25 aprilie. Cele două spectacole "Kings on Ice" vor avea loc la Sala Polivalentă şi au o producţie de peste 350.000 de euro, în timp ce preţurile de acces variază între 100 şi 350 de lei.
Spectacolul "Kings On Ice 2008" va fi plin de surprize, anunţă promitator cei trei protagonisti. Evgheni Pluşenko îşi va prezenta în premieră mondială numărul pregătit pentru Campionatele Europene de patinaj artistic din 2009 – confirmând că va reveni pe gheaţă. Edvin Marton va cânta melodii în premieră pentru publicul românesc – invitând chiar şi o tânără orchestră din România să cânte alături de el în spectacol. Dupa un turneu care a ajuns in multe tari, incepand cu Rusia si terminand cu Statele Unite, spectacolul poposeste pentru a doua oara in Romania. Fata de anul trecut spectacolul se pare ca va fi si mai grandios, cu un fundal sonor imbogatit si alaturi de cei trei artisti (Edvin Marton, Evgheni Plushenko si Surya Bonaly) va mai evolua si un grup de patinatori si acrobati din cadrul celebrului "Cirque du Soleil", cea mai renumita trupa de circ, unica datorita acrobatiilor complicate si a creativitatii sale. Iar Surya Bonaly va încânta prin artă şi performanţă. „Va fi un show excepţional”, a declarat fosta campioana europeana la patinaj artistic, aflată pentru prima dată în România.
Alături de ea, veniţi în Bucureşti pentru o întâlnire cu presa, Marton şi Pluşenko au declarat că sunt încântaţi de revenirea în România, lansând promisiunea unor spectacole „extraordinare”. Patinatorul medaliat olimpic Evgheni Pluşenko şi violonistul Evdin Marton au mai susţinut împreună două reprezentaţii la Bucureşti, în Februarie 2007. „E o mare plăcere să fim din nou la Bucureşti”, a declarat Marton. „Eu sunt reponsabil de partea muzicală a show-lui – vom cânta muzică nouă şi voi prezenta un nou număr alături de Evgheni”, a anunţat el.
Evgheni Plushenko - "Tears in Heaven"
Astfel, cel mai frumos cadou de sarbatoarea Pascala va fi un show care imbina flacara pasiunii din dansul pe gheata, maiestria coregrafiilor unice ale patinatorilor si magia muzicii cu jocul de lasere si lumini magnifice.
EDVIN MARTON - MAGIC STRADIVARIUS
Dar despre ce regal artistic atat de special este vorba ? Vom fi martorii unei feerii muzicale pe gheata, in care se vor impleti armonios si inedit, la un inalt nivel de interpretare, sunetele magice ale viorii Stradivarius cu plutirea si arabescurile siluetelor unor patinatori de marca.
Celebrii patinatori Evgheni Pluşenko, Surya Bonaly şi reputatul violonist Evdin Marton vor încânta publicul bucureştean cu două spectacole „extraordinare”, pe 24 şi 25 aprilie. Cele două spectacole "Kings on Ice" vor avea loc la Sala Polivalentă şi au o producţie de peste 350.000 de euro, în timp ce preţurile de acces variază între 100 şi 350 de lei.
Spectacolul "Kings On Ice 2008" va fi plin de surprize, anunţă promitator cei trei protagonisti. Evgheni Pluşenko îşi va prezenta în premieră mondială numărul pregătit pentru Campionatele Europene de patinaj artistic din 2009 – confirmând că va reveni pe gheaţă. Edvin Marton va cânta melodii în premieră pentru publicul românesc – invitând chiar şi o tânără orchestră din România să cânte alături de el în spectacol. Dupa un turneu care a ajuns in multe tari, incepand cu Rusia si terminand cu Statele Unite, spectacolul poposeste pentru a doua oara in Romania. Fata de anul trecut spectacolul se pare ca va fi si mai grandios, cu un fundal sonor imbogatit si alaturi de cei trei artisti (Edvin Marton, Evgheni Plushenko si Surya Bonaly) va mai evolua si un grup de patinatori si acrobati din cadrul celebrului "Cirque du Soleil", cea mai renumita trupa de circ, unica datorita acrobatiilor complicate si a creativitatii sale. Iar Surya Bonaly va încânta prin artă şi performanţă. „Va fi un show excepţional”, a declarat fosta campioana europeana la patinaj artistic, aflată pentru prima dată în România.
Alături de ea, veniţi în Bucureşti pentru o întâlnire cu presa, Marton şi Pluşenko au declarat că sunt încântaţi de revenirea în România, lansând promisiunea unor spectacole „extraordinare”. Patinatorul medaliat olimpic Evgheni Pluşenko şi violonistul Evdin Marton au mai susţinut împreună două reprezentaţii la Bucureşti, în Februarie 2007. „E o mare plăcere să fim din nou la Bucureşti”, a declarat Marton. „Eu sunt reponsabil de partea muzicală a show-lui – vom cânta muzică nouă şi voi prezenta un nou număr alături de Evgheni”, a anunţat el.
Evgheni Plushenko - "Tears in Heaven"
Astfel, cel mai frumos cadou de sarbatoarea Pascala va fi un show care imbina flacara pasiunii din dansul pe gheata, maiestria coregrafiilor unice ale patinatorilor si magia muzicii cu jocul de lasere si lumini magnifice.
luni, 14 aprilie 2008
Bicicleta - trecut de legenda, prezent de cenusareasa, viitor de aur ?
Desi au o vechime de numai 300 de ani, bicicletele se incadreaza cu succes in categoria inventiilor care au schimbat lumea. Nu se stie foarte clar cine le-a inventat, dar cu siguranta creatorul lor a avut o inspiratie de geniu.
Asupra inceputurilor bicicletei exista o adevarata disputa intre englezi si francezi.
Primul stramos al bicicletei din zilele noastre s-ar fi nascut in Franta sfarsitului de secol al XVII-lea, cand, la Gradinile Regale, contele Mede de Sivrac ar fi prezentat celeriferul pe doua roti. Acest tip de bicicleta, in traducere insemnand "purtator rapid", nu avea ghidon sau pedale, fiind actionat prin impingerea alternativa a picioarelor in pamant.
Englezii sustin ca au descoperit, pe un vitraliu datand din secolul al XVII-lea, un desen care infatiseaza un inger "calare" pe un mijloc de transport asemanator celeriferului, istoria bicicletei incepand, astfel, la ei. La inceputul secolului al XIX-lea, in 1817, Baronul Karl von Drais a inventat prima bicicleta din lemn, fara pedale, dar cu ghidon, pe care englezii au denumit-o "draisine", iar francezii "draisienne".
O alta ipoteza, acum contestata, este ca primele pedale au aparut in 1839, fiind montate de fierarul scotian Kirkpatrick Macmillan, pe axul rotii din fata aparatului ce avea sa se numeasca mai tarziu velociped.
Ce se stie cu siguranta este ca, in perioada anilor 1860, un francez a imbunatatit design-ul unei draisienne aduse la reparat, aplicand pedale rotii din fata. In Anglia, acest velociped a primit numele de "zgaltaitor de oase" din cauza cadrului sau rigid si a rotilor imbracate cu fier, ce provocau un disconfort evident celui care utiliza masinaria. Inca nu se stie daca patentul apartine lui Pierre Lallement sau lui Pierre Michaux care, peste numai cativa ani avea sa devina partener in cadrul companiei ce va comercializa pentru prima data velocipedul - Michaux et Cie. Lallement si-a patentat "zgaltaitorul" in Statele Unite ale Americii, in 1865.
Prima inventie care se poate numi bicicleta, fiind construita in intregime din metal si avand rotile imbracate in cauciuc, a fost "bicicleta cu roata mare", in anul 1880.
Ea era foarte la moda printre tineri, dar era deopotriva foarte scumpa - costa aproximativ cat salariul pe sase luni al unui muncitor obisnuit.
Dupa apartitia automobilului, la inceputul secolului al XX-lea, bicicletele au trecut, incet-incet, in categoria jucariilor pentru copii, insa ecologia le-a reinventat astazi ca alternative de transport nepoluant in fata super motoarelor prezentului pentru deplasare terestra.
QUEEN - Bicycle Race
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride it where I like
You say black I say white
You say bark I say bite
You say shark I say hey man
Jaws was never my scene
And I don·t like Star Wars
You say Rolls I say Royce
You say God give me a choice
You say Lord I say Christ
I don·t believe in Peter Pan
Frankenstein or Superman
All I wanna do is
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride my
Bicycle races are coming your way
So forget all your duties oh yeah!
Fat bottomed girls they·ll be riding today
So look out for those beauties oh yeah
On your marks get set go
Bicycle race bicycle race bicycle race
Bicycle bicycle bicyI want to ride my bicycle
Bicycle bicycle bicycle
Bicycle race
You say coke I say caine
You say John I say Wayne
Hot dog I say cool it man
I don·t wanna be the President of America
You say smile I say cheese
Cartier I say please
Income tax I say Jesus
I don·t wanna be a candidate
For Vietnam or Watergate
Cos all I want to do is
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride it where I lïke
Asupra inceputurilor bicicletei exista o adevarata disputa intre englezi si francezi.
Primul stramos al bicicletei din zilele noastre s-ar fi nascut in Franta sfarsitului de secol al XVII-lea, cand, la Gradinile Regale, contele Mede de Sivrac ar fi prezentat celeriferul pe doua roti. Acest tip de bicicleta, in traducere insemnand "purtator rapid", nu avea ghidon sau pedale, fiind actionat prin impingerea alternativa a picioarelor in pamant.
Englezii sustin ca au descoperit, pe un vitraliu datand din secolul al XVII-lea, un desen care infatiseaza un inger "calare" pe un mijloc de transport asemanator celeriferului, istoria bicicletei incepand, astfel, la ei. La inceputul secolului al XIX-lea, in 1817, Baronul Karl von Drais a inventat prima bicicleta din lemn, fara pedale, dar cu ghidon, pe care englezii au denumit-o "draisine", iar francezii "draisienne".
O alta ipoteza, acum contestata, este ca primele pedale au aparut in 1839, fiind montate de fierarul scotian Kirkpatrick Macmillan, pe axul rotii din fata aparatului ce avea sa se numeasca mai tarziu velociped.
Ce se stie cu siguranta este ca, in perioada anilor 1860, un francez a imbunatatit design-ul unei draisienne aduse la reparat, aplicand pedale rotii din fata. In Anglia, acest velociped a primit numele de "zgaltaitor de oase" din cauza cadrului sau rigid si a rotilor imbracate cu fier, ce provocau un disconfort evident celui care utiliza masinaria. Inca nu se stie daca patentul apartine lui Pierre Lallement sau lui Pierre Michaux care, peste numai cativa ani avea sa devina partener in cadrul companiei ce va comercializa pentru prima data velocipedul - Michaux et Cie. Lallement si-a patentat "zgaltaitorul" in Statele Unite ale Americii, in 1865.
Prima inventie care se poate numi bicicleta, fiind construita in intregime din metal si avand rotile imbracate in cauciuc, a fost "bicicleta cu roata mare", in anul 1880.
Ea era foarte la moda printre tineri, dar era deopotriva foarte scumpa - costa aproximativ cat salariul pe sase luni al unui muncitor obisnuit.
Dupa apartitia automobilului, la inceputul secolului al XX-lea, bicicletele au trecut, incet-incet, in categoria jucariilor pentru copii, insa ecologia le-a reinventat astazi ca alternative de transport nepoluant in fata super motoarelor prezentului pentru deplasare terestra.
QUEEN - Bicycle Race
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride it where I like
You say black I say white
You say bark I say bite
You say shark I say hey man
Jaws was never my scene
And I don·t like Star Wars
You say Rolls I say Royce
You say God give me a choice
You say Lord I say Christ
I don·t believe in Peter Pan
Frankenstein or Superman
All I wanna do is
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride my
Bicycle races are coming your way
So forget all your duties oh yeah!
Fat bottomed girls they·ll be riding today
So look out for those beauties oh yeah
On your marks get set go
Bicycle race bicycle race bicycle race
Bicycle bicycle bicyI want to ride my bicycle
Bicycle bicycle bicycle
Bicycle race
You say coke I say caine
You say John I say Wayne
Hot dog I say cool it man
I don·t wanna be the President of America
You say smile I say cheese
Cartier I say please
Income tax I say Jesus
I don·t wanna be a candidate
For Vietnam or Watergate
Cos all I want to do is
Bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle bicycle bicycle
I want to ride my bicycle
I want to ride my bike
I want to ride my bicycle
I want to ride it where I lïke
duminică, 13 aprilie 2008
Curatenie de primavara pentru mai mult optimism si energie
Am extras din ultimul numar al revistei "Asul Verde" cateva idei simple dar valoroase, care ne pot ajuta sa ne imbunatatim calitatea vietii de zi cu zi.
Desi nu este exclus sa le stim din "teorie", nu strica sa le constientizam din cand in cand, pentru a le insera in "practica", atunci cand simtim nevoia sa aplicam strategii sigure, cu efecte garantate.
1. Cine isi reaminteste in permanenta succesele pe care le-a repurtat, isi duce mult mai repede si mai bine la bun sfarsit, noile angajamente.
2. Sentimentele de vinovatie ne taie elanul.
Daca n-aveti absolut nici un chef sa mergeti in vizita la o ruda, este O.K. Nu va duceti. E mult mai bine, decat s-o faceti ca "trebuie".
3. Cine renunta sa se compare in permanenta cu ceilalti, bazandu-se pe propriile sale calitati, economiseste energie interioara.
4. Puneti binele inainte. Va cheama seful la el in birou ? Nu e un motiv sa credeti ca va fi ceva rau.
5. Folositi timpul liber in interes strict personal. De pilda, ca sa umblati desculti in iarba, daca anotimpul va permite. Senzatia firelor apasate sub talpi e un exercitiu exceptional de inviorare, practicat de adeptii ayurveda, medicina ancestrala din India.
Iata o povestioara plina de miez, numita "Sensul vietii" primita pe net de la o prietena, care m-a emotionat profund prin tezaurul de intelepciune descoperit in randurile ei.
"Un profesor îşi termină cursul şi apoi rosti cuvintele obişnuite:
- Aveţi nelămuriri?
Un student zise:
- Domnule profesor, care este sensul vieţii?
Unul dintre cei din sală, care era pe punctul de a pleca, începu să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.
- Am să vă răspund.
Scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul şi din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Zise apoi:
- Eram copil pe timpul războiului. Într-o zi am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări. Am păstrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început să mă joc cu el şi am fost încântat să văd cum puteam cu ajutorul lui să îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere, unde soarele nu ajunge niciodată: găuri adânci, crăpături, ascunzişuri. Am păstrat oglinjoara. Devenind bărbat, am înţeles că acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce aş fi putut face în întreaga mea viaţă.
Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am însă pot aduce lumină, adevăr, înţelegere, cunoaştere, bunătate, bândeţe în ascunzătorile din inimile oamenilor şi să schimb ceva în unii. Poate că alţii vor face la fel dacă mă vor vedea pe mine. Cred că în acesta constă sensul vieţii."
Dupa ce fiecare dintre noi am reflectat si am inteles sensul propriei vieti si dupa ce ne-am incarcat cu energie si lumina pentru a merge mai departe, va trebui sa continuam sa actionam cu convingere, cu implicare si cu daruire sa ne desavarsim munca, in domeniul unde fiecare am ales sa profesam.
Cele 22 de legi imuabile ale Marketingului din cartea cu acelasi nume a lui Jack Trout ne ghideaza intr-o viziune moderna si realista pentru timpurile in care traim:
1. Legea liderului: Este mai bine să fii primul, decât sa fii mai bun.
2. Legea categoriei: Dacă nu poţi fi primul într-o categorie, creeză o nouă categorie în care să fii pe primul loc.
3. Legea minţii: Este mai bine să fii primul în mintea unui potenţial cumpărător, decât să fii primul pe piaţă.
4. Legea percepţiei: Marketingul nu este o bătălie a produselor în sine, ci a percepţiilor pe care consumatorii le au asupra produselor.
5. Legea focusului: Cel mai puternic concept în marketing spune că trebuie să deţii un cuvânt în mintea consumatorului potenţial.
6. Legea exclusivităţii: Două companii nu pot deţine acelaşi cuvânt în mintea cumpărătorului potenţial.
7. Legea clasamentului: Strategia pe care o foloseşti este determinată de locul pe care îl ocupi în clasament.
8. Legea dualităţii: În ultimă instanţă, fiecare piaţă se rezumă la concurenţa între primele două branduri din clasament.
9. Legea contrariilor: Dacă ţinteşti spre poziţia a doua a clasamentului, strategia ta este determinate de lider.
10. Legea diviziunii: În timp, orice categorie se împarte în două sau mai multe categorii mai mici.
11. Legea perspectivei: Efectele marketingului se simt în timp.
12. Legea extensiei de linie: Companiile manifestă o tendinţă categorică de a extinde linia unui brand.
13. Legea sacrificiului: Ca să obţii ceva, trebuie să renunţi la altceva.
14. Legea atributelor: Fiecărui atribut îi corespunde întotdeauna un atribut opus, care poate fi şi foarte eficient.
15. Legea sincerităţii: Dacă îţi recunoşti un defect, consumatorul potenţial îţi va atribui o calitate.
16. Legea soluţiei unice: Într-o situaţie dată, numai una dintre căile posibile este cea cu adevărat eficientă.
17. Legea imprevizibilului: Dacă nu cumva tu eşti acela care planifică strategiile concurenţei, nu ai de unde să ştii ce-ţi rezervă viitorul.
18. Legea succesului: Adesea, succesul provoacă vanitate, iar vanitatea duce la eşec.
19. Legea eşecului: Trebuie să iei mereu în calcul varianta eşecului şi să ştii să pierzi.
20. Legea publicităţii în exces: De cele mai multe ori, situaţia reală este exact opusă celei prezentate în presă.
21. Legea accelerării: Programele de succes nu sunt cele construite pe capricii de moment, ci acelea construite pe curentele pieţii.
22. Legea resurselor: Dacă nu beneficiază de o finanţare adecvată, o idee nu va reuşi să se impună pe piaţă.
Desi nu este exclus sa le stim din "teorie", nu strica sa le constientizam din cand in cand, pentru a le insera in "practica", atunci cand simtim nevoia sa aplicam strategii sigure, cu efecte garantate.
1. Cine isi reaminteste in permanenta succesele pe care le-a repurtat, isi duce mult mai repede si mai bine la bun sfarsit, noile angajamente.
2. Sentimentele de vinovatie ne taie elanul.
Daca n-aveti absolut nici un chef sa mergeti in vizita la o ruda, este O.K. Nu va duceti. E mult mai bine, decat s-o faceti ca "trebuie".
3. Cine renunta sa se compare in permanenta cu ceilalti, bazandu-se pe propriile sale calitati, economiseste energie interioara.
4. Puneti binele inainte. Va cheama seful la el in birou ? Nu e un motiv sa credeti ca va fi ceva rau.
5. Folositi timpul liber in interes strict personal. De pilda, ca sa umblati desculti in iarba, daca anotimpul va permite. Senzatia firelor apasate sub talpi e un exercitiu exceptional de inviorare, practicat de adeptii ayurveda, medicina ancestrala din India.
Iata o povestioara plina de miez, numita "Sensul vietii" primita pe net de la o prietena, care m-a emotionat profund prin tezaurul de intelepciune descoperit in randurile ei.
"Un profesor îşi termină cursul şi apoi rosti cuvintele obişnuite:
- Aveţi nelămuriri?
Un student zise:
- Domnule profesor, care este sensul vieţii?
Unul dintre cei din sală, care era pe punctul de a pleca, începu să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.
- Am să vă răspund.
Scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul şi din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Zise apoi:
- Eram copil pe timpul războiului. Într-o zi am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări. Am păstrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început să mă joc cu el şi am fost încântat să văd cum puteam cu ajutorul lui să îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere, unde soarele nu ajunge niciodată: găuri adânci, crăpături, ascunzişuri. Am păstrat oglinjoara. Devenind bărbat, am înţeles că acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce aş fi putut face în întreaga mea viaţă.
Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am însă pot aduce lumină, adevăr, înţelegere, cunoaştere, bunătate, bândeţe în ascunzătorile din inimile oamenilor şi să schimb ceva în unii. Poate că alţii vor face la fel dacă mă vor vedea pe mine. Cred că în acesta constă sensul vieţii."
Dupa ce fiecare dintre noi am reflectat si am inteles sensul propriei vieti si dupa ce ne-am incarcat cu energie si lumina pentru a merge mai departe, va trebui sa continuam sa actionam cu convingere, cu implicare si cu daruire sa ne desavarsim munca, in domeniul unde fiecare am ales sa profesam.
Cele 22 de legi imuabile ale Marketingului din cartea cu acelasi nume a lui Jack Trout ne ghideaza intr-o viziune moderna si realista pentru timpurile in care traim:
1. Legea liderului: Este mai bine să fii primul, decât sa fii mai bun.
2. Legea categoriei: Dacă nu poţi fi primul într-o categorie, creeză o nouă categorie în care să fii pe primul loc.
3. Legea minţii: Este mai bine să fii primul în mintea unui potenţial cumpărător, decât să fii primul pe piaţă.
4. Legea percepţiei: Marketingul nu este o bătălie a produselor în sine, ci a percepţiilor pe care consumatorii le au asupra produselor.
5. Legea focusului: Cel mai puternic concept în marketing spune că trebuie să deţii un cuvânt în mintea consumatorului potenţial.
6. Legea exclusivităţii: Două companii nu pot deţine acelaşi cuvânt în mintea cumpărătorului potenţial.
7. Legea clasamentului: Strategia pe care o foloseşti este determinată de locul pe care îl ocupi în clasament.
8. Legea dualităţii: În ultimă instanţă, fiecare piaţă se rezumă la concurenţa între primele două branduri din clasament.
9. Legea contrariilor: Dacă ţinteşti spre poziţia a doua a clasamentului, strategia ta este determinate de lider.
10. Legea diviziunii: În timp, orice categorie se împarte în două sau mai multe categorii mai mici.
11. Legea perspectivei: Efectele marketingului se simt în timp.
12. Legea extensiei de linie: Companiile manifestă o tendinţă categorică de a extinde linia unui brand.
13. Legea sacrificiului: Ca să obţii ceva, trebuie să renunţi la altceva.
14. Legea atributelor: Fiecărui atribut îi corespunde întotdeauna un atribut opus, care poate fi şi foarte eficient.
15. Legea sincerităţii: Dacă îţi recunoşti un defect, consumatorul potenţial îţi va atribui o calitate.
16. Legea soluţiei unice: Într-o situaţie dată, numai una dintre căile posibile este cea cu adevărat eficientă.
17. Legea imprevizibilului: Dacă nu cumva tu eşti acela care planifică strategiile concurenţei, nu ai de unde să ştii ce-ţi rezervă viitorul.
18. Legea succesului: Adesea, succesul provoacă vanitate, iar vanitatea duce la eşec.
19. Legea eşecului: Trebuie să iei mereu în calcul varianta eşecului şi să ştii să pierzi.
20. Legea publicităţii în exces: De cele mai multe ori, situaţia reală este exact opusă celei prezentate în presă.
21. Legea accelerării: Programele de succes nu sunt cele construite pe capricii de moment, ci acelea construite pe curentele pieţii.
22. Legea resurselor: Dacă nu beneficiază de o finanţare adecvată, o idee nu va reuşi să se impună pe piaţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)