vineri, 25 aprilie 2008

"Veniti de luati Lumina !" Sfant Paste Fericit asupra noastra !


Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, simbolizează renaşterea, reaprinderea luminii speranţei acolo unde norii grei ai dezamăgirii întunecă văzduhul vieţii. Este sărbătoarea în care creştinul îşi deschide sufletul spre a primi căldura dragostei divine.

Învierea Domnului reuneşte creştinii într-o uriaşă biserică vie, de aceea este considerată o sărbătoare a comuniunii.

În noaptea de Paşte, peste lume se aude chemarea „Veniţi de luaţi Lumină!“, fiind adresată credincioşilor pentru a primi lumina cerească, lumina din Lumina lui Dumnezeu, fără de care omul trăieşte în întuneric. Sfântul Apostol Ioan spune: „El este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume“.

Alături de cei dragi, credincioşii rostesc cu evlavie „Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat“, mărturisind Învierea Domnului. Paştele este un prilej de a reuni familiile, prilej de iertare, momentul în care trebuie să demonstrăm aproapelui iubirea pe care şi Hristos ne-a arătat-o în momentul Răstignirii.

În această noapte, în care între Împărăţia lui Dumnezeu şi lume se va deschide poarta prin care Hristos va ieşi cu slavă spre a aduce tuturor bucuria Învierii Sale, privind spre cer, purtând între palme lumânări aprinse, creştinii se vor face părtaşii miracolului reînnoirii. Învierea Domnului este praznicul vieţii, pentru că înseamnă biruinţa vieţii asupra morţii, dă sens vieţii pământeşti, cât şi celei veşnice.

Pogorârea Luminii

Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre, este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.

În Sâmbăta Mare, deasupra Sfântului Mormânt din Ierusalim coboară din Cer un fel de foc. Miracolul se petrece, invariabil, de două milenii, în fiecare an şi durează numai două minute, după care focul celest se transformă în foc obişnuit.
Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva clipe un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

Procesiunea este măreaţă. Patriarhul, cu tot sinodul, arhimandriţii, stareţii mănăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, stau înşiruiţi pe două rânduri într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet şi cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toată biserica nu se află nicio candelă sau lumânare aprinsă.

Semnificaţia buchetului de lumânări

Toţi ţin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglică vie.

Mormântul Domnului este pecetluit de cu seară: „Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o“. După a treia înconjurare se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo), şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde, şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul.

Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc.

Sărbătoarea biruinţei

Paştele este sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Muntele Tabor, Domnul şi-a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Mormânt prin Sfânta Lumină, Hristos Cel înviat străluceşte o rază a slavei Sale peste credincioşii adunaţi la ospăţul cel de taină al Învierii Sale.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“. Sfântul Evanghelist Matei ne îndeamnă să facem fapte bune, arătând că suntem fiii Lui Dumnezeu: ,,Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.“

În noaptea de Înviere, fiecare tânăr sau bătrân vine la biserică să ia parte la Înviere şi să ia Lumină. Lumina sfântă luată de noi este lumina nădejdii şi a credinţei noastre. De acum nu mai suntem singuri, suntem în Lumina Învierii, în lumina adusă de Hristos.

Toată creaţia este văzută în Lumina Învierii şi a iubirii lui Hristos. Acum este timpul să primim Lumina în sufletele şi în casele noastre, să păstrăm şi să trăim în această Lumină. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Să nu fim nepăsători faţă de binefacerile pe care le-am primit prin Învierea Domnului. Ziua Învierii este ziua iubirii, a iertării şi a nădejdii, fiindcă ziua Învierii Domnului este ziua Învierii noastre.“

Triumful binelui

După o Săptămână a Patimilor, când Iisus Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele omenirii, de Paşte, întreaga creştinătate ortodoxă prăznuieşte triumful binelui asupra răului, izbânda sufletului asupra păcatului. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.

Această lumină se va ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri. Ea este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a Luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumina, (numită în cele mai multe părţi Lumina Învierii), aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii...


Octavian GOGA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

2 comentarii:

sfinx667 spunea...

Lumina Sfanta sa ne fie tuturor renastere, aripi, poesie si zambet de la El, pentru noi toti !
felicitari si multumiri pescarusule
sincera prietenie,
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Asa sa fie draga Sfinxule, sa renastem cu vigoare mai buni si mai luminosi, ocrotiti de rugile Sfintilor nostri Parinti si de Lumina gandirii lor duhovnicesti, care asa cum spuneai tu atat de minunat, "deschid portile Cerului pentru neamul in care isi au obarsia" !
Fie ca Dumnezeirea sa se pogoare asupra noastra, a tuturor !