marți, 9 septembrie 2008

Cinstire Sfintilor Parinti IOACHIM si ANA - Nascatorii Nadejdii noastre


După o veche tradiţie atestată încă din secolul al II-lea, Ioachim şi Ana erau numele Dreptilor si Dumnezeiestilor Părinţi ai Sfintei Fecioare Maria. În Noul Testament, Părinţii Mariei nu sunt amintiţi. Cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea şi s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de dată mai recentă (sec. XVI).

Biserica Sf. Ana din Ierusalim se găseşte în apropierea Porţii Leilor şi a Lacului Bethesda, pentru că se presupune ca Ana şi Ioachim ar fi locuit aici. Biserica a fost construită în anul 1142, din iniţiativa văduvei Avda a lui Balduin I (fostul rege al Ierusalimului între anii 1100-1118).

Iata cum zugravesc David si Mary Ford viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana in cartea lor de exceptie “Casatoria, cale spre sfintenie. Vietile Sfintilor casatoriti”:


“Aceasta este perechea cea blagoslovita, aleasa de Hristos Dumnezeul nostru spre a fi parintii Maicii Sale, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria. In cantarile lor auzim aceasta: “O, dumnezeiasca pereche, pe toti parintii ati intrecut, caci ati zamislit pe ceea ce intrece toata zidirea“.

In Evanghelia Nasterii Mariei, atribuita Sfantului Matei, care ne vorbeste de acest eveniment, citim: “Blagoslovita si pururea-slavita Fecioara Maria, ivita din imparatescul trunchi al semintiei lui David, s-a nascut in orasul Nazaret si a fost dusa la Ierusalim, in Templul Domnului. Numele tatalui ei era Ioachim, si al mamei sale, Ana. Familia tatalui era din Galilea, din cetatea Nazaret, iar familia mamei era din Bethleem. Viata lor era nepatata si dreapta in ochii Domnului, cuvioasa si fara de gres inaintea oamenilor.

Caci toate ale lor le imparteau in trei: o parte o afieroseau templului si slujitorilor templului; o alta o imparteau strainilor si saracilor; iar a treia o tineau pentru ei si pentru nevoile familiei. Astfel, indragiti de Dumnezeu si placuti oamenilor, vreme de douazeci de ani au dus viata in curatie in casa lor, fara niciun copil. Insa au facut legamant ca, de se va intampla ca Dumnezeu sa-i fericeasca cu vreun copil, sa-l afieroseasca slujirii Domnului. Din aceasta pricina, se duceau la fiecare praznic de peste an la Templul Domnului“.

Protoevanghelia Sfantului Iacov afirma ca Ioachim a postit si s-a rugat intr-o pustie salbatica vreme de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, cerand lui Dumnezeu un copil pentru el si pentru sotia sa: “Nu ma voi cobori sa mananc, nici sa beau, pana ce Domnul Dumnezeul meu nu-si va intoarce privirea catre mine, ci rugaciunea imi va fi hrana si bautura”.

In acelasi timp, Ana se duse in gradina, jelindu-se pentru lipsa copiilor si rugandu-se Domnului: “Dumnezeul parintilor nostri, blagosloveste-ma si asculta rugaciunea mea, asa cum ai blagoslovit pantecele Sarei si ai dat ei fiu pe Isaac“.

“Si iata un inger al Domnului a sezut langa ea, zicand: Ana, Ana, Domnul a auzit rugaciunea ta, si iata vei zamisli si vei naste, iar de samanta ta se va vorbi in toata lumea“.

Protoevanghelia ne da apoi raspunsul Anei la aceasta vestire a ingerului: “Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca orice voi naste, fie parte barbateasca ori femeiasca, va fi afierosit Domnului Dumnezeului meu si va sluji lui intru cele sfinte intreaga viata“.

Astfel, Ana dadu nastere unei fiice pe care a numit-o Maria. Iar “fata crescu, si cand a ajuns de doi ani, Ioachim zise Anei: Haide sa o ducem la Templul Domnului, ca sa ne implinim legamantul cu care ne-am legat catre Domnul, ca nu cumva sa se manie pe noi si sa nu mai primeasca prinosul nostru. Dar Ana raspunse: Sa asteptam pana la al treilea an, ca nu cumva sa nu-si mai cunoasca tatal si mama“.

Cand copila sfanta a ajuns la varsta de trei ani, parintii si-au plinit legamantul si au dat-o preotilor spre a fi crescuta in Templul Domnului. Acest eveniment e pomenit si praznuit in Biserica Ortodoxa la 21 Noiembrie, la praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului.

Traditia spune ca mai apoi Ioachim si Ana se duceau sa-si vada fiica o data pe an, la aniversarea aducerii ei la preoti. La fiecare dintre aceste prilejuri mama sa ii dadea cate o haina pe care o facuse in anul dinainte.

La cativa ani de la intrarea Mariei in Templu, Ioachim si Ana au trecut din aceasta viata. El avea pe atunci optzeci de ani, iar ea saptezeci si noua“.


"După roade se cunoaşte pomul", spunea Isus în Evanghelie; familia bătrânilor Ioachim şi Ana a dăruit lumii o floare şi un fruct unic: Preacurata Fecioară Maria care printr-un privilegiu divin extraordinar a fost scutită de păcatul strămoşesc, pentru a deveni templul viu al lui Dumnezeu făcut om. După sfinţenia rodului putem cunoaşte valoarea şi sfinţenia celor care i-au dat viaţa, Sfinţii Ioachim şi Ana.

Sărbătorirea în aceeaşi slujbă a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului şi bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor şi o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinţii părinţilor noştri.

IOACHIM este numele folosit şi în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, şi un alt cuvânt care poate însemna: "a acorda, a împlini" sau "a ridica, a uşura (pe un nenorocit)"; împreună au înţelesul: "Dumnezeu acordă" ceea ce i s-a cerut sau "Dumnezeu ridică", scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriţi şi ceruţi în rugăciune de la Dumnezeu; prin naşterea lor împlineau rugăciunea părinţilor şi ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În româneşte mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.

ANA este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înţelesul de "graţioasă, amabilă, drăguţă" sau "Iahvé - Dumnezeu - a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic", cu înţelesul de: "a revărsat multe daruri, calităţi". De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, îşi sărbătoresc ziua numelui şi persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuţa, Nicuţa, Cuţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Aniţa, Niţa, Anuca, Anuşa, Nuşa, Anuşca, Anuţa, Nuţa, Uţa, Anca, Ancuţa; precum şi formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuţa, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufleteşti în care se vede adevărata frumuseţe a unei femei.

LA MULTI ANI tuturor care au fost haraziti sa poarte cu onoare si smerenie aceste sfinte nume !

4 comentarii:

Oana spunea...

La multi ani tuturor!
Cora, ai fost salvatoarea mea astazi. Asteptam de ieri sa spal, daca nu intram la tine sa vad ca e sarbatoare, o comiteam.

pescarusul argintiu spunea...

Oana, atunci chiar ma bucur ca te-am oprit la timp :)
Dupa cum vad, deja ai pasit intr-o noua zi, iesind astfel de sub interdictia anumitor activitati administrative ;)
Mult spor la spalat, acelasi lucru ma asteapta si pe mine astazi, dar mai pe seara...
Dar sa le urez si eu alaturi de tine, inca o data, tuturor "Anelor" si "Ioachimilor" cu derivatele numelor lor, LA MULTI ANI fericiti, luminosi si rodnici !

INCERTITUDINI spunea...

Pescarus, daca as fi trecut la timp, prin dreptul ferestrei tale, mi-as fi felicitat o fosta colega. Acum e prea tarziu?
Incerc!

pescarusul argintiu spunea...

Gina draga, niciodata nu e prea tarziu pentru a felicita pe cineva!
Sunt sigura ca fosta ta colega se va bucura nespus de initiativa ta :)
LA MULTI ANI si din partea mea!