Altar din maci inrourati si flori de tei, pentru prieteni !

Altarul cheama prezenta perfecta sa ne influenteze viata. Odata ce ne-am creat, intr-un colt al vietii, gradina plina de pace in manastirea din noi, putem percepe cu claritate altarul tacut din noi si din jurul nostru.
Asa cum viata de zi cu zi decurge intr-o trecere grabita de la o activitate la alta, dintr-o incapere in alta, tot asa ar putea si viata in preaplinul ei, sa curga de la un altar la altul, de la un moment de pace si frumusete, la urmatorul.

Ar fi minunat daca am construi cat mai multe altare in locurile care se bucura de prezenta noastra, fie chiar si dintr-o floare mangaiata de un pat de frunze, pentru a ne aminti de existenta Creatorului si de ocrotirea lui tacuta asupra vazutelor si nevazutelor.

Atunci cand acceptam ca avem anotimpuri, la fel ca natura, viata noastra interioara poate inmuguri si inflori, se poate ofili si ramane in scurta adormire, inainte de a renaste.

Prin altarul ce-l cladim in gradina sufletului nostru putem vedea perfectiunea propriilor noastre anotimpuri si ritmuri, putem sa simtim lumina ce ne invaluie in simplitate si naturalete.

Fiecare dintre noi stie ca viata simpla nu se masoara atat de mult prin ceea ce facem, ci prin cat de multa iubire punem in fiecare lucru pe care il facem. Simplitatea deschide o lume noua, o lume a minunilor, dezvaluindu-ne cat de multa iubire si gingasie se ascund in lucrurile simple.

Sa daruim, sa primim, sa visam, sa indraznim, sa iubim, sa ne comportam cu blandete si rabdare si sa simtim bucurie, cu naturalete si simplitate, sa ne exprimam alegand cuvinte simple, care merita sa fie rostite, ziditoare de suflet si imbold pentru minte !