Sa-i dam un bobarnac zglobiu si sa-i amintim ca maine, 21 MARTIE va fi ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI DE MARIONETE! Sigur ca nazdravanul copilas din suflet se va bucura de aceasta veste si va topai de fericire...
Sa nu uitam ca in acest an se împlinesc 80 de ani de la infiinţarea UNIMA (Uniunea internaţională a marionetiştilor), iar România a fost ţara fondatoare la Congresul de la Praga din 1929.
Haideti sa pasim in lumea Marionetei de foc, asa cum a vazut-o in chip inspirat scenograful ceh Petr Matašek!
O linie de foc lungă pe cer despică spaţiul şi dispare în adâncul Universului. Apare şi reapare din nou. Este Prometeu cu o torţă în mâini ce caută disperat în întuneric pe aceia cărora să le o poată transmite.
Torţa din mâinile lui Prometeu este o Marionetă de foc, cadou de la zei, care au trimis reflexia imaginii lor rasei umane pentru a nu fi uitaţi. Cu umilinţă, rasa umană a acceptat-o pentru a-i cinsti pe zei, pentru a crea imaginea lor şi a relaţiei schimbătoare pe care a are cu ei. Dar, cu toate acestea, avem o problemă. Să nu pretindem că putem ignora legea conservării energiei.
Dacă o respectăm, materia Marionetei de foc va arde mocnit şi se va transforma în cenuşă magica. Din fericire, Marioneta va arde fără a înceta să existe, pentru că se transformă cu ajutorul credinţei celor care o întâlnesc. Astfel, ia naştere o imagine reciclată a zeilor, o idee animată materializată de oameni şi fascinantă datorită focului care luminează spaţiile şi, astfel, nu ne simţim singuri în Univers.
De aici, umanitatea a cunoscut binefacerile luminii şi a căldurii focului, obsesia creaţiei, metafora permanenţei sale în opera de artă şi, în final, ideea de solidaritate care se manifestă în momentele de viziune rituală în spaţii comune.
Aici, pe Pământ, ştafeta Marionetei de foc este purtată fără întrerupere de generaţii de norocoşi pe care căldura degajată îi calcineză fără să-i ardă.
Este o cursă fără sfârşit a mesajului constant, în ciuda duratei de timp şi a necazurilor din zilele noastre. Locurile şi distanţele reciproce ale apariţiei Marionetei de foc, aspectul ei schimbător sunt aparent accidentale, iar raţiunea reapariţiei ei variabile nu este cunoscută decât de zei.
Îi privim cu admiraţie pe cei care au primit de la strămoşii lor ştafeta Marionetei de foc şi o poartă până la sfârşitul zilelor lor pentru a o transmite mai departe. Probabil că, Prometeu nu va mai veni niciodată. Suntem prea putin sensibili pentru a ne da seama de reîntoarcerea lui încă o dată. De aceea, noi trebuie să-i protejăm pe cei care au avut posibilitatea de a primi, de a purta şi de a transmite Marioneta de foc. Este, fără îndoială, singura posibilitate de a-i păstra flacăra arzând.
Vreau sa va vad zambind, asa... Deja e mult mai bine!
