Maine, 15 Mai 2009, doamna profesoara Maria Uca Marinescu, preşedinta Comisiei de Sport şi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român va implini frumoasa varsta a unei noi tinereti.
Mi-am propus sa astern cateva fragmente de interviu aparut de curand intr-o cunoscuta revista pentru suflet, saptamana trecuta, cu temerara exploratoare a lumii gheturilor.
S-a nascut in Gheorgheni, judetul Harghita, acum 69 de ani.
"Am avut o copilarie foarte frumoasa. Plina de naivitate si de tot ceea ce este nevoie ca orice om sa se formeze corect. Educatia primita de la parintii mei a contat enorm, pentru ca nu poti deveni un caracter puternic daca nu ai un model puternic. Eu fac parte dintr-o generatie care nu mai este de actualitate. S-au schimbat foarte multe principii. Educatia pe care am primit-o eu in copilarie este poate pentru multi invechita. Insa eu, fara acea educatie, n-as fi reusit sa devin ceea ce sunt astazi.
"Azi lumea are alte conceptii asupra vietii in general, ce sa mai vorbim de educatie. Eu in casa vorbeam numai romana, desi mama mea a fost unguroaica. Dar am invatat singura maghiara. Toti copiii de varsta mea nu vorbeau romaneste, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu ei cumva. Am invatat in particular engleza si franceza, iar la scoala, ca toata lumea, rusa. Am avut parte si de o educatie artistica. Am studiat pianul. Imi amintesc si acum cu mare drag de primul an de scoala. Am avut o invatatoare pe care am sa o port mereu in suflet. Eu am insistat sa merg la scoala romaneasca."
"Asa ca in clasa I am fost singurul elev. Pentru multa vreme nu am avut colegi si eram zi de zi doar eu si doamna invatatoare. Liceul l-am facut la Targu-Mures, iar facultatea la Bucuresti. Parintii mei au facut tot posibilul sa ma faca sa indragesc natura si mediul inconjurator. Nu exista sfarsit de saptamana in care noi sa nu iesim la iarba verde. Nu conta ca era iarna sau vara, mergeam la munte si faceam drumetii. Pe noi nu ne gaseai niciodata acasa la sfarsit de saptamana."
"Probabil ca principiile mele de viata nu mai sunt de actualitate. Dar eu nu cred ca este sanatos nici pentru fizic, nici pentru minte sa-ti lasi copilul sa stea ore in sir in fata calculatorului. Chiar daca nu ai timp sa pleci cu el la munte, mai bine il duci in parc, il lasi sa se joace in fata blocului, oriunde ar putea face miscare si respira aer curat. Chiar daca toata lumea stie ca in marile orase aerul curat nu mai exista de mult. Este de preferat sa nu-l obisnuiesti de mic cu o viata sedentara. Nu poti separa mintea de corp. Toata lumea incearca sa-si gaseasca linistea psihica prin diferite metode. Cheltuieste bani cu diete si cure fara niciun rezultat. Eu cred ca fara miscare nu rezolvi nimic..."
Explorator si profesor, Uca Maria Marinescu a strabatut lumea in lung si-n lat, pe toate cele cinci continente. Acolo unde altii nici cu gandul nu indraznesc sa ajunga, Uca a fost si a explorat fiecare coltisor. De la pinguinii din Antartica la camilele din Africa, profesoara se mandreste cu expeditii pe care nu multi au avut in primul rand curajul si in al doilea rand oportunitatea sa le realizeze. A traversat singura Africa de la sud la nord, strabatand Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Malawi, Tanzania, Kenya, Sudan, Etiopia, Egipt, Tunisia.
In anul 2001, pe 28 aprilie, a ajuns la Polul Nord. A parcurs 116 km pe schiuri timp de 13 zile. Desi temperaturile nu au fost de partea ei, momentul in care a ajuns la destinatie nu a putut fi umbrit de oboseala si frig, pentru ca, zice Uca, "nimic nu se compara cu acel moment. Am simtit o bucurie imensa si toate sacrificiile facute ca sa ajung acolo au disparut brusc din mintea meai. A sfidat orice limita si nu s-a oprit pana nu a vazut cu ochii ei toate minunile lumii.
"Eu am avut o viata plina. Daca nu am intampinat dificultati, mi le-am creat singura. Pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca omul este foarte puternic. Ca poate trece peste orice. De multe ori, in expeditiile pe care le-am facut au existat momente in care fizic, dar si psihic simteam ca nu mai pot inainta, ca vreau doar sa asez cortul undeva si sa dorm, daca se poate, o saptamana-doua. Dar undeva, in subconstientul meu, am regasit mereu forta de a merge inainte. S-a intamplat in drum spre Polul Nord Magnetic sa-mi inghete mainile, picioarele, a fost o expeditie foarte grea, afara era viscol si temperatura scazuse la -48 de grade C. Simteam ca organismul meu nu mai poate. Dar am continuat sa schiez si nu m-am oprit."
"Am depasit toate obstacolele din viata mea. Viata in sine este o expeditie. Dupa ce mi-am demonstrat mie ca sunt puternica, am putut privi lumea din jurul meu fara teama. Inainte sa ating aceste limite ma temeam de oamenii din jurul meu. Astazi, simt ca pot privi pe oricine in ochi fara a-mi mai fi teama."
"Aceasta forta exista undeva in adancul meu. Presupun ca m-am nascut cu ea pentru ca de mica am fost foarte ambitioasa si doream sa fiu prima in orice domeniu. Nu tot timpul reuseam pentru ca existau mai multi copii ca mine, dornici sa fie cei mai buni. Si exista aceasta ca sa ajungi tot mai sus. Bineinteles ca aceasta latura a caracterului trebuie intretinuta. Pot sa spun ca ceea ce mi-a dat tot timpul energie si curaj a fost miscarea. Eu sunt omul miscarii, in fiecare dimineata alerg 10 sau 15 minute. Si odata la doua saptamani plec la munte. Atunci cand ajung in varf si sunt deasupra norilor ma simt libera si implinita."
Ar mai fi extrem de multe de spus si de consemnat, dar poate ca intr-o zi, remarcabila exploratoare isi va cuprinde memoriile intr-o carte.
Draga Doamna Maria Uca Marinescu, LA MULTI ANI!
