luni, 29 septembrie 2008

Probleme care ne dor - santierul de la Pasajul "Piata Universitatii" - o rana in trupul Capitalei

In fiecare dimineata, in drumul meu spre serviciu, ma lovesc, alaturi de alte mii de bucuresteni, de fata unei triste realitati: tabloul cenusiu si prafuit al lucrarilor din subteran ce au ravasit de mai bine de sase luni Pasajul de la Piata Universitatii.







Zi de zi, in timpul saptamanii de lucru, ma confrunt cu acelasi atac plin de agresivitate vizuala si fonica la adresa ghinionistului trecator care are drum obligatoriu prin aceasta rascruce de cai si directii underground.
Imi amintesc ca primele pregatiri de evacuare a comerciantilor impreuna cu locatiile stabilite acolo au avut loc in preajma Summit-ului NATO din luna Aprilie a acestui an.
A urmat apoi instalarea santierului propriu-zis, cu utilajele si materialele necesare, dupa care, la scurt timp, au inceput actiunile de daramare si transformare a vechii geometrii arhitectonice, bineinteles, banuiesc ca fara a se umbla prea mult la structurile de rezistenta ale obiectivului.
S-au facut ceva pasi inainte pana acum, este adevarat, dar nu e greu sa realizezi ca se lucreaza punandu-se accent pe zilierii necalificati si neprofesionisti, care nu au nici o strategie eficienta, bazandu-se mai ales pe constrangerile sefului de echipa si poate pe un simt primar al abordarii operatiunilor, acelasi pe care il intalnim si pe teren, cand e vorba de construit drumuri si poduri.

Stiti cum arata pasajul din inima Bucurestiului, acum? Ca un camp deschis lovit de bombe si sugrumat de gunoaie prafuite.

Mirosul greu pe care il lasa McDonald's, inainte si bucatile de Fornetti de pe jos au fost inlocuite de o priveliste si mai apocaliptica: zeci de kilograme de gunoaie si scarile rulante care arata ca dintr-un film post-punk. Din fiecare siroi de oameni care strabat pasajul ramane cel putin un ambalaj in urma.

Vanzatorii de ananas din pasaj lasa si ei gramezi de ladite goale, sau pline cu alte gunoaie, iar alti trecatori s-au gandit sa abandoneze chiar haine vechi si cutii de incaltaminte.

Un tanar, probabil student, desface un pachet de tigari lasand sa-i cada tipla.

Reporter: "Ai scapat ceva pe jos!"
Tanarul se uita la tipla care aterizase in urma lui si e tarata de curent: "Asta e..."
Reporter: "O lasi jos?"
Tanarul: "Aaa... ia-o tu."

La intrarea dinspre Spitalul Coltea, un barbat striga ca are de vanzare ananas "cu trei lei bucata". Arata ca ilfovenii care vand legume la piata, numai ca omul nostru avea fructe de ananas.

Reporter: "De unde aveti ananasul?"
Vanzatorul de ananas: "Ce te intereseaza? Pleaca de aici cu camera ca sperii clientii."

Ne mai plimbam prin pasajul cu aspect de canal si abordam un grup de tineri care vorbeau in fata intrarii la metrou.

Reporter: "Treceti des prin pasaj?"
Tanara: "De ce, unde vreti sa ajungeti?"
Reporter: "Am vazut ca e cam murdar. Asa e in fiecare zi?"
Tanara: "Cam asa este. Dar asa arata mai peste tot in Bucuresti. Gunoaie peste gunoaie."
Reporter: "De ce e asa? Voi aruncati gunoaie pe jos?"
Un baiat, din grup: "Aici este ca o groapa de gunoi, dar o sa renoveze."
Reporter: "Si cine renoveaza? Nu vad muncitori..."
Baiatul se uita de jur imprejur.
"Chiar asa. Nici nu cred ca i-am mai vazut dupa ce s-a demolat."

In dreapta lor erau improvizate trei tarabe. La doua se vindeau ochelari de soare, evantaie si portofele de vinilin, iar undeva jos, o tiganca vindea levantica. In jurul lor - gramezi de resturi menajere si praf. Un barbat inalt, cu abdomenul bombat, plin de transpiratie se apropie furios, parasind taraba de ochelari de soare si evantaie:

Vanzatorul ambulant: "Tu ce filmezi aici?"

Reporter: "Nu filmez, fac poze!"

Vanzatorul ambulant: "Hai, pleaca imediat! Eu raspund aici de santier."

Reporter: "Nu am de ce sa plec."

Imediat vine si un al doilea vanzator de la alta taraba de ochelari de soare:
"Hai, mai, pleaca de aici! Vrei sa faci subiectul pe mine, castig si eu o paine, ce ma filmezi?"
In cele din urma, tipul se infurie si incepe sa tipe si sa injure, amenintand ca in caz contrar isi scoate pantalonii sa-si arate partile dorsale in poza.

Iata ce se scria in presa zilei de 22 August 2008 despre acest subiect:


Administratia Strazilor din Bucuresti – in calitate de beneficiar – a demarat in luna martie 2008, lucrarile de reamenajare la pasajul din Piata Universitatii, situat in sectorul 3. Antreprenor general este compania DELTA ACM 93, iar planurile tehnice au fost elaborate de societatea Metrorex SA. "La solicitarea primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, va fi realizata documentatia tehnica pentru dotarea pasajului cu ascensoare necesare persoanelor cu dizabilitati. Chiar zilele acestea au venit cativa reprezentanti ai firmei de proiectare Metrorex SA si au desfasurat masuratorile. Desi in planurile initiale ale proiectului, acestea nu erau prevazute, consider ca sunt utile, daca nu chiar obligatorii intr-o tara integrata in Uniunea Europeana", a declarat inginerul constructor-sef de santier.

Lucrarile de reamenajare a Pasajului de la Universitate costa 5 milioane de euro.

In schitele proiectului sunt prevazute atat inlocuirea instalatiilor sanitare si electrice (forta, iluminare, curenti slabi), cat si a celor de ventilare si climatizare. "Nu s-a facut nici un compromis in scopul realizarii unui proiect modern si viabil. Atat pasajul, cat si treptele vor fi acoperite cu granit, iar peretii de la cele patru intrari vor fi placati cu travertin. De asemenea, plafoanele vor fi casetate cu placi din gips - carton in zona spatiilor comerciale", a adaugat reprezentantul societatii. Lucrarile, ce se vor definitiva in luna Decembrie a acestui an, vor avea o valoare aproximativa a investitiei de cinci milioane de euro. "Nu avem probleme cu forta de munca, oamenii nostri fiind calificati si motivati financiar. Usoara intarziere a operatiunilor a fost cauzata de intreruperea acestora timp de doua luni. Acum insa recuperam si am convingerea ca se va respecta intocmai termenul finalizarii lucrarilor", a concluzionat Ion Pernes.

Discutiile primarului general cu proiectantul si constructorii au vizat alegerea celor mai bune solutii pentru cele patru cai de acces in pasaj, precum si pentru calea de acces pentru statia de metrou.

A fost stabilita montarea a patru lifturi cu capacitate de transport de peste 20 de persoane, la cele patru iesiri din pasaj.

De asemenea, s-a stabilit si modul de iluminare a pasajului, atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte, si materialele si culoarea peretilor si pardoselii, realizate din granit si marmura, intr-o combinatie de negru cu alb. Pardoseala pasajului va fi realizata dintr-un material rugos, care va fi dispus astfel incat sa se elimine riscul accidentelor pe timp de ploaie.

***
DELTA ACM 93 este o firma infiintata in anul 1993 si are ca domenii de activitate constructiile civile si industriale, asfaltarile si intretinerea drumurilor si productia de materiale de constructii. Informatii suplimentare, la www.deltaacm.ro


Daca v-ati confruntat si voi cu situatii si stari de fapt asemanatoare in orasul in care traiti si munciti, nu ezitati sa exprimati o parere despre aceste lucruri care merita sa fie cunoscute si popularizate, pentru a se crea noi imbolduri si motivatii spre urgentarea finalizarii lor.

vineri, 26 septembrie 2008

Extrase de viata printre insertii de suflet...


Am ales o salba de AFORISME semnate de Petre Andrei FLUERASU, un tanar jurnalist in curs de devenire, atins de pasiune si talent, exprimand cu intelepciune o gandire sanatoasa si argumentata, bazata in primul rand pe bun simt si perceperea corecta a realitatilor lumii in care traim.

1. Pentru ca, daca omul, acest “varf al lantului trofic”, “acest apogeu al dezvoltarii” nu va intelege ca prezenta materiei cenusii nu garanteaza supravietuirea si in nici un caz nu-i permite sa se comporte ca o specie atotdominatoare, care nu tine cont de nimic, decat de interesele personale si se va autodistruge.

2. Trebuie sa fii obiectiv in orice situatie, sa realizezi pericolul de a fi subiectiv si sa incerci sa-l eludezi. Pentru ca a fi obiectiv si calculat in orice situatie inseamna a fi inteligent.

3. Nu, nici un lucru nu poate fi perfect. Perfectiunea nu exista. Exista doar o stare de “aproape perfect”. Acel “aproape” trebuie sa se transforme in ”foarte aproape” si sa ajunga intr-un final la acel celebru “99,9 la suta”. Da “99,9 la suta” este perfectiunea, succesul deplin. Cel putin intr-o perceptie complexa.

4. Omul trebuie sa vada in tot, partea rea, de care trebuie sa se fereasca, dar mai ales trebuie sa vada aceea mica parte buna, acea parte de care se poate agata, aceea bucatica de fericire. Pentru ca binele si raul exista in toti si in toate, numai ca in proportii diferite.

5. Omul poate invata sa-si controleze emotiile si sa nu se lase coplesit de ele.

6. Un om multumit de sine este un om fericit si inteligenta consta tocmai in capacitatea omului de a fi fericit.

7. Invincibilitatea este: 60 % munca si calcul, 35 % imprejurare si 5 % inspiratie. Aceasta este dezvoltarea optima a individului.

8. Oamenii inteligenti trebuie sa invete sa fie si abili, sa se foloseasca de altii, iar pe cei care au ajuns in varf bazandu-se pe mijloace “neortodoxe” sa-i spulbere, sa nu arate mila. Pentru ca demn de mila este un adversar puternic. Un “uzurpator” nu merita decat distrugere!

9. Nimic nu poate sa fie perfect, dar se poate incerca limitarea imperfectiunilor. Greseala trebuie anticipata si evitata. Acesta este secretul existentei.

10. Fiecare dintre noi este responsabil de propria-i existenta. Cel mai bun ajutor ti-l poti oferi chiar tu, pentru ca tu te cunosti cel mai bine si tu esti cel care poti analiza situatia cel mai bine.


Sa ne acordam un ragaz pentru a ne apropia in varful picioarelor, cu imensa delicatete, de propriul nostru suflet si dorurile sale !

joi, 25 septembrie 2008

REFLECTION - "ANASTASIA" Music Film...



"Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult timp tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem
tot atat de aproape
si, ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput, de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul..."


(Stefan Augustin DOINAS - "Astazi ne despartim")

marți, 23 septembrie 2008

Echinoctiul de toamna a debutat azi, la ora 7.03 A.M. fix !

Ca in fiecare an, la inceputul ultimei decade a lunii Septembrie atentia ne este indreptata spre momentul in care pasim in toamna astronomica. Acesta este momentul echinoctiului de toamna, cand longitudinea astronomica a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrand in semnul zodiacal BALANTA.

Punctul echinoctiului de toamna, numit si punct autumnal, se afla pe sfera cereasca la intersectia eclipticii (ce reprezinta proiectia pe sfera cereasca a planului orbitei Pamantului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele il traverseaza la aceasta data, trecand din emisfera nordica a sferei ceresti in cea sudica. Aflandu-se deci la aceasta data in dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va rasari si va apune chiar in punctele cardinale est si vest, durata zilelor fiind astfel egala, indiferent de latitudine, cu cea a noptilor. Singurele exceptii le intalnim in regiunile polare, in zona Polului Nord incepand lunga noapte polara, iar in cea a Polului Sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, pana la momentul echinoctiului de primavara. In emisfera sudica a Pamantului, data de 22 Septembrie marcheaza inceputul primaverii.

La latitudinile tarii noastre, in aceste zile Soarele va culmina la amiaza la o inaltime medie de 45 grade, ceea ce reprezinta jumatatea distantei unghiulare dintre zenit si orizont.

Toamna astronomica a acestui an incepe in ziua de 23 Septembrie, ora 07h 03m. Incepand de la aceasta data, durata zilelor va continua sa scada, iar cea a noptilor sa creasca, pana la data de 21 Decembrie, cind va avea loc momentul solstitiului de iarna.

In calendarul popular, la echinoctiu (23 Septembrie - atunci cand ziua este egala cu noaptea si se face trecerea de la vara spre iarna) este celebrata ziua mortii si renasterii Zeitei Mama, ocrotitoarea Pamantului si a tot ce are viata.

Nu intamplator, activitatile din aceasta perioada au ca scop pregatirea pentru anotimpul rece. Pasarile migratoare, in special randunelele, pleaca in stoluri spre regiunile mai calde, iar insectele si reptilele se ascund in pamant. Este timpul propice observatiilor meteorologice si astronomice, in functie de care, odinioara, se stabilea calendarul activitatilor agricole.

Incepand de acum se agata palariile in cui si se scot de la naftalina caciulile. Se culeg plante bune de leac, dar si vita-de-vie. Iar pentru ca este timpul innoirilor, se organizeaza targurile, locul unde se fac schimburi de produse, si nuntile (de altfel, sezonul nuntilor a inceput in ziua de 16 August si se sfarseste la 14 Noiembrie).

MARGARETA PASLARU - "LASA-MI TOAMNA..."

Parca astazi miroase mai pregnant a toamna, orice speranta ca acest anotimp inca mai are ezitari in a cuceri teritoriile, mi s-a spulberat definitiv...
Toamna va dicta inca mult timp de acum inainte si sigur ca o va face cu sonoritati hotarate de vanturi si ploi, ce iute ne vor izgoni in noi !
Voi cum ati perceput aceasta zi de echinoctiu ? A fost ea mai speciala, prin echilibrul usor balansat intre zi si noapte sau a fost una obisnuita, marcata de banal ?


Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.

Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atatea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.
Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.

(Lucian Blaga - "Echinoctiu de Toamna")

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Extemporal la DIRIGENTIE... Va mai amintiti ?

Intr-una din serile trecute am vizionat de pe DVD, impreuna cu strengarita mea de aproape 4 ani, filmul atat de apreciat in anii comunismului, "Extemporal la Dirigentie", regizat de Nicolae Corjos in anul 1987, film care a venit ca o urmare fireasca a precedentelor productii "Declaratie de dragoste" (1985) si "Liceenii" (1987), semnate de acelasi regizor si extrem de ovationate de marele public.
Premiera la "Extemporal" a avut loc la data de 8 Februarie 1988

Rezumatul filmului ar putea fi schitat cam asa:
Anul scolar este inaugurat de profesorul Socrate printr-un extemporal pe tema "Cum as vrea sa fie dirigintele clasei?". Popularitatea lui Socrate (Ion Caramitru) o ingrijoreaza pe profesoara de mate, Isoscel (Tamara Buciuceanu-Botez), gata oricand sa dea jos "militaria din pod". Dar Socrate are si el grijile lui, pe care i le face Anca (Madalina Pop), fiica sa indragostita, din dorinta de a-i atrage atentia cu orice pret, colegului ei, Doru...


Apoi se deplaseaza centrul actiunii de pe adolescenti, pe dascalii lor, angrenati in tot soiul de confruntari care fac deliciul privitorilor.

Extemporal pentru viata
Un epilog, o prefata
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uita...

Ce crezi ca e fericirea
Unde incepe iubirea
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Zi de zi
Imposibil e chiulitul
Sau pretextul cu mintitul
E zadarnic si tocitul
Cred ca stii...

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uïta...

Recunosc, pe mine m-au potopit amintirile acelor ani minunati de liceu, poleiti cu auriul tineretii noastre...
Vremuri parca ireale, cand grijile vietii erau departe de noi si doar tineretea ne dicta si ne insipra actiunile.
Voi ce ecouri pastrati in suflet din acei ani irepetabili ?


MODERN TALKING - "In 100 years"

joi, 18 septembrie 2008

Directie si NONSENS...

Sub acest titlu, am gasit o problematica tot mai actuala, imaginata iscusit si cu talent de editorialistul Catalin Matei.

Propun spre rezolvare urmatoarea problema.

Din punctul A, un trecator se deplaseaza intr-o linie dreapta spre punctul B. Din punctul B, un alt trecator se deplaseaza spre punctul A. Ambii trecatori, Amic si Bmic, parcurg aceeasi dreapta si nu se cunosc.

La un moment dat, apropiindu-se de un punct aflat spre mijlocul dreptei, ei devin constienti ca in curand se vor ciocni daca unul dintre ei nu isi schimba directia. La distanta de un metru, unul dintre ei se da la o parte. Niciodata acelasi.

Trecem problema de la 2D la 3D, ridicandu-ne in spatiu. Intr-un fel e interesant ca acest oras haotic si nepasator isi gaseste mereu echilibrul. Stiti Romania.

E suficient sa urci cu avionul si sa te uiti de sus la pamantul stramosesc. Nu vezi doua linii paralele. Nu vezi un drum drept. Nu vezi doua parcele de teren care sa aiba aceeasi forma. Sau aceeasi culoare. E ca o tara construita de-a valma in ultimul timp si de oameni aroganti in indiferenta lor.

Iar haosul global mi se pare definitoriu. Va mai propun o perspectiva interesanta, care intr-un fel justifica problema cu Amic si Bmic. Mergeti pe trotuar si priviti pietonii din spate. Concentrati-va un pic si o sa-i vedeti cum sunt incapabili sa mearga drept. Daca iti fixezi privirea pe spatele unui trecator, o sa vedeti ca el nu merge drept, ci fie spre stanga, fie spre dreapta, chiar daca nu vine nimeni din fata.

Trecatorii se clatina, se opresc brusc, se rotesc in jurul axei, se impiedica, trag dreapta dupa care se razgandesc si tot asa. E fascinant si fermecator in acelasi timp. Iar exemplele de acest gen se extind si la nivelul traficului. Atata sper, ca macar avionul din care ma uit la agricultura haotica romaneasca sa respecte niste culoare de zbor.


Oare mentalitatile majoritatii se clatina ca traiectoriile relative ale pietonilor bulversati ? Sa fie o lipsa de consecventa si de statornicie in exprimarea coerenta a principiilor dupa care ne conducem in viata, dupa care actionam in societatea civila ?

Cautand posibile raspunsuri ajungem din nou sa constientizam haosul adanc implantat in sisteme... ca efect vizibil si palpabil, in multe aspecte ale vietii noastre.


PAULA SELING - "Curaj sa zbor"

miercuri, 17 septembrie 2008

Metamorfoze de hranit toamna...


- Numele de familie si prenumele?
- Eu.
- Anul de nastere?
- Cel mai tanar an:
cand se iubeau
parintii mei.
- Originea?
- Ar si seman
dealul acel
din preajma codrilor.
Stiu toate doinele.
- Profesiunea?
- Imi iubesc plaiul.
- Parintii?
- Am numai mama.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupatia ei?
- Asteapta.
- Ai fost supus judecatii vreodata?
- Am stat niste ani inchis: in mine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Ingropat.
In pamant strain.
Anul 1945.


("FORMULAR" - Grigore VIERU)

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.


("SAH" - Marin SORESCU)

Cand Narcis a murit, iazul placerii sale se preschimba dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, si Oreadele venira plangand prin codrii, pentru a-i putea canta iazului si a-l mangaia.
Si cand vazura ca iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, ele isi despletira cozile parului si se jelira iazului si ii zisera: 'Nu ne mira ca bocesti in felul acesta dupa Narcis,
atat de frumos era.'
'Chiar a fost Narcis frumos?' spuse iazul.
'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?' raspunsera Oreadele. 'Pe langa noi doar trecea totdeauna, ci pe tine te cauta, si obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.'
Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine in jos, in oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.'


("Discipolul" - poem in proza - Oscar WILDE)

Dacă pierzi răsăritul
aşteaptă din nou
soarele.

Dacă pierzi o iubire
iubeşte stelele.

Dacă iubeşti
sorele şi stelele,
nu mai aştepta
trecerea orelor.

Nu plânge!
Abisul nu se preface în lumină
fără arderea adâncă
a infinitului ...

Eternitatea
e răsăritul tău,
iubire de lumină.


("Dacă pierzi răsăritul" - Constantin Răducanu)

marți, 16 septembrie 2008

Vartej de versuri hoinare si ganduri razlete...

Viaţa curge în noi asemenea unui fluviu liniştit şi e o minune. Dar ne obişnuim şi cu minunile.
Fiecare zi e un dar cu totul nou, o nouă pagină de umplut.
Dumnezeu ne schimbă apa în fiecare zi.
Dumnezeu nu moare în ziua în care încetăm să mai credem într-un Dumnezeu personal, însă murim în ziua în care viaţa noastră încetează să mai fie luminată de strălucirea continuă şi reînnoită zi de zi a unei minuni a cărei sursă se află dincolo de orice închipuire.


Memorie

O pasăre cu o singură aripă
şi cu alta transformată în lanţ,
o pasăre cu aripă rămasă să spere
şi alta pe care o târăşte în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
şi dimineaţa o găsesc răstignită
în acelaşi loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-şi lanţul cu aripa.


(Octavian PALER - "Scrisori imaginare", 2007)

"Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mult mai uşor să cerşească cerul prin rugăciune decât să-l merite prin acţiuni." (SCHOPENHAUER)

"Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoaşterea, ci certitudinea." (Bertrand RUSSEL)

"Cei care au mult de nădăjduit şi nimic de pierdut vor fi întotdeuna periculoşi." (Edmond BURKE)

"Bucuriile sunt daruri ale destinului, care îşi dovedesc valoarea în prezent. Suferinţele, în schimb, sunt izvoare ale cunoaşterii, a căror importanţă va ieşi la iveală în viitor." (Rudolf STEINER)

"Mai bine să te naşti fântână fără apă, decât să fii izvor de apă vie, pe lângă care oamenii trec fără să bea." (Khalil GIHRAN)

Doi peşti trăiau într-un acvariu. Înotând leneş în cerc, aveau timp să stea de vorbă, ba chiar şi de un strop de filosofie. Într-o zi unul din peşti îl întrebă pe celălalt:
- Tu crezi că există Dumnezeu?
- Sigur că da!
- Şi de unde ştii?
- Cine ai crede că ne schimbă nouă apa în fiecare zi?


(Sursă: Bruno FERRERO - "Secretul peştilor roşii", 2005)

A fost odată...
Acolo-n timpul care ne-a răpit
Trăia de mult un prunc hoinar...
Iubea Soarele
Şi dimineţile neîncepute,
Şi Luna,
Şi nopţile încărcate de stele visătoare,
Şi albastrul,
Şi aripa săgetătoare,
Şi foşnetul verde,
Şi mireasma vântului
Rătăcind printre petale,
Şi răcoarea izvorului
Înviorând pădurea,
Şi şoaptele depărtărilor,
Şi clocotul furtunilor,
Şi plesnetul ploii,
Şi lacrima,
Şi cântul,
Şi neastâmpărul veşnic al viselor!
A fost odată un copil hoinar,
Acolo-n timpul care ne-a răpit...
Şi timpul îi dăruia clipele
Dimineţilor încărcate de soare,
Adierilor jucăuşe ale vântului,
Albastrului necruprins al viselor,
Şi florilor,
Şi ploii,
Şi lacrimei,
Şi dorului,
Şi nopţilor străbătute de fiorul stelelor,
Şi lui - copilului de atunci -
I se dăruia deplin...
Îi simţea fiorul
În adâncimea privirilor,
În îngândurarea frunţii,
În chemarea iubirii,
În zâmbetul sufletului,
Şi-n pasul mai greu
Ce-şi târşâia povara...
Îl îmbia cu tic-tacul amăgitor,
Cu bucuriile
Şi tristeţile,
Cu dăruirile
Şi împlinirile,
Cu visele,
Cu mângâierile
Şi rănile tălpilor
Pe drumul fără întoarcere
Al vremii care vine...
Şi însuşi moartea -
Popasul veşniciei -
I-o dăruia surâzător
Dincolo de viaţa care îl străbate!
Iar el trăia cu frenezie,
Nebănuind
Cât de neîncăpătoare este viaţa
Pentru tot ce-ar vrea să aibă!
Într-un târziu a simţit
Înfricoşătoarea măreţie a Eternităţii...
Prea târziu pentru a înţelege
Surâsul dureros al înserării!
Abia a mai putut
Să-şi cheme amintirile,
Să-şi sărute florile,
Să-şi mângâie depărtările
Şi să-şi potolească lacrimile,
Pentru că a trebuit
Să se dăruiască definitiv
Primăverilor neînceputelor anotimpuri!

(Vasile TRUFAN - "O lacrimă de timp")

duminică, 14 septembrie 2008

Final tulburator de destin: "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni" a trecut in Nemurire !

Astazi, 14 Septembrie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul împaratesc al Înaltarii Sfintei Cruci, am ramas din nou mai saraci, mai pustii, mai nemangaiati.

STEFAN IORDACHE a fost un mare ACTOR si un mare CARACTER, alcatuire rarisima in definirea structurii unui OM al zilelor noastre. O data cu fiinta sa, s-a stins o aristocratie interpretativa, un cavalerism stralucitor, au disparut momente de mare sensibilitate ale dramaturgiei romanesti.
De acum murdaria si nimicniciile marunte ale acestei lumi nu-l vor mai atinge. Deja Maestrul, inconjurat de un cor de ingeri luminosi, s-a mutat pe o stralucitoare stea.

Inca sub imperiul socului acestei stiri pe care am aflat-o cu o ora in urma, la o emisiune speciala a Antenei3, am cules acest anunt sec si lipsit de tresariri, aparut in "Evenimentul zilei", sub titlul "A MURIT STEFAN IORDACHE"...

Decesul actorului a survenit la un spital din Viena. Cauza este un stop cardio-respirator, pe fondul agravării bolii de care suferea de câtva timp, leucemie. Născut la Calafat în 1941, Ştefan Iordache a fost unul dintre cei mai apreciaţi artişti români ai teatrului şi cinematografiei româneşti. Internat la spitalul Elias în cursul săptămânii trecute pentru efectuarea de investigaţii medicale, conform purtătorului de cuvânt al instituţiei, artistul a fost transfer vineri la o clinică din Viena. Conform Mediafax, atât Ştefan Iordache, cât şi familia acestuia au cerut medicilor din ţară şi celor din Viena păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea sa de sănătate.

Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, a declarat, pentru Mediafax, faptul că îl consideră pe artist drept unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti. "Ştefan Iordache a fost un om cu un talent excepţional şi cu o mare putere de expresie. Iorgulescu a mai declarat că acesta va rămâne în memoria oamenilor cu detaşarea, ironia şi subtilitatea prezenţei sale.

Ultimul său film, "Ticăloşii", a fost lansat în 2007.


Stefan Iordache & Sanda Ladosi - "Eu vreau sa-ti spun ca te ador"

FILMOGRAFIE:

2004, "Faraonul"
1997, "Omul Zilei"
1996, "Eu Adam"
1993, "Cel mai Iubit dintre pământeni"
1993, "Oglinda"
1992, "Hotel de lux"
1991, "Cei care plătesc cu viaţa"
1989, "Noiembrie, ultimul bal"
1988, "Prinţul negru"
1985, "Ciuleandra"
1985, "Glissando", premiul ACIN pentru interpretare masculină
1981, "De ce trag clopotele, Mitică"
1981, "Înghiţitorul de săbii"
1981, "Pruncul, petrolul şi Ardelenii"
1980, "Buncă seara, Irina"
1979, "Bietul Ioanide"
1978, "Avaria"
1972, "Adio, dragă Nela!"


STEFAN IORDACHE - "Sa-mi canti, cobzar"

"Sa-mi canti cobzar batran ceva
Ceva ce stii mai bine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine

Sa-mi canti cobzar batran ceva
Sa-mi canti si din vioara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara

Lasati-ma langa pahar
De viata nici nu-mi pasa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa

Lasati-ma in fum sa stau
In crasma-ntunecata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubit o fata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubït o fata..."

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !


Credinciosii ortodocsi rostesc in aceasta zi de sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci, o frumoasa rugaciune spre cinstire.
De acolo, de Sus, din zarile nemuririi, Stefan Iordache, artistul atins de geniu si har dumnezeiesc, o sopteste cu smerenie, evlavie si credinta, impreuna cu noi:
“Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a încetat blestemul, s-a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pre pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.