marți, 31 martie 2009

Necazuri prefacute in izbanzi...

In lumina zilei, de la rasarit la apusul soarelui, as vrea sa zbor nestingherit spre infinitul cerului, sa aduc de acolo Bunatatea si Speranta, Pacea si Iubirea, Dragostea si Sinceritatea, Intelegerea si Toleranta, Curatenia si Implinirea sufleteasca, Aerul curat si Verdele padurii, Dreptatea si Credinta, Sanatatea, Bunastarea si Fericirea.

Fiecare ne dorim ca drumul in viata sa ne fie fara obstacole, neted, intins ca un covor, si, daca se poate, presarat cu flori. Inteleptii spun, dimpotriva, ca “nici un drum plin de flori nu duce la glorie” (La Fontaine), ca “omul se descopera pe sine atunci cand se masoara cu obstacolul” (Saint Exupery), ca “valoarea oamenilor se masoara dupa greutatile biruite de ei” (Voltaire), iar “nenorocirile ii inalta pe cei mari si ii coboara pe cei mici” (M. Codreanu).

Necazurile, nenorocirile pot fi obstacole grele in viata, dar ele au si o parte buna. Ne descopera si ne pun la incercare puterile, vointa, inteligenta, ne ajuta sa izbandim cand credem ca am pierdut.

Cand avem necazuri mari sa ne amintim si sa rostim ca o incurajare aceste indemnuri ale lui Shakespeare: “Fii cu curaj, sterge-ti ochii! Adesea caderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” Si “Infrange-ti durerea, fii vesel de se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte.”

Voi cum ganditi in aceasta privinta? Incercati sa va modelati infrangerea in victorie, esecul in succes, ezitarea in actiune hotarata?

vineri, 27 martie 2009

Innoitorii din viata noastra: copiii

Odată, într-un sat de munte, la vremea când urzeşte întunericul, stăteam de vorbă cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra capetelor noastre, o pasăre a bătut din aripi de câteva ori şi s-a pierdut în pădure. După un moment de linişte a urmat întrebarea senină a copilului: de ce zboară pasărea? Altă dată, privind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale văii, ca prins de o minune, a întrebat: de ce curge apa?

Ce minune stă în această făptură mică? Cum de l-a chemat măsura lui către gândurile neliniştitoare? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile vieţii? Copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.

Omul devenit adult trăieşte totul în fugă. El nu prinde de multe ori frumuseţea şi nici lumina adevărului; cele mai alese rosturi şi semne îi scapă. Îi scapă nu pentru că el ar fi în păcat, ar fi sortit de la început să nu vadă, ci pentru că felul în care îşi trăieşte viaţa, îi închide porţile înţelesului. Cu fiecare zi ce trece, omul se îndepărtează de plaiurile bucuriei şi ale înţelepciunii. Trufia şi dragostea pentru cele trecătoare îl fac să coboare cele mai de jos trepte ale condiţiei umane.

Trăind, lumea înconjurătoare îşi pierde taina. Sau, mai precis, odată cu anii, omul îşi pierde un simţ foarte delicat, dar pătrunzător, care îl pune în stăpânirea substanţelor ultime ale existenţei; se intampla uneori ca adultul sa piarda simţul adâncimilor; si atunci sâmburele dumnezeiesc moare în el.

Dimpotrivă, copilul, fiinţă nouă şi neprihănită, necumpărată de ispitele aparenţelor înşelătoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Când un copil deschide pentru prima oară ochii, întreg universul cu tainele joacă în apele luminate ale ochilor săi.

De aceea Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca pe un simbol al creştinismului, lume nouă care punea preţ pe nevinovăţie şi naivitate îngerească, pe frăgezime şi sete de înţeles. "De nu vă faceţi la fel cu pruncii, nici că veţi intra în împărăţia cerurilor".

Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este un îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul.

Copilul este un mare dar al vieţii noastre: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică, cu aripi la suflet, ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe.

Când întrebările bat la porţile gândului tău împovărat şi cer dezlegare, când umbrele amintirilor alunecă pe pereţii sufletului şi cer o rază de soare, atunci stai de vorbă cu copiii. Aplecat asupra adâncurilor, umbli străbătut de fiorii unei zări virgine. Prietenii te cred nebun şi lumea te arată cu degetul. În rătăcirea ta prin pajiştile unei lumii de dumnezeiesc tumult, în setea ta de înţeles şi vrajă, te întâlneşti doar cu copiii.

Cuvântul tău sună sec pentru cei vârstnici, dar întoarce ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.


(Fragment din Ernest BERNEA - "Îndemn la simplitate")

Dragi adulti, va doresc din suflet sa va pastrati inocenta!

miercuri, 25 martie 2009

Transfigurarea Bunei Vestiri

Nu poţi să faci nimic de unul singur.
Lucrarea savarsita impreuna este fundamentul vieţii noastre, al tuturor. Intai depindem existenţial de Dumnezeu şi de părinţii noştri, mai apoi. Ne naştem într-o familie, într-o localitate, într-o ţară, într-o lume. Sfinţirea sufletului nostru ţine de viaţa în trup şi sfinţirea trupului nostru ţine de racordarea existentiala cu sufletul nostru.

Nu putem respira şi exista, deopotrivă, fără relaţia speciala cu Creatorul nostru - pentru că prin El existam şi suntem - şi fără elementele naturale ale existenţei umane. Trăim prin har şi prin materie, prin ceea ce ne oferă pământul, iar elementele lumii sunt create şi susţinute de harul Prea Sfintei Treimi.

Credinţa în Dumnezeu şi relaţia cu Sine îţi descoperă această întrepătrundere între toate existenţele create şi Dumnezeu. Un singur Creator pentru toţi şi o lume a Sa.

Tocmai de aceea Biserica lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea tuturor şi pentru sfinţirea întregului univers, pentru că toate se împlinesc în El. Şi de aceea Biserica e mulţumitoare pentru întreaga creaţie, pentru că întreaga creaţie e plină de viaţă prin voia lui Dumnezeu, căci viaţa lumii e lumina Sa.

Astazi este o zi specială pentru noi, sfanta zi a Bunei Vestiri - zi în care am mulţumit şi mulţumim pentru toate binefacerile venite în viaţa noastră şi pentru toţi oamenii pe care i-am cunoscut si ne-au fost alaturi pe cararile sinuoase ale vietii noastre.

Inima noastra plina de credinta ne face fiinţe duhovniceşti, paradoxale, cutremurător de frumoase. În orice sfinţire şi transfigurare a unui om avem, în mic, transfigurarea întregului univers... ce va să fie. De pe acum noi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică care va fi viaţa lumii transfigurate.

"Draga mama, draga mama,
Panza iar mi se destrama.
Sufletul si-acum ma doare,
Trupul iar, in cingatoare,
Bratul mi se leneveste,
Fusul scapa dintre deste,
Firul rasucit, din furca,
Mi se-nnoada si se-ncurca,
Acul floarea vrea s-o-nceapa
Si se-ntoarce si ma-nteapa.
Dau s-aleg si dau sa cos
Si-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul uda in nestire
Borangicul cel subtire.
Gandurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
In tot ce vreau si gandesc
Aiurind ma pomenesc.
Mama draga, mama draga,
Parca-mi creste-n san o fraga.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat si m-am smerit.
Ce sa cred si ce sa fac,
Cu mine ca sa ma-mpac?
Ma simt pe la innoptat
Ca un zarzar scuturat,
Inclestat in radacina
De-o zvacnire de rasina.
Si-uneori sant ca o craca,
Singura care se-apleaca,
Singura ce se framanta,
Singura plange si canta,
Singura se incovoaie
De un gand ascuns de ploaie,
Ca o pasare in foi.
Draga mama, imi nazare
Ca din brau pe la-nserate
Inviem si santem doi."


(Tudor Arghezi - "Buna Vestire")

marți, 24 martie 2009

Frana prejudecatilor in comunicare

Inainte de toate, va invit sa citim impreuna dilemele din "Povestea Iepurasului" si apoi sa meditam putin asupra moralei!

Iepurasul dorea sa-si gateasca 8 oua, dar nu are o tigaie in care sa le prajeasca. Sta el, se gandeste, si isi aduce aminte ca ursul are o tigaie. Bucuros, pleaca spre barlogul ursului sa-i ceara tigaia cu imprumut! Mergand… mergand, iepurasul se intreaba:

-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua?
Hm... asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!

Merge el ce merge, si se intreaba din nou:
-Dar daca imi cere 4 oua? Asta nu-i bine deloc! Dar ce sa fac, ursul e singurul din padure care imi poate imprumuta tigaia! Apoi, asa e in afaceri, castigul se imparte jumate-jumate! Fie si asa, daca-mi cere 4 mai raman si eu cu 4 si imi ajung si astea pana la urma!

Mai avea putin pana a ajunge la barlogul ursului si-i veni o noua idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua si pielea de pe mine, in plus, e si cam nesimtit, cred ca o sa-mi lase doar 2 oua!
Of… Doamne, si eu care aveam 8 oua! Sa raman doar cu 2 oua? Delicata situatie, dar, asta e! Pana la urma decat sa mor de foame, ii dau lui 6 si eu sunt mai mic, raman cu 2 oua! Aceste oua o sa-mi tina de foame astazi!

In sfarsit, iepurasul ajunse in fata barlogului! Cazu din nou pe ganduri, era din ce in ce mai stresat, pentru ca in tot acest timp el s-a gandit sa-l impace si pe urs si pe el si a tras niste concluzii clare. Dar nu-si pusese o singura intrebare:
-Daca ursul imi cere toate ouale? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!

Se hotaraste si bate la usa ursului, care iese cu un zambet larg si spune:
-Zi-mi iepurasule, ce problema ai, cu ce te pot ajuta?

Iepurasul:
-Mai ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi ii intoarce spatele si pleaca!


Morala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a partenerilor de dialog, fara ca macar sa le ascultam punctul de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!

De cate ori ai fost iepurasul din poveste? Dar ursul? Ne este mai usor sa presupunem ca noi suntem o persoana decenta si rezonabila, iar celalalt este un raufacator! Este mai comod sa crezi asa, insa nu te mira ca ramai fara tigaie, fara macar sa o ceri!

Acesta este un mecanism de autoaparare la care apelam foarte des, din dorinta noastra de a ne proteja parerile! Ne formam anumite pareri, prejudecati, care sunt doar produsul mintii noastre si nu incercam sa le clarificam din simplul motiv ca dorim sa credem ca noi suntem OK, iar celalalt nu este OK… “iar acest lucru il stim noi foarte bine, nu este nevoie de fapte care sa ne confirme acest lucru”!

Sfatul specialistului in comunicare spune ca, atitudinea cea mai nimerita ar fi sa-i acorzi o sansa si celuilalt! Prejudecatile sunt cele care iti blocheaza mintea si relatiile interumane! Gandeste-te o clipa, nu te costa nimic: daca persoana pe care o ai in fata are cele mai bune intentii, daca este cumva o persoana decenta, rationala si rezonabila? De foarte multe ori se intampla sa fie!

Acorda–i celuilalt premisa de nevinovatie! Este un pas mic si greu pentru tine, dar un pas mare pentru relatia voastra de comunicare!

In plus… gandeste-te o clipa, daca ai fi fost tu ursul din povestioara, cum te-ai fi simtit?

duminică, 22 martie 2009

Matematica simpla a vietii

Neinchipuit de simpla in maretia ei e matematica vietii!

Avem nevoie de cateva expresii tamaduitoare, insumand un tezaur restrans de cuvinte, pentru a aduce in viata noastra lumina, linistea si pacea sufleteasca.
Copiii nostri, ce-si implinesc cresterea in stralucirea gradinii sufletelor noastre, daca vor sti si daca vor face efortul sa-si aminteasca rostul acestor expresii binefacatoare, vor putea obtine aproape tot ce vor in viata sau macar isi vor spori sansele sa-si implineasca visele indraznete, cu sinceritate si consecventa.

Un cuvant simplu, dar miraculos – “Multumesc.”
Doua cuvinte, de cateva ori, rostite cu sufletul:
– “Te rog”, “Te iubesc”, “Iarta-ma”, “Am gresit.”
Patru cuvinte - “Ai grija de tine!”
Cinci cuvinte – “Va pot ajuta cu ceva?”
Doua cuvinte, din nou, murmurate cu forta sperantei - “Doamne-ajuta!”

Adultii sunt copii mari.
Uneori, ei chiar aleg sa faca din matematica o religie a vietii.



O noua saptamana bogata in intelepciunea acestor expresii!

vineri, 20 martie 2009

Sa ne distram putin in lumea teatrului de marionete!

De cand nu a mai ras pe saturate copilul strengar din voi, de cand nu a mai zambit larg si fericit, uitand de griji?

Sa-i dam un bobarnac zglobiu si sa-i amintim ca maine, 21 MARTIE va fi ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI DE MARIONETE! Sigur ca nazdravanul copilas din suflet se va bucura de aceasta veste si va topai de fericire...

Sa nu uitam ca in acest an se împlinesc 80 de ani de la infiinţarea UNIMA (Uniunea internaţională a marionetiştilor), iar România a fost ţara fondatoare la Congresul de la Praga din 1929.

Haideti sa pasim in lumea Marionetei de foc, asa cum a vazut-o in chip inspirat scenograful ceh Petr Matašek!


O linie de foc lungă pe cer despică spaţiul şi dispare în adâncul Universului. Apare şi reapare din nou. Este Prometeu cu o torţă în mâini ce caută disperat în întuneric pe aceia cărora să le o poată transmite.

Torţa din mâinile lui Prometeu este o Marionetă de foc, cadou de la zei, care au trimis reflexia imaginii lor rasei umane pentru a nu fi uitaţi. Cu umilinţă, rasa umană a acceptat-o pentru a-i cinsti pe zei, pentru a crea imaginea lor şi a relaţiei schimbătoare pe care a are cu ei. Dar, cu toate acestea, avem o problemă. Să nu pretindem că putem ignora legea conservării energiei.

Dacă o respectăm, materia Marionetei de foc va arde mocnit şi se va transforma în cenuşă magica. Din fericire, Marioneta va arde fără a înceta să existe, pentru că se transformă cu ajutorul credinţei celor care o întâlnesc. Astfel, ia naştere o imagine reciclată a zeilor, o idee animată materializată de oameni şi fascinantă datorită focului care luminează spaţiile şi, astfel, nu ne simţim singuri în Univers.

De aici, umanitatea a cunoscut binefacerile luminii şi a căldurii focului, obsesia creaţiei, metafora permanenţei sale în opera de artă şi, în final, ideea de solidaritate care se manifestă în momentele de viziune rituală în spaţii comune.
Aici, pe Pământ, ştafeta Marionetei de foc este purtată fără întrerupere de generaţii de norocoşi pe care căldura degajată îi calcineză fără să-i ardă.

Este o cursă fără sfârşit a mesajului constant, în ciuda duratei de timp şi a necazurilor din zilele noastre. Locurile şi distanţele reciproce ale apariţiei Marionetei de foc, aspectul ei schimbător sunt aparent accidentale, iar raţiunea reapariţiei ei variabile nu este cunoscută decât de zei.

Îi privim cu admiraţie pe cei care au primit de la strămoşii lor ştafeta Marionetei de foc şi o poartă până la sfârşitul zilelor lor pentru a o transmite mai departe. Probabil că, Prometeu nu va mai veni niciodată. Suntem prea putin sensibili pentru a ne da seama de reîntoarcerea lui încă o dată. De aceea, noi trebuie să-i protejăm pe cei care au avut posibilitatea de a primi, de a purta şi de a transmite Marioneta de foc. Este, fără îndoială, singura posibilitate de a-i păstra flacăra arzând.


Vreau sa va vad zambind, asa... Deja e mult mai bine!

marți, 17 martie 2009

Rasfaturi delicate pentru doamne... din categoria giuvaeruri

In zborurile mele de peste zi, am cules cu bucurie vesti bune, vesti noi pentru fiicele Evei, iubitoare de frumos si cucerite de farmecul elegantei, al cochetariei rafinate si de bun gust...

In sfarsit un site pentru noi, special pentru noi, jumatatile voastre stiute si nestiute, iubitele si adversarele voastre de toate zilele, noi fetele, fetitele, doamnele, domnisoarele, noi, sotiile, prietenele si partenerele voastre fara asemuire.

Un site pe care gasim bijuterii originale, din pietre semipretioase, argint, metal argintat sau aurit, lemn, scoici, nuca de cocos... Un site care ne este asadar dedicat prin excelenta, ceea ce inseamna ca va poate interesa deopotriva si pe voi, cei care ne iubiti si ne detestati uneori cu gratie, incercand sa ne dovediti acest lucru, macar din cand in cand, prin cadouri care spun ca aveti imaginatie si inspiratie.

Dar cine e gazda noastra, Magpie? Dupa cum ne marturiseste chiar ea pe blog, este... o cotofana! Da, exact, ca acelea caraghioase cu alb si negru si coada lunga, care topaie pe marginea drumului in cautare de obiecte sclipitoare... O cotofana hoata care a adunat comori prin sertare si pe urma a inceput sa se joace cu ele, alcatuind tot felul de obiecte de suflet pe care obisnuim sa le numim bijuterii, dar care sunt in realitate talismanuri, captatori de lumina si energie...

Agata, cuart, cristal de stanca, jasp, labradorit, opal roz de Peru, turmalin negru s-au transformat in pandantive, cercei, bratari, coliere... Pentru fiecare temperament sau semn zodiacal, pentru fiecare stare de suflet, o piatra, o forma, o culoare, o vibratie...

Explicatia acestei risipe de lucruri frumoase la care putem avea acces foarte simplu, explicatie pe care, ce-i drept, nu ne-o spune Magpie pe site, dar pe care eu o ghicesc, este ca ea, cotofana, se inrudeste cu semintia calatoare a ciorilor, acele creaturi aparent banale dar pline de daruri ascunse...

Va invit sa va alegeti ce va place, sa va oferiti o portie de incantare vizuala, sa va delectati cu toate aceste minunatii, care pe mine m-au captivat din primul moment!

ANDRA - "Aseara ti-am luat basma"

Dati un simplu click AICI


Sursa: Editorial "24-FUN"

luni, 16 martie 2009

Odiseea toiagului vorbitor...

Cu splendide incrustatii, inalt de 1.50 m, Toiagul Vorbitor a jucat un rol fundamental in structurile de conducere ale indienilor americani timp de mai multe secole. Este vorba despre unul dintre cele mai eficiente instrumente de comunicare; desi este tangibil si are o structura fizica, el intruchipeaza un concept extrem de sinergic.

Acest Toiag Vorbitor arata modul in care oamenii care au opinii diferite pot ajunge sa-si inteleaga aproapele prin respect reciproc, care ulterior le permite sa-si solutioneze problemele si sa depaseasca diferentele de opinie in mod sinergic, sau, in cel mai rau caz, prin ajungerea la un compromis.

Iata teoria care sta la baza folosirii Toiagului Vorbitor. De fiecare data cand oamenii se intalnesc, Toiagul Vorbitor este de fata. Numai persoana care tine in mana Toiagul Vorbitor are voie sa vorbeasca. Atata timp cat tii in mana Toiagul Vorbitor, numai tu ai dreptul sa vorbesti, pana in momentul cand simti ca ai fost inteles. Ceilalti oameni care sunt de fata nu au voie sa ia cuvantul, sa argumenteze, sa-si expriume acordul sau dezacordul cu cele spuse. Tot ce au voie sa faca este sa incerce sa te inteleaga si apoi sa exprime, la randul lor, modul in care te-au inteles. Uneori ei simt nevoia sa repete opinia ta, pentru a te asigura ca ai fost inteles, alteori doar simti ca ai fost inteles si este destul.

De indata ce simti ca ai fost inteles, ai obligatia de a oferi Toiagul Vorbitor persoanei de langa tine si apoi trebuie sa te straduiesti sa-l faci pe acesta sa simta ca a fost inteles. In timp ce el isi prezinta punctele de vedere, tu trebuie sa asculti, apoi sa repeti punctul lui de vedere si sa intri intr-o relatie de empatie cu el, pana cand intr-adevar simte ca a fost inteles.

In acest fel, toate partile implicate isi asuma responsabilitatea pentru 100 % din comunicare, vorbind si ascultand deopotriva. Cand fiecare participant se simte inteles, se petrece de obicei un lucru absolut uluitor. Energia negativa dispare, spiritul de contradictie se evapora, respectul reciproc se accentueaza, iar oamenii devin creativi si vin cu idei noi. Apare ce-a de-a Treia Alternativa.

Nu trebuie uitat ca a intelege un lucru nu inseamna si a fi de acord cu acel lucru. Nu inseamna decat a fi in stare sa vezi realitatea cu ochii, inima, mintea si spiritul altcuiva. Una dintre cele mai profunde nevoi ale sufletului uman este nevoia de a fi inteles. Odata ce aceasta nevoie este satisfacuta, concentrarea personala se poate deplasa spre rezolvarea interdependenta a problemelor.

Daca insa aceasta nevoie foarte intensa de a fi inteles nu este satisfacuta, izbucnesc luptele la nivelul eului. Apar la suprafata argumentele banale si simplificatoare. Comunicarea defensiva si protectionista devine cuvantul de ordine. Ca urmare, uneori se pot ivi conflictele, chiar violente.

Nevoia umana de a fi inteles este precum nevoia plamanilor de aer. Daca din camera in care va aflati ar fi scos brusc tot aerul, cat de motivati ati fi sa puteti respira? Ati fi interesati sa aveti o discutie cu cineva sau sa rezolvati un diferend pe care il aveti cu cineva in aceste conditii?

Bineinteles ca nu. Nu ati dori decat un singur lucru. Ati accepta si alte lucruri, dar numai dupa ce ati reusit sa respirati. A te simti inteles este echivalentul aerului psihologic…


Sursa: "A 8-a treapta a intelepciunii: De la eficienta la maretie" – Stephen R. COVEY

V-am convins acum sa va procurati un astfel de toiag vorbitor, ca fiind chezasia comunicarii eficiente si a unui dialog rodnic, agreabil si util, dintre voi si ceilalti?