duminică, 3 mai 2009

In Memoriam: pictorul Constantin Piliuta (1929-2003)

"Fiecare artist se naste cu semintele lui. Sa le apere de focul vietii. Sa le semene cu grija, sa le ude, sa rupa buruienile din jurul lor. Sa le astepte rodul, sa le aleaga cu grija si sa plece."

Astazi, 3 Mai 2009 se implinesc 6 ani de cand pictorul Constantin Piliuta a trecut in nefiinta. Daca ar mai fi trait, ar fi implinit pe 4 Februarie 80 de ani.

Ar fi dat atunci o mare petrecere, cu mulţi prieteni, cu mâncare aleasă, dar nu fiţoasă, şi cu băuturi dintre cele mai cinstite şi generoase. Ne stau insa drept martori tacuti, Caietele în care pictorul a scris, zeci de ani, ce a avut pe suflet sau in cap, răsfoite şi citite cu atenţie în vederea publicării scrierilor sale.

„…Constantin Piliuţă posedă cele mai de preţ însuşiri: pătrunderea sufletului uman, putinţa de a infatisa omul în acţiune, îndrăzneala de a găsi mereu expresia adecvată şi de a folosi mijloacele tehnice cele mai proprii artei preferate de el cu atâta frământare şi pasiune, egalate de inteligenţă şi gust”. (Petru Comarnescu)

Constantin Piliuta s-a nascut la Botosani in 1929. A absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu in 1956, la clasa Ciucurencu. In anul 1957 a avut prima sa expozitie personala la Bucuresti, urmata de numeroase altele de acest fel. A participat la expozitii internationale din 1958 si de atunci, a fost prezent cu regularitate pe simezele anuarelor de stat si a altor expozitii de arta romaneasca organizate in strainatate.

Un artist deosebit de talentat, a actionat cu aceeasi siguranta in domeniul graficii (desen, gravura, grafica de carte), picturii, scenografiei (a lucrat pentru teatrele din Botosani si Bucuresti) si frescei (frescele de la Manastirea Bistrita din Moldova, ampla fresca cu portrete de voievozi de la Muzeul Unirii din Alba Iulia, terminata in 1968). A ilustrat printre altele si ciclul 1907 de Tudor Arghezi.

A obtinut Premiul Uniunii Artistilor Plastici (1967), Premiul Ion Andreescu al Academiei Romane (1974), a fost prezent in majoritatea muzeelor din tara si in numeroase colectii particulare din Romania, Germania, Franta, SUA.

Intrând în lumea lui Constantin Piliuţă, putem afirma că florile, peisajele, desenele nu sunt doar lucrări ce ii poartă semnătura. Poate că aici stă magia lucrărilor artistului: nu le lipseşte nimic si nimic nu este în plus. Şi, mai ales, nimic nu este căutat şi se observă imediat că lucrările lui au darul de a surprinde firescul şi nu par rezultatul unui chin al căutărilor, iar culoarea nu umple un gol, ci împlineşte pânza. Cu aceleaşi posibilităţi de esenţializare, pictorul abordeaza şi alte genuri, cum ar fi portretul (Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Marin Preda, Ştefan Luchian) şi compoziţii de evocare istorică. Lucrările sale au ca teme aspecte sociale şi istorice, naturi statice. A fost şi un creator de artă monumentală, realizată în frescă şi a contribuit şi la domeniul scenografiei şi a graficii.

În „Dicţionarul de Artă Modernă şi Contemporană”, Constantin Prut subliniază: “Tonurile luminoase, degajate de impurităţi, compun o lume aerată, în care meditaţia se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură şi vitală”.

Dar tot C. Piliuţă a vorbit cel mai frumos despre crezul şi opera sa într-o mărturisire: ”Meseria de artist se gândeşte mereu; la fiecare vârstă te apropii de ea într-un alt mod, pentru că misiunea artistului, a pictorului în mod special, este aceea de a intra în casele oamenilor şi de a învăţa copiii să crească în spiritul bucuriei culorilor”.

Asa cum spuneam in randurile de inceput ale acestei prezentari, ceea ce se stie mai putin, este faptul ca artistul a lasat in caietele sale de memorialistica o suita de ganduri, idei, aforisme, articole de o valoare incontestabila. Aceste "Caiete" au fost descoperite de admirabila Maria Piliuta, sotia artistului, care le-a incredintat criticului de arta Marius Tita, in vederea editarii unei carti cu titlul „Caietele lui Piliuta”.

Copilăria din Botoşaniul interbelic rămâne magia care i-a umplut viaţa cu căldură şi culori. În scrierile sale recreează tablouri ample, în care descrierile detaliate dau toată viaţa. Oralitatea scrierilor pictorului Constantin Piliuţă este atât de naturală şi prezentă, încât ai impresia că îl auzi pe artist vorbind, că simţi frigul peisajului înzăpezit sau căldura verilor sub cireşi, că simţi mirosul târgurilor şi al magazinelor, al fructelor şi legumelor, că gustul lor şi al mâncărurilor cu nume cifrat în regionalism îţi inundă cerul gurii, iar vinurile rămân fără umbră de secret atunci când sunt "aruncate în prăpastie".

"În aparenţa cărnii, Piliuţă străvede vaporoase cristalizări vegetale, de parcă scheletul nostru adevărat ar fi o floare atotputernică”. (Grigore Hagiu)

"Soldatul de bronz" este o nuvela spumoasa, care ne ofera momente de placuta relaxare si confort mental, strabatand-o. Sa purcedem la lectura ei, asadar...

"In mijlocul orasului natal, pe dale de piatra cioplita intr-o forma piramidala si imprejmuita de gradinite pentru flori, s-a ridicat in bronz un ostas cu moletiera si casca, darz si neinfricat, care cu mana dreapta tragea cu pistolul in ferestrele magazinului de articole electrice ale lui Carol Auckele, si avea la picioare un alt soldat, cazut, tot de bronz, intr-o pozitie obositoare chiar si pentru un mort.
Imprejurul eroicei statui se insirau fara discernamant patriotic, interese omenesti, ziua cu zambet negustoresc, noaptea cu lacate de incredere, si peste toate plutea zgomotul birjelor alene grabite.
Noi eram o gloata de ochi, iesiti din livezile de la marginea orasului. Noi eram musafiri in centrul orasului, acolo domneau negustorii evrei.
Veneam la cumparaturi si ne amestecam ochii intre statuia de bronz si putinele de branza ale domnului Peretz, intre soldatul cazut in 1916 si halvaua colorata a bacanului Margulius, intre „Presarati pe a lor morminte” si lautarii de la renumita carciuma a lui Buca Weinstein.

Zilele de iarmaroc aduceau barbati si femei din sate, care se uitau uimiti de fiecare data la soldatul de bronz si la cel cazut, tot de bronz. Carutele-nvatate cu catifeaua colbului, in dreptul statuii, pe dalele de piatra, o lasau mai incet, din respect. Din balcoane cu flori de fier forjat se aplecau peste multime ochi stiutori si dibaci in ale negotului oneros de totdeauna.
Negustorii orasului erau obisnuiti cu inofensiva statuie de bronz. Soldatul tragea dintr-un pistol fara gloante. Preacinstitii si elegantii oameni politici ai orasului isi terminau misiunea lor cetateneasca in chefuri pline de farmec, inecate in lacrimile aurii de Dangeni si Cotnari. Lautarii indraciti, cu ochii in lacrimi, innoptau si inziuau langa mese, si cadenta chefului culmina cu deplasarea intregului tacam in birjele ce stiau drumul dezmatului de dimineata.
Buca Weinstein, Ghita Bucurie, chelneri, grataragii si Soldatul de bronz, pistolul fara gloante, centrul orasului in care m-am nascut.
Batranul Tudoroiu, cel imbracat in negru si era cafegiu la clubul boierilor din casa Patrulius, cand trecea pe langa poarta mea, trebuia sa plateasca vama. Cu maini de catifea imi dadea caise uscate si acrisoare si bomboane pe care banuiam ca le-a cumparat de langa statuie. In toate darurile lui vedeam soldatul cu pistolul. Cel ce trecea cu caruta de inghetata imi dadea de un leu inghetata si statuie. Si mama cand se intorcea din oras, cu sacosele pline de cumparaturi, avea printre ele si putina statuie." (1978)

Din aforismele lui Constantin Piliuta...

• Esti pictor numai in cazul cand nu se poate altfel.
• Pentru multi dintre colegii mei „drumul cel mai scurt spre bani” reprezinta totul. Unii dintre ei au chiar talent.
• Cel mai greu lucru in arta e sa rezisti.
• Despre arta buna nu se poate vorbi sau scrie! Ea poate determina fara ostentatie niste schimbari in firea si faptele omului. A oamenilor!
• Ce lucru sfant e modelul in atelier.
• Arta are doua categorii: buna – nastere; proasta – confectie.
• Orice opera este rezultatul neputintei tale. Un cinic o sa spuna „Daca a fost neputincios, de ce a lucrat in continuare. Dar eu nu-i spun nimic cinicului, il las sa moara prost pentru ca el n-o sa stie niciodata ce floare creste in mine. (1981)
• Ce mare lucru este sa ai o tara la spate, sa te protejeze si sa-ti dea increderea asa de trebuitoare realizarilor.

18 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

http://www.piliuta.ro/

Bibliotecaru spunea...

Am şi eu un aforism:
Rusii in toate domeniile subordoneaza natura, numai in arta plastica tin sa fie invinsi de ea.

Bibliotecaru spunea...

http://www.fanart.ro/acropolis/95.html

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, iti multumesc pentru link, nu stiam ca pictorul are un site personal!

In privinta aforismului, mi se pare nostim si plin de miez, l-am citit si eu, dar la selectie am preferat sa nu il aleg, sa nu fie loc de speculatii.
Cand te gandesti ca romanul a tratat mereu natura ca "de la egal la egal", conform sintagmei "codru-i frate cu romanul"...
Gandul imi fuge in aceste momente la un mare muzeu din Moscova, vizitat cu mult timp in urma, imediat dupa absolvirea liceului.
Este vorba despre Muzeul Borodino, al carui punct de atractie e fresca bataliei respective, in urma careia Napoleon a parasit Rusia. Acolo reprezentarea colinara a campului de lupta mi-a parut ca un aliat pentru soldatii rusi, nicidecum ca un adversar. Dar probabil era o exceptie, pregatita sa confirme regula, mai stii?

Foarte interesant e si ultimul link spre articolul din revista "Acropolis", il parcursesem cu mult interes.

O noapte linistita si odihnitoare!

Cristian Lisandru spunea...

Mulţumesc pentru această postare. Şi pentru link.

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, cu siguranta ca te-ai regasit in citatul din deschiderea acestei evocari si pe care eu il consider definitoriu pentru orice artist adevarat: "Fiecare artist se naste cu semintele lui. Sa le apere de focul vietii. Sa le semene cu grija, sa le ude, sa rupa buruienile din jurul lor. Sa le astepte rodul, sa le aleaga cu grija si sa plece."
Daca ti-a placut aceasta lucrare in ansamblul ei, ma bucur mult.
Iar link-urile nu pot decat sa completeze puternica personalitate artistica a pictorului.

Anonim spunea...

"Esti pictor numai in cazul cand nu se poate altfel"
M-am incarcat cu frumos, pentru aceast inceput de saptamina grea.

-----
P.S. era nascut in acelasi an cu mama mea... tot de undeva din aceiasi zona, putin mai la vest

Paul spunea...

Cata saracie informationala constat sa am, zau nu stiam nimic despre el, sa fi stiut candva? sa fi uitat? sa fie oare semne ale noii "tinereti"?
Multumesc!

pescarusul argintiu spunea...

Manon, daca ai cules rezerve de energie si de culoare inundata in lumina pentru aceasta saptamana solicitanta, inseamna ca sufletul ti-a rezonat intens cu aceste creatii artistice!
Iar eu nu pot decat sa ma bucur de acest efect!
Afirmatia care te-a impresionat contine mult adevar si este expresia unei pasiuni devoratoare pentru arta.

Frumoasa suprapunere a anului sau de nastere cu cel al mamei tale, acelasi reper din care au plecat doua vieti implinite.

O zi plina de adieri primavartice si de sunetul dulce al gandurilor bune!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, nu trebuie sa-ti faci griji, ci doar sa primenesti camera sufletului spre a lasa sa patrunda surprizele frumoase!
Nici eu nu stiam prea multe lucruri despre viata si opera pictorului, dar cucerita de oazele sale verzi conturate pe panza si de recunoasterea unanima a uriasului sau talent, am aprofundat si am scos la iveala cateva spirale din existentei sale.
Cu siguranta ca "noua tinerete" la care te referi e avida de cunoastere si de zambete senine pe cerul sufletului!
Ma bucur mult ca ai interferat atat de rodnic cu lumea creatiei sale.

www.jamescrissilv.ro spunea...

Fiecare artist este ARTIST tocmai pentru ca stie sa isi expuna printr-o arta sau mai multe puritatea sufletului.
O zi de suflet iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

Asa este, James!
Alaturi de puritatea sufletului revarsata in creatiile sale, artistul stie sa ne ofere rodul izvorat din semintele talentului sau, cu modestie.
Multumesc pentru urare si fie ca aceasta zi de Mai sa curga lin pe cararea vietii tale!

Ioan Bistriteanul spunea...

Date interesante. Nu ştiam prea multe despre el. Mulţumire.

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, si eu am considerat la fel, pe masura ce patrundeam in universul artistic al pictorului.
Daca ai calatorit si tu pe firele acestei prezentari, admirandu-i lucrarile, sunt extrem de bucuroasa.
Mult spor si inspiratie la scris!

INCERTITUDINI spunea...

Pescarus!
Recunosc ca nu prea shtiam ..ai adus atatea informatzii; nu pot vorbi niciodata despre artishi a caror opera n-o shtiu.
ps.am vazut Borodino! Mi-a placut enorm. De fapt, m-a fascinat.
Am vazut cateva mari muzee- Louvre,Prado, British Museum, Galeria de arta din Londra.
Poate ca "am vazut" este impropriu.

pescarusul argintiu spunea...

Draga Gina,
Mai intai observ ca ti-ai schimbat avatarul si-mi place mult, te felicit!
Legat de pictorul Constantin Piliuta, l-am descoperit in pasi mici, de curand.
Am ramas uimita de valentele diverse si complexe ale talentului sau.
Nuvela "Soldatul de bronz", scrisa acum 31 de ani m-a impresionat in mod deosebit.
In privinta muzeelor celebre ale lumii, mai am pana sa ajung pe unde ai trecut tu :)
Sper sa reusesc, candva.
Borodino este uimitor, merita vizitat.
O seara placuta, in rochita ta de un verde fermecator!

Anonim spunea...

Draga pescarusule,doar acum am reusit sa vin aici sa vad galeria de pictura.Imi place in mod deosebit pictura cu casuta...imi aminteste de primul desen al copilariei:casa.Casa= familia.
Iti multumesc pentru informatiile despre artistul Constantin Piliuta si te felicit.
Gabi.

pescarusul argintiu spunea...

Draga Gabi, mi-a facut o mare bucurie vizita ta in miezul acestei postari.
Am lucrat cu multa placere la cladirea sa, am alipit bucatica langa bucatica, crampeiele gasite din opera pictorului, ca intr-un fragment de puzzle.
Si mie mi-a produs o impresie puternica tabloul casutei de langa pomul inflorit, in mijlocul splendidelor plaiuri inverzite.
Asa este, ne poate aduce aminte de copilarie si de primul lucru schitat de manutele harnice ale micutilor strengari: casa = temelia familiei.
Iti multumesc mult, aprecierile tale ma onoreaza!
Cu drag!