joi, 24 aprilie 2008

Exista viata de dupa blog ?


Mi-a retinut atentia un articol interesant publicat de revista "Money Express" sub semnatura lui Radu Tataru-Marinescu, intitulat chiar asa, "Exista viata dupa blog ?", ca ecou al aparitiei in " The New York Times" a unui comentariu pe aceasta tema, foarte dezbatut de blogosfera.
Concluzia articolului e aceea ca bloggingul e o meserie care poate ucide. Sau poate ca nu ?
Voi transpune in cele cu urmeaza cateva extrase semnificative din reflectiile si comentariile analistului roman pe marginea acestei problematici.


Teoria lui Matt Richtel, autorul articolului din "The New York Times", e aceea ca bloggingul a devenit un fel de „sweatshop“ al epocii digitale. Richtel pleaca de la trei evenimente nefericite, carora le gaseste o cauza comuna: stresul pe care-l implica bloggingul full-time si care, la un moment dat, are consecinte ireversibile.
BLOGGINGUL SI INIMA. Unul dintre aceste evenimente e moartea, in urma cu trei saptamani, a lui Russel Shaw, un blogger de 60 de ani care scria pe teme tehnologice. Cauza mortii? Atac de cord. Al doilea eveniment e tot un deces: in decembrie, un alt blogger IT – Marc Orchant, in varsta de 50 de ani – a murit din cauza problemelor cu inima. Cel de-al treilea eveniment, desi intregeste, dupa opinia lui Richtel, imaginea unei meserii stresante, care incepe sa faca victime, a avut totusi happy-end: bloggerul Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct – iar acesta s-a petrecut tot in decembrie. In plus, scrie Matt Richtel, si alti bloggeri profesionisti se plang de scaderi sau de cresteri in greutate, insomnii, extenuare si alte simptome din aceeasi gama, provocate – se pare – de stresul caruia trebuie sa-i faca fata. Sigur, jurnalistul de la „New York Times“ spune ca nu exista nici un diagnostic oficial de „moarte prin blogging“ si ca „decesul prematur a doi oameni nu se califica drept epidemie“.
Nu exista certitudini, adauga el, nici legate de faptul ca stresul muncii pe care o faceau ar fi contribuit la moartea lor – dar prietenii si familia isi pun totusi problema pericolelor pe care bloggingul le presupune.

STRES DIGITAL. Este intr-adevar o astfel de meserie mai stresanta decat altele? Probabil ca da – Internetul e unul dintre cele mai competitive medii. Daca ar fi sa facem o comparatie cu media traditionale, pentru jurnalistul de ziar unitatea de masura e ziua, iar pentru blogger e minutul sau secunda. Daca esti blogger, intamplarea petrecuta azi nu mai are nici o valoare maine – subiectul va fi fost abordat de zeci, sute sau mii de bloguri intre timp, in functie de anvergura evenimentului. In plus, un blog care nu e actualizat zilnic – uneori de 4-5 ori pe zi – isi pierde cititorii si, in cele din urma, avantajul competitiv. Nu e vorba aici de cei ce au bloguri de placere – mult comentatul articol din „The New York Times“ vorbeste de cei care-si castiga existenta scriind pe blog, fie ca o fac pe cont propriu sau sunt platiti de companii.
Pana la urma, de ce a starnit articolul atatea controverse? Pe de o parte sunt cei care sunt de acord cu Matt Richtel, care confirma teoria ca un blog nu e doar o jucarie interesanta, ci presupune, pentru multi, munca. Iar „bloggingul pana la moarte“ arata ca poate fi o meserie serioasa – la urma urmei, nimic nu e mai serios ca moartea. De cealalta parte se situeaza cei a caror atitudine a fost „sa nu ne luam prea tare in serios“. Jason Lee Miller, de pilda, scrie pe webpronews.com ca nu-si mai aminteste de cand n-a mai citit in „New York Times“ un articol care „sa nu convinga, ei bine, pe nimeni“, pentru ca autorul lui ar fi facut „greseala clasica de a dezvolta o teza si a se tine de ea pana cand gaseste oarece dovezi“. Sfatul lui: o teza buna vine dupa o cercetare, nu inainte.
RISCURILE MESERIEI. Richtel e acuzat in plus ca, desi a vorbit cu multi bloggeri, a omis acele opinii care-i contraziceau ipoteza. „Am fost intervievat (pentru articol – n.r.). Dar cam stiam ca nu voi fi citat in articolul final, deoarece interpretarea mea era diferita de cea a lui Matt Richtel“, scrie Larry Dignan, redactorul-sef al ZDNet si director editorial al TechRepublic. Totusi, ca si Richtel, si Dignan spune ca bloggingul poate fi stresant si innebunitor – dar isi pune o intrebare. E mai greu sa fii blogger decat avocat de corporatie? Sau broker de credite ipotecare? Sau trader la un hedge fund? Sau agent FBI? „Scriem ca sa putem trai, da, toata ziua, dar nu trebuie sa ne imbracam in costum“, adauga Dignan. I se mai reproseaza lui Richtel ca trei evenimente similare nu creeaza totusi un trend. Cazuri extreme se gasesc oriunde: cei care joaca World of Warcraft pot deveni atat de dependenti incat nu mai mananca si nu mai dorm – unii ajung sa moara cu capul pe tastatura. Sa nu mai vorbim de versurile lui Marilyn Manson care i-au facut pe unii fani sa se sinucida. In plus, si oamenii cu alte meserii mor de infarct; iar riscul de afectiuni cardiace creste odata cu varsta.
Se mai spune pe buna dreptate " ca trei evenimente nu fac o tendinta. Nici sase. Ai nevoie de opt decese la mia de bloggeri ca sa te apropii macar de norma."
Faptele din articolul cu pricina pot fi interpretate totusi si in alta cheie. Din zeci, chiar sute de mii de bloggeri, trei au suferit infarcte in ultimele luni: doar doi au murit, cel de-al treilea a supravietuit. Concluzia: bloggingul te poate proteja de afectiuni cardiace.


In ceea ce ma priveste am o viziune optimista legata de implicatiile acestei pasiuni a bloggeritului pentru sanatatea noastra: atata timp cat nu se va face abuz si exces de acest instrument atractiv, pastrand un echilibru dinamic cu celelalte activitati impuse de firescul uman dar si de modernismul din cotidian, consider ca putem tine rational si sub control perfect acest potential risc, transformadu-l cu arta si intelepciune in beneficiu si mijloc de comunicare, instruire si relaxare. Si sper sa nu ma insel.

6 comentarii:

ancaf spunea...

multumesc pentru invitatie. azi inca "rezolv" "problema" oprescu, psd, pd-l, bem etc. ; iar de maine "rezolv" si "bloggeritul".
o seara buna.

pescarusul argintiu spunea...

Apreciez mult promptitudinea cu care ai raspuns invitatiei mele :)
Oricand esti binevenita in aceasta casa a mea, relativ noua, inca mirosind a var proaspat si a vopsea de la ferestrele lasate deschise mereu spre inima prietenilor...
Sa ai spor bun si rodnic in tot ce intreprinzi !

Victor spunea...

pescarusule, problema cu internetul sau cu computerul daca vrei, nu tine de bloguiala sau chat sau jocuri sau ceva anume. Problema este ca risti sa devi "addicted". Cat despre doi batrani cu probleme cardiace care au murit, daca ar fi pescuit s-ar fi spus ca din cauza pescuitului au murit??

ancaf spunea...

eu am legat intotdeauna internetul de nevoia de comunicare.
ba mai mult, am sustinut, si inca sustin, ca odata cu introducerea acestei fascinante porti catre CEILALTI, intram intr-o noua epoca EPISTOLARA.
literatura, si nu numai, e plina de "Corespondente", si a fost o perioada in care scrisorile trimise prietenilor, cunostintelor, tovarasilor de arta insemnau mult.
as zice ca acum mail-ul, mess-ul au luat locul vechilor scrisori care circulau, pastrand proportiile epocii, in cantitati uriase.
ce e fascinant acum e ca nu ai nevoie de mii de timbre pentru ca gandurile tale sa ajunga la mii de "corespondenti". in plus acum scrii mai multe scrisori odata - ca doar citesti mai multe bloguri!

poate ca peste ani, daca cineva ar fi o munca enorma si ar strange zi de zi textele de pe blogurile romanesti, ar putea reconstitui peste ani o istorie a epocii prezente la fel de interesanta ca aceea a documentelor.
si asa incet-incet apare un nou izvor istoric - cel electronic!
paote ca nu am atins problema blogerilor care scriu pentru a castiga, dar sper ca am creioant macar ce cred eu despre bloguri.
ps
mai trecem pe aici.
anca

ancaf spunea...

am scris rapid pentru a-mi respecta promisiunea, asa ca mai sunt si greseli
"cineva ar face"
...
or mai fi si altele...

pescarusul argintiu spunea...

Dragi prieteni,

@Victor

Iti inteleg punctul de vedere pe care l-ai exprimat.
Trebuie sa-ti reamintesc ca in articol nu s-a tratat atat problema nocivitatii computerului sau a internetului care pana la urma fac parte indestructibila din viata si munca noastra, cat mai ales puternica pasiune si magnestismul pentru bloguri, care consumate in exces pot deveni distructive si ne pot pune in pericol la un moment dat sanatatea. Intr-adevar, riscul de a deveni "addicted" este mare, dar trebuie sa recunoastem ca si noi am fost atinsi de o "usoara" dependenta, pe care insa ni-o asumam si incercam s-o mentinem la un nivel suportabi :)
Se exclud din capul locului cazurile surfferilor din blogosfera deja batrani si bolnavi, care oricum au speranta de viata limitata...
Nimeni nu doreste sa exagereze sau sa ingroase efectele negative ale "sindromului bloggistic", dar trebuie sa acceptam ca el poate provoca si rau, daca devine viciu, si nu beneficiu.
In Vinerea Mare iti doresc multa pace si lumina in suflet si in gand!

@Ancaf

Asa este, ai dreptate, internetul a insemnat un mare si important pas inainte pentru viteza si rapiditatea comunicarii, pentru costurile mici implicate fata de mijloacele clasice obisnuite (posta traditionala, telefonie) si nu in ultimul rand larga accesibilitate si exploatarea sa in masa.
Minunata idee ai exprimat facand similitudinea dintre scrisorile timbrate si ravasele actuale pe diverse bloguri, care in timp pot constitui adevarate arhive valoroase de informatii virtuale pentru generatiile viitoare.
A inceput sa se dezvolte si aripa blogului "comandat" pentru diverse scopuri si intrebuintari, contra cost, asemenea unei marfi comune de pe raftul magazinelor.
Ca e bine sau rau acest lucru, inca nu ma pot pronunta. Mai trebuie sa evolueze acest proces pentru a se vedea implicatiile.
Iti multumesc mult pentru interventia ta argumentata si nu-ti face probleme cu greselile strecurate, ele raman intr-un con de umbra lasand sa straluceasca nestingherit ideile :)
Te astept cu drag sa revii, urandu-ti Paste fericit si imbelsugat, in pace si armonie, alaturi de toti cei dragi !