miercuri, 23 noiembrie 2011

Incursiune printre ramuri de blog...

A stat cuminte la rând şi a ajuns în prim planul atenţiei unui nou început de săptămână. Gina, dragă prietenă şi internaută pasionată mi-a plasat cu entuziasm şi delicateţe de dascăl la superlativ, o leapşă inedită despre lumea blogosferei şi rostul blogului, acest tânăr şi voinic mugur al comunicării virtuale. Să vedem care sunt punctele de interes ale ţesăturii interogative:


1. Ce vârstă are cel mai vechi blog pe care îl cunoașteți?
Nu mult peste 4 ani, dar foarte activ şi complex ca domenii de abordare.

2. Care este primul blog pe care l-ați descoperit, de îndată ce ați intrat în virtual?
Blogul ce aparţine unei minţi scormonitoare şi analitice, unui spirit viu şi creativ.

3. Regretați închiderea vreunui blog? Dacă da, care anume?
Sunt mai multe bloguri care au intrat într-o perioadă de hibernare prelungită sau chiar şi-au încheiat neaşteptat evoluţia. E greu să dau nume, le păstrez însă în memoria prezenţelor valoroase conturate ca oaze de dialog virtual.
Ar fi o plăcută surpriză ca măcar unele să renască la un moment dat, ca plantele ce-şi au rădăcinile adânc înfipte în solul fertil al cunoaşterii.

4. V-ar bucura închiderea vreunui blog, dacă da, care anume?
Nici într-un caz, poate doar cele experimentale, de test, forme fără fond.

5. Care este blogul pe care îl vizitați cel mai des?
Nu cred că există vreunul de acest gen, le parcurg pe cele care figurează în lista mea de bloguri. Trebuie însă să remarc că am câteva edificii preferate, pe care le survolez cu reală încântare şi admiraţie.

6. Cam cât timp credeți că poate un blog să-și justifice existența?
Depinde de calitatea şi conţinutul său, nu are vârstă.
E ca şi cum cineva ar fixa o anumită limită de opere literare pentru un scriitor.

7. În ce condiții v-ați închide blogul?
Când s-ar încălca flagrant liberatea de exprimare sau s-ar institui condiţionări de orice natură.

8. Ce vârstă are blogul?
La sfârşitul acestui an împlineşte PATRU ani.

9. Cum ați decis să faceți blog?
Traversam nişte momente speciale, când timpul nu era atât de grabit şi de zgârcit cu decantările sufleteşti. Am primit un îndemn şi i-am dat curs, fără să stau prea mult pe gânduri şi fără să am idee de structura rafinată a unui blog.

10. Este bloggingul un viciu, dă dependență?
Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre.


Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei.

Într-una dintre postările mele vechi, de la inceputuri dedicam un articol despre efectele mai puţin benefice pe care le poate genera bloguiala dusă la extrem.

Cine doreşte să preia aceasta leapşă, poate să o facă făra rezerve.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cuiul temei de acasa...

Un fragment preluat dintr-o sceneta de sertar de teatru radiofonic este expresia vie a unui dialog foarte actual, proaspat si real petrecut intre adultii-parinti de astazi...

“- Ce rost are să aduci patru pompe când și cu una poți să scoți toată apa în patru ore?
- Cum adică ce rost are? Uite de aia, ca să îi chinuiască pe bieții copii!
- Asta așa e… grozav ce-i mai chinuiesc astăzi pe copii. Mi-aduc aminte, pe vremea mea se învăța cu blândețe, cu vorba dulce…
- Aș vrea să știu unde e aici elementul educativ? Le pun în față o groapă!”


Tema la matematică a unui copil constituie motiv de controverse și dureri de cap pentru părinții săi și doi vecini nimeriți pe acolo din întâmplare. Ca orice adult care a trecut prin liceu cel puțin, părinții și vecinii se simt perfect capabili să rezolve o problemă de școală primară, doar că, de cum încearcă să o citească, confuziile se țin lanț.

Cu matematica nu avansează prea mult, așa că încep să își pună întrebări mai familiare pentru ei: a cui era groapa din problemă? Era de stat sau particulară? Ale cui erau pompele și de ce erau așa de multe? Cine avea interes să irosească așa de multe pompe pentru o singură groapă? Apoi încep să caute vinovații pentru dificultatea problemei, de la învățător până la întregul sistem educațional. Și deși au găsit și vinovații, problema tot nu avansează spre rezolvare…


Mile Poposki - Tema pentru acasa
Sursa aici

Dilemele scolare nu au varsta si apartenenta, ele au fost si vor fi mereu sursa de emotii, atitudini si motivatii pe cadranul senzitiv al educatiei...

marți, 1 noiembrie 2011

Perpetuul trecut din prezent... vaccinul pentru sănătatea limbii române

Ar merita ca în fiecare zi, la fiecare moment de răgaz smuls rutinei zilnice să citim cu luare aminte din perlele de gând, din fragmentele acide sau textele inţepatoare ale emisiunilor sale memorabile, marca unică şi inconfundabilă George Pruteanu!

Vă mai amintiţi formularea antologică "Doar o vorbă să-ţi mai spun!"?

Cât de mult lipseşte verbul său tăios din peisajul lingvistic de lemn al comunicării cotidiene şi cât de necesar e să ne însuşim cu toţii reperele hărţii unui limbaj corect!

Dacă aveţi câteva minute libere, vă invit să parcurgeţi un potenţial clip publicitar, al cărui creaţie îi aparţine:

"Clipul 2: DECI. Scenariul:

Un bărbat răsfoieşte nervos dicţionare.
VOCE DIN OFF : -Aveţi nevoie de un cuvînt? Un cuvînt bun la toate? Cuvîntul şperaclu, care deschide totul?

Cuvîntul potrivit în orice-mprejurare, la multe şi la mare? Cuvîntul care vine singur, se bagă-n faţă şi nu mai pleacă! Şi nu-l găsiţi? Alungaţi tristeţea!
Soluţia există! Este: cuvîntul... D E C I

Diverse persoane se perindă şi rostesc cu solemnitate:
-Deci, bună ziua... Deci, eu sunt elev la... Deci, eu cred că... Deci, noi trebuie să votăm... Deci, România e pe calea...
VOCE DIN OFF:

În orice-imobile,
Pîrlite-ori nobile,
"DECI" te salvează,
Te propulsează!

Nici o casă fără beci,
nici un prînz fără ghiveci,
nici un for fără zevzeci,
Nici o frază fără D E C I !!

DECI, cuvîntul de care m-am îndrăgostit!

Tot de la a sa valoroasă resedinţă virtuală am cules şi alte spuse admirabile, sub forma de CULMI hazlii...


CÎTEVA CULMI...

Culmea habitatului: să locuieşti intr-un bloc notes!
Culmea fotbalului: să deschizi frigiderul şi să strigi goool!!!
Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.
Culmea şofatului: să conduci o maşină de ras.
Culmea strabismului: să se uite ciclopul chiorîş...
Culmea şovăielii: să ezit...? să nu ezit...?
Culmea tinichigeriei: să-ţi acoperi casa cu tabla înmulţirii.
Culmea talk-show-ului: să te inviţi singur la emisiune şi să nu te laşi să vorbeşti.

Vaccinaţi-vă împotriva exprimării virusate a cuvintelor gripate!