marți, 2 septembrie 2008

POFTITI LA TEATRU, gongul bate de 3 ori !

Dupa succesul pieselor "Dragostea dureaza 3 ani", "Hell" si "Si caii se impusca, nu-i asa ?"..., tanara si talentata regizoare CHRIS SIMION ne invita la o noua premiera:

CALATORIA ... un spectacol vizual, emotionant prin imagine, dans, muzica si foarte putin text realizat dupa nuvela PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTONE a lui Richard Bach, o poveste de o sensibilitate uimitoare, o fabula a zborului si a depasirii conditiei umane.

Marti, 2 SEPTEMBRIE, ora 21
Duminica, 7 SEPTEMBRIE, ora 21
pe TERASA MOTOARE (et 4, Teatrul National)


Cinci tineri se intalnesc, se uita la TV si se fixeaza pe un documentar cu pescarusi.
Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie.
Jonathan Livingstone nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele.

Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini inalte si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea.
Libertatea este natura noastra.


Pe site-ul Companiei de Teatru D'AYA am mai gasit scris revelator:

“ Sunt Jonathan Livingstone.
Incepe calatoria mea spre paradis.
Destinatia aceasta
nu este un loc sau un timp.
Este oriunde si oricand.
Daca nu ai rau de inaltime...
urmeaza-ma.”


“ Cerurile te incarca in diferite feluri.
Cauta neincetat sa ramai liber.
Inima ta poate iubi tot ce doreste.
Viata nu are nici o valoare inchisa intre limite.
Te desavarsesti mereu.
In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos.
Calatoria aceasta nu are sfarsit.”


Daca aceasta prezentare a avut ecou in sufletul vostru, faceti-va o promisiune: ca veti incerca sa ajungeti la acest spectacol, sa-l vedeti pe viu, sa-i percepeti mesajul adanc, asa cum mi-am propus si eu !
Sa ne convingem ca este UN SPECTACOL ALTFEL, DE CARE SIGUR AVEM NEVOIE ASTAZI !

20 de comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Cine va merge la acest spectacol, să ne facă rapid, rapid o recenzie scurtă.

starsgates spunea...

Pescăruşule, recunosc sunt vinovată!
Nu-mi place să merg la teatru!:)

pescarusul argintiu spunea...

Asa este, draga Bibliotecaru, avem foarte urgent nevoie de o cronica teatrala de la fata locului, realizata in maniera profesionista.
Daca ne-am putea teleporta in acest moment acolo, cu siguranta ca ar fi mult mai simplu :)
Sa fim optimisti ca vom gasi undeva si detalii despre jocul actoricesc si despre ecoul piesei in randul spectatorilor ;)

pescarusul argintiu spunea...

Draga Starsgates, nu esti deloc vinovata ! :)
Doar stii cum se spune: "dragoste cu forta nu se poate" ;)
Asa si cu tine, cu atractia pentru teatru...
Dar daca acesta ar fi primul pas ? ;)

kpn spunea...

Pai cum starsgates sa-i placa teatrul cand viata noastra, insasi...,este teatru!
Va imbratisez pe toti, dar fara sa joc teatru!

pescarusul argintiu spunea...

Draga KPN, intr-o oarecare masura iti dau dreptate :)
Fiecare isi traieste propria viata dupa cum intelege si dupa cum alege, dar si dupa posibilitatile ce-i stau in fata.
Ar fi nedrept sa gandim cu numitorul comun rasfrant asupra tuturor, dar pe de alta parte, vietile noastre in societate sunt martore din plin la "teatrul" public din jurul nostru, pe care il consumam gratuit...

starsgates spunea...

Mie nu-mi place teatru din cu totul alte motive.:)
Că lumea e un imens teatru iar noi actorii ce jucăm pe această scenă, bla, bla am mai auzit-o, dar aşa cum nu-mi place să merg la biserică când e slujbă, căci aşa simt eu, aşa şi cu teatrul, aşa simt eu că nu mi se potriveşte această formă de cultură.
Dar îmi place în schimb să ascult muzică clasică, fără să spun de ce.:)
Aşa cum unii oameni îmi sunt simpatici sau antipatici de la început, ptr. că aşa simt.
Ştiu, e o prostie, dar asta sunt eu.:)

pescarusul argintiu spunea...

Draga mea, nu este nevoie sa argumentezi "de ce nu" :)
Fiecare dintre noi avem propriile optiuni despre ce parte a artei ne place mai mult sau deloc.
Eu am descoperit frumusetea muzicii clasice prin anii de liceu, dupa ce in clasele gimnaziale profesoara de muzica ne turnase binefacator teorie si cateva fragmente muzicale reprezentative, pentru a ne trezi interesul fata de rafinamentul inalt al acestei forme de muzica.
Cat despre stabilirea de simpatii sau antipatii fata de terte persoane, detectorul meu intern, la fel ca al tau, imi semnaleaza cu certitudine alegerea facuta.
Nu e deloc o prostie sa ai impresii puternice, dimpotriva, e claritate si autocunoastere, pe care nu multi o pot constientiza in cazul lor...

kpn spunea...

Fiecare dintre noi avem originalitatea noastra, putinta de a discerne sau nu,mai mult sau mai putin decat terte persoane. Considerati ca pregatirea mea a fost insuficient de profunda in a incerca "o gluma"de prost gust la miez de noapte.
Impartasesc ideia ca "ruga"este mai primita cand o faci intr-o intimitate aparte.Profunzimea ei,poate lua alte forme.Nici spovedania facuta preotului nu o imbratisez,mai curand pe cea spusa lui Dumnezeu direct asa cum cred eu de cuviinta ca o pot face.
Iata!am reusit,fara sa vreau,sa supar...Imi cer scuze!

pescarusul argintiu spunea...

Draga KPN, si pentru tine este valabila mentiunea pe care am adresat-o catre Starsgates, in legatura cu nevoia argumetarii la argumentare :)
Mai in gluma mai in serios, s-a format aici o mica dezbatere, pe tema existentei "teatrului" in vietile noastre si a apetitului nostru pentru el.
Stii vorba aceea celebra din poveste: "Suparatului sa i se taie nasul" ? :)
Zici c-ar fi cineva suparat pe-aici ? ;)
Sa-ndrazneasca si sa se inscrie la cuvant !
Multumesc mult oricum pentru precizarile acordate, facandu-ma sa inteleg mai bine ca atunci cand iti imbratisezi prietenii, nu joci deloc teatru :)

Oana spunea...

Mie imi place teatrul, as sta toata ziua in sala si as urmari artistii, jocul de scena si, cele mai haioase sunt improvizatiile, atunci cand replicile sunt uitate. Un adevarat spectacol. Din pacate, anul asta, nu am reusit sa ajung decat de vreo 5 ori. :((

pescarusul argintiu spunea...

Oana draga, aveam nevoie si de o parere "pro", dupa atatea contraziceri :)
Felicitari pentru ca reusesti sa intretii aceasta flacara a pasiunii tale pentru teatru, onorand cu prezenta ta pana acum in acest an, de CINCI ori salile de spectacol !
M-ai lasat muta de admiratie si de uimire :)
Tine-o tot asa si mai vino si tu cu cronici "calde", mai vinde-ne si noua un pont, sa nu mai dormim in papuci ;)
Cand te-ai referit la improvizatii, imediat gandul mi-a fugit la Horatiu Malaiele, dar cred ca exista multi actori talentati ce pedaleaza pe acest gen incomod al artei dramatice...

CELLA spunea...

Ce dorrrrrrrr mi de TEATRU ...
am iubit,iubesc şi am să iubesc cît oi fi tot ce-i legat de teatru,artişti,scriitori ...
am mîncat teatru pe pîine în adolescenţă şi prima tinereţe,am avut parte de cît teatru am putut vedea,am fost în Clujul lui Vişan,Marcel Iureş (debutantul)şi altor minunaţi mai puţin şi nedrept mai puţin notorii,am nenumărate experienţe fabuloase,de tot felul,aş povesti multttttt de Adrian Pintea ( al nostru ) de Horaţiu Mălăele ... de,de,de... mulţi şi multe,nu vreau să plictisesc,sunt amintirile mele,printre cele cărora le spun MINUNĂŢII şi care mi-au făcut viaţa frumoasă,intensă VIAŢĂ !
ADOR TEATRUL şi ACTORII !!!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Cella, puternica ta pasiune pentru teatru si lumea artistica, de care te leaga experiente fabuloase si amintiri duioase este de admirat si de transmis altor suflete tinere, in formare si modelare :)
Ai evocat nume mari si dragi de actori prezenti sau disparuti si la randul meu imi rog o amintire cu Florian Pittis sa poposeasca o clipa, asa cum l-am intalnit multi ani in urma, intr-o toamna tarzie, in Gradina Icoanei...
Ma voi opri totusi la Adrian Pintea, ultimul haiduc al nostru intrupat in Iancu Jianu, care marturisea ca:
"Fericirea este pentru mine in fiecare clipă altceva şi altfel. Un trotuar sau o alee pe care te poţi plimba cu măinile in buzunare, găndindu-te cu toată seriozitatea la mai nimic"...
"Nu avem de păzit decăt lumina care creşte apa din adăncul făntănii şi misterul inconfundabil al păinii. Mai ales cănd aceasta e frămăntată de o mănă de femeie bună. Bunica, mama, iubita..."
Certitudinea absolută a trecerii lui pe pămănt ne-o dă şi ne-o va da tocmai ceea ce n-am văzut căt el a fost in viaţă: altitudinea aristocratică a scrisului său. A fost unul dintre puţinii actori romăni (dacă nu cumva e singurul) care vorbea engleza britanică şi cea americană cu aceeaşi uşurinţă cu care se exprima in limba maternă. Nu avea nevoie de dublură nici cănd vorbea, nici cănd juca. Taina acestei polivalenţe unice in arta spectacolului venea din vocaţia de imblănzitor. Imblănzea cuvintele (oricăt de sălbatice ar fi fost ele), aşa cum imblănzea caii. Cu oamenii a fost mai reticent. Ştia el ce ştia. Aşa cum ştia că ce-i imblănzit, imblănzit rămăne. Micul prinţ şi-a făcut datoria pănă la capăt.
Iata-i ultimele cuvinte, pe cand isi acorda siesi ultimul interviu, pentru a fi dat mai departe:
"Inimile voastre cunosc in tăcere taina zilelor şi a nopţilor. Dar urechile fiecăruia insetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră. Şi voi aţi vrea să cunoaşteţi in cuvinte ceea ce deja ştiţi din gănduri. Aţi dori să atingeţi cu degetul trupul gol al viselor voastre. Izvorul ascuns al sufletului trebuie să ţăşnească şi apoi să alerge murmurănd către mare. Şi nu cercetaţi adăncurile conştiinţei voastre nici cu prăjina, nici cu sonda, fiindcă eul omului este ca un ocean fără hotare şi de nemăsurat. Nu spuneţi nicicănd: «Am aflat adevărul», ci mai curănd: «Am aflat un adevăr». Nu spuneţi: «Am găsit cărarea sufletului», ci mai degrabă: «Am găsit sufletul drumeţind pe ingusta-mi cărare». Pentru că sufletul aleargă pe toate cărările. El nu călătoreşte pe o anume linie, nici nu creşte asemenea trestiei. Sufletul se desface precum un lotus in petale fără de număr".
Sa-ti fie viata intensa si mereu luminata de geniul interpretativ al artistilor adevarati, pe care ii venerezi atat de emotionant, draga prietena !
Pretuire si recunostinta,
Cora

paul spunea...

Minunate comentarii!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, iti multumim mult pentru aprecieri :)
Ne-a inspirat probabil duiosia evocarii marilor talente de pe scena artei dramatice...
Las din nou valurile amintirii sa ma invaluie si ajung pe un liman de unde aud in urechi rasunand glasul inconfundabil si sonor al marelui si unicului Pittis:
"Hei! "Nu uitaţi: astăzi este prima zi din restul vieţii voastre! Trăiţi clipa! Şi, din cănd in cănd, strigaţi: "Sunt tănăr!". Atăt de tănăr. Frumos, răzvrătit, luptător. Atăt de muzician, de actor. Atăt de iubitor de oameni, de prieteni, de frumos. Vesel şi curios."
Cat de mult ne electrizau rostirile sale pline de dinamism in salile arhipline cu generatii in blugi, vrajite de rock !
Motu se simtea tanar la orice varsta, caci spiritul nu imbatraneste daca nu-i taiem aripile...

"Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!"

paul spunea...

Izvor de hrana spirituala esti draga Pescarus tu si prietenii tai.
Sa auzim de bine!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, cu siguranta ca ai patruns profunzimea si sensibilitatea versurilor lui Mircea Dinescu, recitate candva cu mult har si inflacarare de Motu Pittis, artistul complet si adorat.
Sa-i daruim o reverenta la scena deschisa si sa-i trimitem un ropot de aplauze spre stele, sigur le va auzi si ne va surade cu seninatate !
O seara binecuvantata si spornica sa-ti bucure stradania de a duce la bun sfarsit noul start dat astazi !

love2advertise spunea...

Spectacolul este absolut emotionant. Timp de o ora, ramai fara respiratie. Coregrafia facuta de Ioana Marchidan care de altfel este si ea in piesa (unul din pescarusi) face toata piesa. Este o lectie de zbor, ce te inalta odata cu zborul pescarusului J. Livingstone ce a fost proscris de catre ceilalti pescarusi.
Dupa "Micul Print" Visuals, dans, mesaj, patos, muzică şi mult, enorm de mult talent!
Soundtrack-ul este pe masura: Touch&Go, Bjork, Winter Ouverture- OST Requiem for a dream, Faithless, Tuxedomoon!
Costul biletului: 20 ron
Data spectacolului: 19 februarie 2009, ora 20.00 la Teatru Ion Creanga-pta Amzei

pescarusul argintiu spunea...

Love2advertise, bine ai venit pe la mine si iti multumesc mult pentru aceste informatii! :)
Recunosc ca mi-e tare dor sa consum pe viu un spectacol reusit si "absolut emotionant", ca acesta.
Explozie de elan si talent artistic, daruite toate cu intensa bucurie de tinerii actori.
Am retinut aceste date extrem de binevenite si de utile!
Te mai astept sa treci pe aici!
O seara senina, plina de emotia fiorilor artistici!