sâmbătă, 30 august 2008

Vioara maiastra a lui Paganini

Era odata un violonist atins de geniu pe nume Paganini. Unii spuneau despre el ca era foarte ciudat, altii ca era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa erau dumnezeiesti, de aceea nimeni nu voia sa piarda sansa de a-i vedea spectacolele.

Intr-una din seri asistenta astepta cu nerabdare inceperea reprezentatiei. Cand Paganini aseza vioara la umar si se auzira primele note, publicul era extatic. Sunetele pareau sa aiba aripi si sa zboare la atingerea degetelor sale incantatoare. Deodata, se auzi ceva straniu. Una dintre corzile vioarei lui Paganini se rupse.

Dirijorul, orchestra, publicul inlemnisera, dar nu si Paganini. Uitandu-se la partitura, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme. Dirijorul si orchestra, exaltati, reluara bucata muzicala. Inainte ca publicul sa se insenineze, un alt sunet perturbator distrase atentia spectatorilor. Se rupse o alta coarda a vioarei lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel.

Dar nu si Paganini ! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, el continua concertul, scotand sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul si orchestra, impresionati, se intoarsera la cantat. Dar, nefericirea se intampla din nou ! O a treia coarda a vioarei lui Paganini se rupse. Dirijorul se bloca, orchestra se opri, respiratia spectatorilor se taie.

Insa Paganini continua. Scoase toate sunetele de la coarda unica ce ramase din vioara sa distrusa, ca si cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nici o nota muzicala nu a fost uitata. Dirijorul se incuraja, orchestra se motiva, iar publicul trecu de la liniste la euforie, de la inertie la delir. Paganini a atins gloria ! Numele sau strabate timpul. Nu a fost un violonist prea popular si nici prea carismatic, dar este simbolul profesionistului, al sacrificului de sine, al autodepasirii propriilor limite, care continua sa mearga inainte in ciuda imposibilului.


PAGANINI - Pe aripile virtuozitatii, interpretandu-l la 11 ani

Cand veti fi descurajati, nu renuntati niciodata. Treziti-l pe Paganini care se afla in voi si avansati pentru a invinge ! Victoria este arta de a continua. Cand totul pare sa se prabuseasca, dati-va sanse si mergeti mai departe. Niciodata nu vi se vor rupe in viata toate corzile. Insa daca, din intamplare, veti fi la fundul prapastiei, aceasta va fi sansa de a atinge cea mai buna coarda din univers: increderea in voi insiva !


CARGO - "PLOAIA..."

vineri, 29 august 2008

Un inger la fereastra ta...

Intr-o binecuvantata zi de Februarie a acestui agitat an 2008, cantautorul drag multora dintre noi, VASILE SEICARU, a dat glas in paginile unui cunoscut cotidian acestor ganduri adanci, ce m-au aruncat in miezul plin de intelepciune al reflectiilor sale...

Va invit si pe voi, prieteni dragi si oaspeti ai acestor pagini, la lectura si la exprimarea unei opinii pe marginea expozeului prezentat, daca va recunoasteti printr-o tresarire a unui crampei de marturisire.


Treci prin viaţa asta trăind după cum crezi tu că e mai bine să trăieşti. Nu trebuie să respecţi prea multe reguli.
Faci ce-ţi place, te poartă paşii către şcoală, fie că-ţi place, fie că trebuie, fie că eşti obligat de părinţi sau de societate. În drumul tău către propria-ţi împlinire, poţi să afli despre limbajul trupului fără să înţelegi prea mult ce e asta. Simţi totul ca pe o ameţeală plăcută… parcă zbori. Simţi atracţia care vine spre tine de undeva de unde nici cu gândul nu gândeşti.

Într-o bună zi îţi apare cineva care-ţi schimbă viaţa definitiv. La început crezi că e doar un joc ce-ţi vine ţie din altă lume. Te trezeşti că primeşti, că accepţi să intri în nebunia asta frumoasă, că te prinde frumos ameţeala asta. N-o vezi decât pe ea, ea nu-l vede decât pe el… vă căutaţi orbeste fără să realizaţi că sunteţi deja îndrăgostiţi. Când vă căutaţi, nu ştiţi nimic despre chimie… chimia fluidelor care se mişcă între voi… limbajul trupului, forta cuvintelor, o anume atracţie inefabilă pe care n-o poţi explica, dar nici nu vrei… se întâmplă pur şi simplu.

Am să-ţi spun ceva: sunt semeni de-ai noştri care “lucrează” cu bioenergia şi care atunci când sunt întrebaţi cum e cu “treaba” asta, îţi spun că ei pot să facă, dar nu pot să explice! Să fie mâna lui Dumnezeu aici? Mai mult ca sigur că da… Aşa e şi cu dragostea ta, ea vine pur şi simplu… “Dragostea-i destin străvechi/ Cu cireşe la urechi”… spunea un poet!

CUVINTE NEROSTITE. Eu am trăit acest sentiment şi aş putea să-ţi vorbesc mult şi bine. Nu e nimerit să-ţi spun eu… mai degrabă te-aş asculta eu pe tine, să vedem dacă a fost la fel, dacă ai simţit la fel, dacă te-ai bucurat sau şi mai departe… dacă te-a durut la fel.

Când apare sufletul pereche, nu-ţi doreşti decât să fii non stop cu el, cât mai aproape, cât mai intens, cât mai mult, cât mai departe de lumea dezlănţuită… e ca şi cum s-ar întâlni o stea cu altă stea! Şi apoi când o acoperi cu sărutările tale, când o cuprinzi cu palmele tale, când simţi nevoia s-o ocroteşti cu frumuseţea adierii sufletului tău atât de cald, de pur, de curat... nu e loc de nimic urât atunci. În tremurul palmei tale pe obrazul ei nu încape minciuna… atunci n-o puteai minţi!

E frumoasă, e tânără, în mintea ei bântuie idei de care nu bănuieşti că vei afla şi tu într-o bună zi şi pe care reuşeşti să le pătrunzi uşor, asta pentru că ea vrea ca tu să afli, să ştii, să comunici cu ea şi astfel. Nu visezi decât la îmbrăţişare, la acea îmbrăţişare! Urme de parfum şi cuvinte nerostite, amintiri de spus în singurătate, şoapte şoptite cu gura lipită de pernă şi cu gândul plecat spre regăsire.

ELTON JOHN - "Can you feel the love tonight"

Nimeni, niciodată, nu-ţi va scoate din minte amintirile acestea! Un înger va reveni din când în când la fereastra ta. Nu te aştepta să-l vezi vreodată... doar că el va fi acolo când te aştepţi mai puţin! Şi atunci când deschizând fereastra vei găsi urme de boabe de rouă dimineaţa, să ştii că poate îngerul a fost acolo şi a plâns pentru tine… doar că el sigur nu vrea să ştii!"


Ei, v-a placut ? Seamana macar putin si cu o farama din edificiul cladit cu sacrificii si truda al vietii voastre ?
Haideti sa primim ingerul cu sufletul curat in fereastra sufletului nostru !


Pompilia Stoian - "PRIETEN DRAG..."

joi, 28 august 2008

Stim sa ne dinamizam subconstientul ?

Nu trebuie sa folosim niciodata formulari interioare, cum ar fi: "nu am mijloace" sau "imi este imposibil" sau "niciodata n-am sa pot". Subconstientul le va asculta si va crea premisele pe care doar noi le-am gandit, aducandu-le din domeniul posibilitatilor la o realitate efectiva. Astfel, la propria noastra comanda, chiar subconstientul va face ca intr-adevar sa ne lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau a obtine ceea ce urmarim. Trebuie sa cautam sa ne convingem ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului de a comanda subconstientului.

Legea fundamentala a vietii care ne permite inflorirea si succesul este legea increderii depline in sine. Increderea numai intr-un ajutor exterior atrage, mai devreme sau mai tarziu, suferinta. Singura, increderea ferma in sine genereaza forta si bucurie. In plus, aceasta incredere ne asigura, totodata, sprijinul exterior de care avem nevoie.

Dorinta este solicitarea adresata de noi subconstientului. Imagineaza-ti anticipat cat mai bine indeplinirea acestei dorinte.

O modalitate simpla de edificare: inainte de a adormi, propune spre rezolvare, in imagini clare si ferme, o anumita problema subconstientului, si ulterior odata cu raspunsul, vei avea si proba formidabilei sale puteri.

Convingerile tale cele mai profunde sunt acelea care emana parca din strafundurile fiintei, incat aproape ca nu le poti argumenta si discuta rational. Aceasta se datoreaza faptului ca ele provin din sfera subconstientului.

In general, motivele nereusitei sau esecului sunt: slaba energie, lipsa increderii, absenta continuitatii in dinamizarea subconstientului, imaginea mentala (gandul) imprecisa sau difuza, efortul incrancenat.

Atunci cand intr-adevar vrei sa reusesti ceea ce ti-ai propus sa realizezi, imagineaza-ti cat mai clar cu putinta, inca de cand te-ai hotarat ce vrei, deznodamantul fericit sau, cu alte cuvinte, sfarsitul incoronat de succes al problemei respective. Imagineaza-te in viitor si cauta sa resimti in anticipatie bucuria implinirii a ceea ce vrei sa faci, reprezentat cat mai precis in faza finala.

Viata este un nume pe care il dam unei miraculoase puteri invizibile pe care de cele mai multe ori nu o intelegem din punct de vedere al complexitatii ei.

Rabdarea, stapanirea de sine, bunatatea, blandetea, iertarea, dragostea, abnegatia, bunavointa, credinta de nezdruncinat, bucuria, intelepciunea, fericirea, incantarea, intelegerea, toate aceste calitati nu imbatranesc niciodata.

Cultiva-le, exprima-le, amplifica-le, rafineaza-le si vei putea ramane tanar atat cu spiritul cat si cu trupul, radiind cu intreaga fiinta.


SURSA: www.esoterism.ro

REMEMBER:

Rasul profund aduce lacrimi de fericire!
Daca eu sunt, TU esti, EL este!
Azi sunt FERICIT si ARMONIOS!
OMUL devine ceea ce GANDESTE!!
Soare in suflet si in zambet!
Bucura-te de viata ta!
PACEA sa te insoteasca mereu!

marți, 26 august 2008

Ce mica a fost vacanta mare !

Meditand nostalgica la constatarea majoritatii romanilor beneficiari si consumatori ai concediilor de odihna partitionate, "Ce mica-i vacanta mare", mi-a cazut de curand in mana un editorial saptamanal de buzunar, autointitulat "Cel mai tare ghid din Romania", care abunda de informatii de divertisment din cele mai diverse zone de interes, pe sectiuni specializate: anticariate, cursuri de limbi straine, shopping online, e-xtreme sports, livrari fast-food, cluburi si baruri, oferte de concerte, teatru si film.

Ma gandeam cu usoara mahnire la conditiile discutabile de cazare si divertisment gasite pe litoralul romanesc acum doua saptamani, la minusurile ingrosate si perpetuate de la un sezon la altul, la sfidarea si indiferenta hotelierilor fata de turistii care au ales riscul unui sejur autohton la Marea Neagra...

Reflectam ca Litoralul Romanesc este totusi un BRAND si ne reprezinta, dar nu arata diferit de ceea ce suntem si ce este Romania de astazi.
Bunul simt, pierdut in lupta pentru libertate, a devenit o valoare nationala de care avem urgenta nevoie. Inca putem distinge valoarea si frumusetea Litoralului anilor '70, ca pe niste vestigii antice, insa peste ele ameninta sa creasca necontrolat balariile comerciale. Spiritul antreprenorial ce ne caracterizeaza comertul si serviciile face ravagii pe malul Marii Negre.

Cu aceste idei defilandu-mi prin circuitul gandurilor hoinare, am descoperit un articol semnat de Andrei Gheorghe, intitulata "O tara mall-tratata", al carui continut mi-a trezit interesul si m-a convins sa-l preiau in cele ce urmeaza.


"Mall-fai intre dinti o idee. Tara e frumoasa, cu natura luxoasa si opulenta. Munti, campii si mall-ti oameni. Oamenii sunt spiritul acestui pamant, in functie de visele lor, de idealurile lor, de eroismele lor, se modeleaza si tara. Mall-timea produce valori pe masura intereselor sale. Mall-te valori mai produce mall-timea. Mall-te emisiuni frumoase de televiziuni, mall-te scandaluri barficioase de presa, mall-te saormarii si carciumi proaste, mall-te drumuri rupte, mall-t interes pentru mall-versatiuni. Se traieste facand s-mall-talk si se moare mall-atec, incet si mall-esit.

Uneori vin pandemii, da’ mici, caci tara e micuta; oamenii se mall-ipsesc repede, cumpara, achizitioneaza, adopta moda trecatoare si mormaie constant ne-mall-tumiti. De pe o zi pe alta viata se scurge lent, ca mall-ozul sfaramat topindu-se in nisip printre degete. E cald, e prea cald, e frig, e prea frig, e rau, e prea rau, e bine, dar treziti-va! e mall-t prea bine; si nimic nu e bun niciodata, si oamenii ne-mall-tumiti isi bombane bascalia. Un balcan intreg de natiuni si semetii ne-mall-tumite. Cine suntem, de unde venim si unde ne ducem? Habar n-avem si nici nu ne pasa.
Ca s-au bagat reduceri!"


Tare as vrea sa stiu ce parere ar fi avut regretatul lingvist George Pruteanu, reputatul strajer al tezaurului fondului de cuvinte, termeni si expresii ale limbii romane, la vestea inceperii mall-folmarii limbii romane ? Mare pacat ca acest nobil instrument de exprimare al unui popor, limba scrisa si vorbita, a ramas cam al nimanui pe aceste meleaguri ce ne definesc framantata insula de latinitate !

luni, 25 august 2008

Cele 10 porunci ale lui LEO SZILARD

1. Incearca sa intelegi legatura dintre lucruri si legile dupa care se conduc actiunile oamenilor, asa incat sa stii ce faci.

2. Actiunile tale trebuie sa aiba un tel demn, dar sa nu te intrebi cand il vor atinge; ele vor fi modele si exemple, si nu mijloace de a atinge un scop.

3. Vorbeste-le celorlalti ca si cum ti-ai vorbi tie insuti, tinand seama de consecintele vorbelor tale, asa incat sa nu-ti indepartezi oamenii din jurul tau, in timp ce sensul vietii sa nu dispara vazand cu ochii in singuratatea tot mai coplesitoare, iar credinta ta in perfectiunea creatiei sa nu se spulbere.

4. Nu distruge ceea ce nu esti in stare sa creezi.

5. Nu te atinge de mancare daca nu esti flamand.

6. Nu pretinde ceea ce nu poti avea.

7. Nu minti daca nu e necesar.

8. Respecta-ti copiii. Asculta-le cuvintele cu piosenie si vorbeste-le cu nesfarsita dragoste.

9. Munceste sase ani la rand. Dar in al saptelea, cauta singuratatea sau tovarasia oamenilor straini, asa incat amintirea prietenilor tai sa nu te impiedice sa fii ceea ce ai devenit.

10. Condu-ti viata cu o mana usoara si fii pregatit s-o parasesti, oricand ai fi chemat.


Leo SZILARD (fizician maghiar/american, 1898-1964)

(Sursa: Georg KLEIN – "Perfectiunea creatiei si tragicul vietii", Cluj-Napoca, 2007)

vineri, 22 august 2008

Culorile in pantaloni scurti ale copilariei

“Fã-te, suflete, copil
Si strecoarã-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sã poti sã te mai bucuri...”

(Tudor Arghezi )

Unul din paradoxurile vietii este acela cã atunci când suntem copii, ajungem sã ne plictisim de copilãrie; ne grãbim sã crestem, iar apoi… tânjim sã fim din nou copii…
Sufletul, însã, rãmâne pentru eternitate - suflet de copil.
Ca o lege a compensatiei parcã, ajungem sã avem proprii nostri copii, pentru ca prin ei, copilul din noi sã reînvie, sã-si poatã deschide aripile.


Ma uit in jur si oriunde imi intorc privirea lipseste culoarea, forma personificata de nuante, orice infatisare a culorii din mediu. Daca as inchide ochii pentru cateva secunde si apoi i-as deschide din nou incet-incet, totul s-ar contura prin nuante mai inchise sau mai deschise de gri, cerul fiind ca o ambianta ce gazduieste acest spectacol de praf, uimit si el probabil de ceea ce vede.

Daca m-as intruchipa intr-un fluture si m-as colora dupa starea de spirit pe care o regasesc unde voi zbura, oare in ce culori m-as oglindi ?
Daca m-as transforma intr-o adiere de vant, oare ce culori as aduce ? M-as intoarce la copilarie sa simt culoarea in orice miscare, sa traiesc prin efervescenta minunatelor coloraturi si sa visez minuni in culori reale. Oare m-as invalui intr-un curcubeu ?

M-am intrebat nu demult de ce regasim bogatia de nuante si culori vii numai in camerele copiilor ? Ce ne face sa ne delimitam viata in chenare rigide si intunecate, inundate de cenusiu ? Epoca modernista a adus o data cu marile schimbari in design si arhitectura si un trend de indrazneala coloristica. Oamenii au inceput sa fie parca mai curajosi in alegerea nuantelor pentru interioarele lor. Se dezgheata incet atmosfera sumbrului gri. Si totusi de ce asociem in continuare culoarea cu dragii nostri copii ?

De ce nu putem fi la fel de indrazneti si in camerele noastre? Simtim nevoia sa cream o delimitare intre noi si ei ? Sau poate doar respectam niste trasaturi ce au luat nastere in timp cultivate de generatii intregi ? Cine mai poate raspunde acestor intrebari ? Sau mai bine zis : ne intrebam vreodata ?

Avem curajul sa fim liberi in culori ? Avem curajul sa ne asumam judecata celorlalti ? Energiile degajate de culorile vii, tonicitatea lor imprima nota aceasta de copilarie si ne face poate sa le asociem cu o camera de copil.

Revin la intrebarea ce a generat acest curs de ganduri: ce culori folosim la decorarea camerei copilului ? Sustin libertatea alegerii si tocmai de aceea nu sunt de acord cu nuantarea camerelor in functie de sexul copilului. Un exemplu fiind cel clasic: daca e baietel atunci facem camera in albastru si daca e fetita facem camera in roz.

Reteta clasica poate da nastere unor clisee, dar in acelasi timp poate fi si punct de plecare pentru noi solutii si idei cromatice. Orice culoare care da nastere unei atmosfere placute si calde o veti simti aproape de camera copilului, pentru ca acolo veti dori o zona pura si inocenta, vie si proaspata, o zona unde sa simtiti linistea si lumina cum inunda spatiul.

Culorile pastelate sunt o alegere fresh avand in acelasi timp posibilitatea sa le punem in evidenta prin cateva contraste, ori apartinand aceleiasi culori, dar in tonalitati mai puternice, ori apartinand unei culori complementare, tot in tonalitati mai intense.

Aceste culori pot fi completate de texturi vioaie: imprimeuri florale sau diverse forme geometrice, mici animalute placute sau imagini ale naturii redate intr-o varianta mai vesela. Elementele constitutive sunt, in fapt, aceleasi ca in orice alt spatiu prietenos : spatialitatea, plantele, lumina, culoarea calda.

Adaugam un factor indispensabil: dragostea reprezentata de eternul Cupidon, copilul fericirii, si am atins si ultima tonalitate cromatica a camerei: rosul.

Restul e vis !


Voi cum vedeti rezolvata delicata problema a cromaticii in caminul propriu si a mediului ambiant ? Va doriti schimbari de decor, alegand o infuzie de culoare blanda si binefacatoare sau aprinsa si plina de viata, in asortari spectaculoase si rafinate ?

UPDATE - "True Colors" - Phil Collins


"You with the sad eyes
Don't be discouraged
Oh I realize
It's hard to take courage
In a world full of people
You can lose sight of it all
And the darkness, inside you
Can make you feel so small

But I see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors are beautiful,
Like a rainbow

Show me a smile then,
Don't be unhappy, can't remember
When I last saw you laughing
If this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there

And I'll see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors are beautiful,
Like a rainbow

So sad eyes
Discouraged now
Realize

When this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there

And I'll see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors, true colors

Cos there's a shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors, true colors
True colors are beautiful,
Beautiful, like a rainbow..."