vineri, 13 iunie 2008

Sa promovam necontenit BINELE, FRUMOSUL si ADEVARUL !

Pentru ca eu socot ca nimic nu infatiseaza mai emotionant si mai miscator virtutile BINELUI, ale FRUMOSULUI si ADEVARULUI din inima romanului decat muzica populara romaneasca, care armonizeaza fiecare aripa de gand in cuvant, invaluit de dulce cant...

Va invit sa ne aerisim prin ferestrele sufletului, intreg noianul de ganduri care se fugaresc de cele mai multe ori invalmasite de nebunia lumii in care traim, grabite sa ajunga la o destinatie necunoscuta, dar cu atat mai amagitoare.

IRINA LOGHIN - RUGA

Si odata ce ruga fierbinte a romanului a fost inaltata spre zenit, el se indreapta degraba spre comorile de foc impletite cu apa vie din muzica populara, cu care isi mai alina dorurile si in care isi canta durerile, temerile, apasarile, disperarile, sperantele, visarile...

IRINA LOGHIN & FUEGO - VALURILE VIETII

Si apoi auzim din inalturi vocea grava si inconfundabila a maestrului OCTAVIAN PALER, trecut de curand in nemurire...
"Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi
cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp."


MIHAI CIOBANU (BASARABIA) - CASA PARINTEASCA

Haideti sa incingem cu voiosie si zambet jocul apasat al CIULEANDREI, sa aratam tuturor ca stim sa mergem toti in aceeasi directie, daca trebuie, manati de ganduri bune, ziditoare de punti peste suflete...

MARIA DRAGOMIROIU - CIULEANDRA

C-asa-i romanul, cand se veseleste...

Si din nou razbate dintre nori glasul lucid si clar al prietenului nostru drag, OCTAVIAN PALER...
"Această dragoste,
această lumină care nu mă cruţă
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
şi cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufaşe
atît eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniţi amîndoi
şi nu mai ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu alţii,
noi care-am fost împreună
şi singuri la Troia."


MARIA DRAGOMIROIU - ROATA VIETII

"Am cutreierat ani în şir mările
şi cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puţin ne îndepărtasem de ţărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri
numai că eram mai bătrîni
şi ne venea greu să surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a surîde uşor.
Şi iubim altfel, mai trist.
În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,
iubim…"

10 comentarii:

Anonim spunea...

Daca spun eu, nu e bine, spune tu, ori tinem secret.... :)
Folclor zici...iubire... :)
Clipe minunate alaturi de Mara ta frumoasa si iti multumesc.... ei , ce zici....exista CEVA ?
:)
Sibilla

greenfield spunea...

Sunt momente cand ascult muzica populara si plang; asa din senin.
Prea multe amintiri si prea multe trairi. Caci noi n-am incetat niciodata sa traim intens.

Anonim spunea...

Rusalii senine si implinite alaturi de toti cei dragi tie pescarusul meu drag :)
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

@Sfinxule drag,
Sa spunem impreuna ca binele, frumosul si adevarul ne inalta, ne dau de fiecare data un plus de demnitate, de noblete, de maretie, de omenie, de normalitate :)
Da, zic folclor si zic iubire... caci acolo, in cantecele populare tresalta navalnic inima romanului si zvacnirile ei ajung mai apoi in picioarele nerabdatoare sa framante in hore pamantul ;)
Noi ne stim dincolo de cuvinte, sunt suficiente vibratiile circuland in permanent du-te-vino, asa ca Sibillia draga, neindoios exista CEVA :)
Alaturi de Mara a fost minunat, e un copil alaturi de care prind puteri si energii pretioase, intorcandu-ma mereu cu soare in suflet si curcubeu peste nori...
Sunt sigura ca tu si Zoran mereu faceti o echipa minunata, in admiratia celor dragi :)
Sestro drago, bine te-am regasit !

Anonim spunea...

Cora, e minunat ca ai preluat aceasta initiativa. Din pacate nu multi o mai fac in zilele noastre. Te felicit din suflet!

pescarusul argintiu spunea...

@ Greenfield, draga prietena, noi ardem cu intensitate trairile, fiecare moment e pretios si ne arata cate ceva, fie despre noi, fie despre ceilalti de langa noi.
Muzica populara este cea mai aproape de inima romanului, pentru ca se dezvaluie fara retineri la intalnirea cu prietenii ei de suflet.
Este minunat ca roua izvorata din adancuri ne straluceste in priviri cand ascultam un anumit cantec nascut simplu, la sat...
Sa ai parte numai de senin si de zambet in aceasta vara insorita !

pescarusul argintiu spunea...

@Scumpa Sibilla, din nou :)
Am adus cu mine din lumea satului prospetime si tihna, cu visine si cirese albe la urechi ;)
De Rusalii iti impletesc si eu cununita din spice de grau tivita cu maci surazatori si ti-o asez cu drag pe fruntea senina, in semn de adanca pretuire si apreciere, pe aripi de dor ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Oana draga, asa am simtit, ca trebuie sa promovam mai mult filonul unei frumuseti fara seaman, cuprins in folclorul romanesc si in traditiile populare cu adanci izvoare in trecut...
Ma bucur mult ca iubim aceleasi lucruri :)
Am invatat cu timpul sa iubesc chipul muzicii populare si m-am apropiat mai mult de ea relativ tarziu, la varsta maturitatii, cand m-am mai imbogatit in intelepciune si staruinta asupra valorilor curate nascute in lumea satului.
Spune-mi mai bine, cum era marea, lina si blanda ca un imens lac sau framantata de valuri rebele ? :)
Pescarusul din mine tanjeste dupa niste scufundari in adancuri, rasplatite norocos cu pestisori sclipitori ;)

Jamilla spunea...

pescarus dra, iti multumesc de urari, mi-au inseninat ziua de ieri.
si eu am lasat in urma "mari si greseli", dar am invatat sa ma accept si sa merg cu incredere pe drumul meu. asculkt mai rar muzica populara, mai mult la nunti, dar o ascult. unewori nu pot sa ascult, ma doare. alteori, nu pot sa vreau sa vad, ma doare si mai tare. dar sentimentul ca sunt, ramane.
te imbratisez, sa ai un zbor lin astazi, deasupra marii gandurilor noastre...!

pescarusul argintiu spunea...

Jam, draga mea,
Sunt convinsa ca cu timpul, vei ajunge sa asculti muzica populara mult mai mult decat acum, fara sa te doara, fara ca ea sa-ti rascoleasca amintiri sau rani vechi...
Va fi doar balsam mangaietor si dulce alinare, imbold si aripa de incurajare...
Ai sa razi, dar de dimineata ma gandeam ca trebuie sa ma resemnez si sa ma inarmez cu rabdare inca 4 zile, pana la 20 ale lunii, cand spuneai ca vei reveni cu forte sporite in virtual :)
Dar uite ca ai lasat o cale luminoasa in urma ta, venind cu dor de soare in priviri ;)
Calde imbratisari si numai cer senin in adancurile tale limpezi !