Lucrarea savarsita impreuna este fundamentul vieţii noastre, al tuturor. Intai depindem existenţial de Dumnezeu şi de părinţii noştri, mai apoi. Ne naştem într-o familie, într-o localitate, într-o ţară, într-o lume. Sfinţirea sufletului nostru ţine de viaţa în trup şi sfinţirea trupului nostru ţine de racordarea existentiala cu sufletul nostru.
Nu putem respira şi exista, deopotrivă, fără relaţia speciala cu Creatorul nostru - pentru că prin El existam şi suntem - şi fără elementele naturale ale existenţei umane. Trăim prin har şi prin materie, prin ceea ce ne oferă pământul, iar elementele lumii sunt create şi susţinute de harul Prea Sfintei Treimi.
Credinţa în Dumnezeu şi relaţia cu Sine îţi descoperă această întrepătrundere între toate existenţele create şi Dumnezeu. Un singur Creator pentru toţi şi o lume a Sa.
Tocmai de aceea Biserica lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea tuturor şi pentru sfinţirea întregului univers, pentru că toate se împlinesc în El. Şi de aceea Biserica e mulţumitoare pentru întreaga creaţie, pentru că întreaga creaţie e plină de viaţă prin voia lui Dumnezeu, căci viaţa lumii e lumina Sa.
Astazi este o zi specială pentru noi, sfanta zi a Bunei Vestiri - zi în care am mulţumit şi mulţumim pentru toate binefacerile venite în viaţa noastră şi pentru toţi oamenii pe care i-am cunoscut si ne-au fost alaturi pe cararile sinuoase ale vietii noastre.
Inima noastra plina de credinta ne face fiinţe duhovniceşti, paradoxale, cutremurător de frumoase. În orice sfinţire şi transfigurare a unui om avem, în mic, transfigurarea întregului univers... ce va să fie. De pe acum noi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică care va fi viaţa lumii transfigurate.
"Draga mama, draga mama,
Panza iar mi se destrama.
Sufletul si-acum ma doare,
Trupul iar, in cingatoare,
Bratul mi se leneveste,
Fusul scapa dintre deste,
Firul rasucit, din furca,
Mi se-nnoada si se-ncurca,
Acul floarea vrea s-o-nceapa
Si se-ntoarce si ma-nteapa.
Dau s-aleg si dau sa cos
Si-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul uda in nestire
Borangicul cel subtire.
Gandurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
In tot ce vreau si gandesc
Aiurind ma pomenesc.
Mama draga, mama draga,
Parca-mi creste-n san o fraga.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat si m-am smerit.
Ce sa cred si ce sa fac,
Cu mine ca sa ma-mpac?
Ma simt pe la innoptat
Ca un zarzar scuturat,
Inclestat in radacina
De-o zvacnire de rasina.
Si-uneori sant ca o craca,
Singura care se-apleaca,
Singura ce se framanta,
Singura plange si canta,
Singura se incovoaie
De un gand ascuns de ploaie,
Ca o pasare in foi.
Draga mama, imi nazare
Ca din brau pe la-nserate
Inviem si santem doi."
(Tudor Arghezi - "Buna Vestire")
