miercuri, 11 ianuarie 2012

Necesar exerciţiu de admiraţie...


Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc.
Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.

(Seneca - "Epistolae")

Mai avem la îndemână astfel de exemple reale şi posibile printre contemporanii noştri, ce credeţi ?

marți, 3 ianuarie 2012

Pe aripile poeziei argheziene: LA MULŢI ANI!


Cititor de vreme bună,
Să-ţi urez pe nai şi strună,
Lautar şi de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Să-ţi trăiască toţi ai tăi
De prin munţi şi de prin văi,
De prin târguri, de prin sate
Risipite prin bucate
Semănate, secerate
Ţării tale-mbelşugate.
Jigniţele fie-ţi pline
Cât şi zilele senine.
Deie-ţi anul bună ploaie,
Târle lungi de oi bălaie
Şi frumoşi ca soarele
Cautând ogoarele.
Fie-ţi dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele ca piersica.
Să-ţi trăiască vitele,
Cele cu copitele
Cât şi potcovitele.
Şi să aibi viţei câţi vrei,
Născuţi mulţi, tot câte trei,
Şi femeia ta din casă
Fie-ţi zveltă şi frumoasă
Ca vlăstarii pomului,
Bucuria omului.

Şi copii
Cu ochi căprii
Şi frumoşi ca soarele
Păzindu-ţi ogoarele.
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile să le cadă
în cămaşe, din livadă.

O urare pentru voi,
Cititori de slove noi.
Anul care, iată-l, vine
Să v-aducă numai bine.


(Tudor Arghezi - "LA MULŢI ANI!")