Cum ne regasim pe noi insine?

Suntem niste oameni grăbiţi: grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte, grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri, să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenţei.

Ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea placerilor imediate si facile, în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată. Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă, nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate.

Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite, semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită, arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise, nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi, prea des o pasăre singuratică şi dezorientată...

Desigur, trecerea anilor aduce dupa sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniştile regeneratoare dar, mai ales, sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea muncii, rosturile cetăţii, uneori himere şi mode inautentice, alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate.

Si atunci traim o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate, între stele şi pământ, între viaţa privată şi cea din spaţiul public, având un singur ţel: regăsirea de sine.

Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat
decât ziua stelară.
Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip,
sau un ou de pitulice,
Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu cele
mai mari,
Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele
cerurilor,
Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişice
mecanică,
Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întrece
orice statuie,
Şi un şoricel e un miracol ce poate convinge
sextilioane de necredincioşi.

Recunosc întrupate în mine cărbune, muşchi
cu lungi filamente, fructe, grâne, rădăcini
bune de mâncat.
Ca un zid tencuit sunt de sus până jos căptuşit cu
patrupede şi păsări,
Dintre acestea multora le-am luat-o înainte din
pricini ştiute;
Dar mi-l amintesc pe acela pe care-l doresc.

În zadar fug, ori se înspăimântă,
În zadar rocile plutoniene îşi împroaşcă străvechea
văpaie ca să nu mă apropii,
În zadar mastodontul se refugiază sub pulberea
oaselor sale,
Zadarnic stau lucrurile la sute de leghe distanţă
şi iau forme multiple,
Zadarnic oceanul se-afundă-n genunea-i şi marii
lui monştri se-ascund în adânc,
Zadarnic şoimanul se-adăposteşte-n văzduhuri,
Zadarnic şarpele se strecoară printre iederi şi
trunchiuri căzute,
Zadarnic elanul se-afundă-n păduri neumblate,
Zadarnic pinguinul cu ciocul tăios se trage spre
nordul extrem, în Labrador,
Eu îl urmez fără preget, mă caţăr până la cuibul
din fisura falezei.

(Walt Whitman - "Cantec despre mine")

Tu cum reusesti sa te regasesti pe tine insuti?

Traditii chinezesti: Va invit la sarbatoarea galustelor!

Sărbătoarea Găluştelor cade în a 15-a zi a primei luni din calendarul tradiţional chinezesc. Cu aceasta se încheie întreaga perioadă festivă prilejuită de Sărbătoarea Primăverii din Anul Nou Chinezesc. Admirarea lampioanelor şi degustarea găluştelor sunt două aspecte de nelipsit ale acestei sărbători.

Se spune că în anul 180 î.e.n. împăratul dinastiei Han de Vest a urcat pe tron tocmai în ziua de 15 Ianuarie. Pentru a marca această zi, împăratul a decis ca la fiecare 15 Ianuarie să fie Sărbătoarea Lampioanelor. În seara acestei zile el ieşea din palat şi se distra împreună cu norodul, admirând lampioanele multicolore atârnate pe străzi şi ulicioare. În anul 104 î.e.n. sărbătoarea lampioanelor a fost înscrisă în mod oficial în lista marilor sărbători naţionale.

Oamenii spun că

„An de an, florile se aseamănă unele cu altele,
An de an, lampioanele diferă unele de altele"

Se confecţionează lampioane în diferite culori, forme şi dimensiuni şi cu diferite materiale. Sunt cunoscute „lampionul muntelui broaştei ţestoase" şi „lampionul rotativ al cailor", care au o istorie de peste o mie de ani.

Astăzi Sărbătoarea Găluştelor este celebrată în continuare de oamenii din toate colţurile ţării prin atârnarea în fiecare gospodărie a lampioanelor şi prepararea şi consumul găluştelor. In această zi oamenii se adună împreună cu familiile lor în parcuri sau în alte locuri publice, admiră lampioane, încearcă să dea răspunsuri la ghicitorile lipite pe lampioane şi dansează dansul lampionului dragon.

Copiii îşi vor aduce propriile lampioane să se laude cu ele. De obicei se organizează un concurs pentru desemnarea celui mai frumos dintre toate. Festivalul Lampioanelor de la Zigong, în provincia Sâchuan din sud-vestul Chinei şi Festivalul Lampioanelor de Gheaţă de la Harbin, din nord-estul Chinei, sunt manifestări turistice de mare amploare bine cunoscute în ţară şi peste hotare.

Sărbătoarea este totodată un fel de zi a îndrăgostiţilor din China, când perechile de tineri petrec împreună o seară frumoasă şi romantică.

În această zi de sărbătoare, se prepară şi se consumă în fiecare gospodărie găluşte din orez glutinos, cu diverse umpluturi. Oamenii din nord şi cei din sudul Chinei le prepară în mod diferit.

În nord locuitorii fac găluştele prin rostogolire. Miezul este făcut din susan, alune sau pastă de soia, amestecate cu zahăr. Apoi acesta, bine umezit se rostogoleşte prin făină de orez cleios până devine suficient de mare, cam de dimensiunile umei castane. Cei mai comozi le pot cumpăra de la magazin. Tot ce mai trebuie e să le pună la fiert.

Comparativ, oamenii din sud preferă să-şi prepare singuri găluştele. Mai întâi se amestecă făina de orez lipicios cu apă. Apoi se prepară umplutura, care poate fi din castane, alune, susan, ciocolată, pastă de curmale sau de soia. Găluştele celor din Ningbo, în estul ţării, şi din Chengdu, în sud-vestul ţării, sunt foarte cunoscute şi apreciate.

Aceste mici sfere din orez cleios, odată fierte, se fac moi şi dulci. Oamenii le savurează ca un semn al reîntregirii familiei.

În afară de admirarea lampioanelor şi degustarea găluştelor, se mai organizează în această zi diverse activităţi distractive şi artistice, precum jocuri de deplasare pe picioroange, dansul colectiv yangge, spectacole de cântece şi dansuri, piese dramatice. După această petrecere se încheie Sărbătoarea Primăverii, iar a doua zi oamenii încep cu bună dispoziţie munca şi viaţa în noul an.

Fie ca ati avut ocazia sa gustati acest meniu traditional chinezesc, fie ca nu, imi place sa cred ca v-ati delectat imaginar cu periplul prin culisele acestei sarbatori...

UPDATE. Tocmai am cules o propunere pentru MOTTO-ul saptamanii, de altfel usor intreschimbabil si perfect valabil oricarei zile din oricare saptamana traita in ritmurile balcanismului romanesc...

Au fost odata 5 oameni care se numeau: CINEVA, ORICINE, NIMENI, TOTI si ALTUL. Intr-o zi cei 5 au fost confruntati cu o problema deosebit de importanta si de aceea s-au hotarat sa fie facuta de "TOTI". Insa, cum "TOTI" era sigur ca "CINEVA" o va face, iar "CINEVA" se baza pe "NIMENI", in final "NIMENI" nu a facut-o, deoarece era evident ca "ORICINE" ar fi fost in stare sa o faca. Atunci "CINEVA" s-a suparat foarte tare, caci era o treaba pentru "TOTI". Insa "TOTI" i-a sugerat lui "CINEVA" sa-l oblige pe "ALTUL" sa faca ceea ce "NIMENI" nu a fost dispus sa faca, desi "ORICINE" ar fi putut. Concluzia: Treaba trebuie facuta intotdeauna de "ALTUL"!

Daca imi veti da dreptate sau nu, vom vedea!

Sfera RUBIK - o noua provocare de vacanta!

Profesorul Erno Rubik, inventatorul celebrului Cub Rubik, va scoate pe piata anul acesta un nou joc despre care spune ca va deveni "un nou best-seller". Rubik 360 isi propune sa repete succesul vechiului Cub, care in urma cu 30 de ani a devenit peste noapte o senzatie si este si acum una dintre cele mai bine vandute jucarii.

Inventatorul din Ungaria, oarecum retras fata de presa, in ultimii 10 ani neacordand nici un interviu, a declarat ca, dupa parerea sa, "360 este unul dintre cele mai inovative puzzleuri pe care le-am dezvoltat de la Cub incoace, adoptand elemente ale designului original si provocandu-l pe cel care vrea sa il rezolve sa foloseasca dexteritate si logica".

Puzzle-ul, dezvaluit publicatiei "Sunday Telegraph" inainte de a fi prezentat publicului larg la un targ de jucarii din Germania, ce va avea loc pe 5 Februarie, pune la incercare utilizatorii sa faca fata aceleiasi provocari frustrante.
Scopul acestui nou puzzle este de a potrivi pe peretele exterior 6 bile aflate in interiorul a 3 sfere transparente, cele din interior avand orificii prin care bilele pot iesi.

Utilizatorii trebuie astfel sa treaca bilele colorate dintr-o sfera interioara in lacasurile potrivite dintr-o sfera exterioara, agitandu-le astfel incit sa treaca prin sfera mijlocie ce are numai doua gauri. Noul joc deja a starnit rumoare printre fanii vechiului Cub Rubik, inclusiv co-fondatorul olandez al Asociatiei Mondiale a Cubului.

Cubul Rubik a cunoscut un succes instant atunci cand a trecut granitele Ungariei in 1980, devenind cea mai rapid vanduta jucarie si un accesoriu obligatoriu atat in gradinite si scoli, cat si acasa. Pina in prezent, au fost vandute mai mult de 350 milioane de exemplare pe intreg globul si desi inventatorul sau a lansat de-a lungul timpului alte jocuri si jucarii, niciunul nu a reusit sa egaleze succesul Cubului Rubik.

Cubul lui Rubik, lansat in 1974 in Ungaria isi are acum locul in expozitia permanenta a Muzeului de Arta Moderna din New York si a intrat in Dictionarul Englez Oxford dupa 2 ani.

Informatii interesante despre cub:
- Are 43,252,003,274,489,856,000 combinatii posibile si o singura solutie;
- In lume au fost vandute peste 350 de milioane de cuburi "oficiale";
- Recordul mondial de rezolvare rapida ii apartine olandezui Eric Akkersdijk, care a gasit solutia in 7,08 secunde.

Credeti ca este binevenita aceasta noua inventie-jucarie a lui RUBIK? Eu una cred ca da, absolut fara rezerve, doar ca vom avea nevoie de multa rabdare si iscusinta, de dorinta fierbinte a rezolvarii si de bucuria de a ne juca!

Un copil de 6 ani rezolva Cubul Rubik in 37 de secunde!

"M-am hotarat, mai bine plec!" Scrisoare deschisa...

de la un catel decis sa fuga de acasa, catre stapanul sau "iubitor"

Draga stapane,

Dupa cum vei constata, am plecat din ceea ce am crezut ca este si casa mea. Am pus in bagaj doar strictul necesar, o hainuta – sa imi tina de cald pe vremea rece, un pic de mancare, cat pentru vreo doua sticle, castronul si o sticluta cu apa. Nu am vrut sa abuzez prea mult de bunavointa ta. Daca totusi te vei intreba de ce am luat aceasta decizie, iti pot hamai macar o parte din motive.

In primul rand, prea des m-ai pedepsit pentru lucruri de care nu ma faceam vinovat. Nu ai stat nici o clipa sa te intrebi, ci m-ai pedepsit exact asa cum sti ca nu imi place deloc: m-ai pus sa stau ore in sir doar pe metrul meu patrat de paturica, Apoi, dupa ce ca te vad rar cand vii acasa, in sfarsit, nici nu m-ai scos si pe mine la o plimbare suficient de lunga ca sa imi dezmortesc labutele. Si apoi tot pe mine ai dat vina ca am facut pisu in casa. Si, uite-asa, iar am ajuns pe acelasi metru patrat de paturica.

Daca am mai ros cate un fir din casa, nu te-ai intrebat niciodata daca nu cumva am facut-o din plictiseala, pentru ca stateam si mai bine de opt ore singur. Jucarii nu prea capatam, asa ca eram nevoit sa ma multumesc cu ce imi era mai la indemana. Ei bine, eram invariabil pedepsit si pentru asta.

Si mai e ceva extrem de important pentru mine: nu te-ai intrebat nicodata daca eu am nevoie de afectiune? Sa imi dai si mie putina atentie, putina draganeala, te-ai gandit? Ca eu cred ca nu… M-am simtit singur de-atatea ori si aveam atata nevoie de afectiunea ta… dar nu am primit-o!

Drept urmare, am decis sa plec. Mai bine o viata de…caine pe strazi decat sa ma simt abandonat in propria casa. Daca totusi te razgandesti, ma gasesti timp de doua zile pe presul de la magazinul alimentar. Mai am o speranta!

Al tau (?) Puck

Sursa: "Femeia de azi"

M-am gandit ca o infuzie de duiosie si devotament neconditionat daruite de sufletul nevinovat al unui caine va fi pentru fiecare dintre noi un exemplu si o invitatie la reflectie in aceasta lume cenusie, pentru ca e atat de usor sa ranim un suflet la care tinem cu adevarat!

Magia florilor de colt ne zambeste dincolo de valul iernii...

A mai trecut, desigur, inca o saptamana grea, solicitanta si plina de provocari. Astazi este ultima zi a lunii Ianuarie, cand iarna parca ne permite sa deslusim extrem de rarefiat conturul indepartat al primaverii, ce e deocamdata, doar un vis...

Va invit cu drag sa ascultati acordurile inaltatoare ale melodiei EDELWEISS, care candva umplea de vibratii adanci trairile din "Sunetul Muzicii", filmul ce ne-a incantat copilaria si tineretea, un diamant cu adevarat rar al cinematografiei...


Andre Rieu - Edelweiss

Trăim într-o lume a monotoniei, o lume care ne face să ne simţim uneori atât de inutili prin ceea ce facem şi atât de limitati în propriile garduri. Exista oameni care-şi clădesc propria monotonie. Exista oameni care-şi creează propria mediocritate si apoi plutesc in ea cu nepasare.

Terry Wey - Vienna Boys Choir

Într-o lume în care orice tentativă de-a ieşi din mulţime este aspru sancţionată, dorinţa de-a visa dincolo de limita normalului este dispreţuită, fiind extrem de greu, uneori, să ridici standardul şi să rămâi martir pentru visul tău. Reculul este produs întotdeauna de mediocritate, cei care nu visează şi nici nu permit altora s-o facă. Creativitatea e un domeniu stins pentru mulţi astăzi tocmai prin lamentarea celor loviti de suficienta si de mediocritate.

Andre Rieu - Serenata

Sa plutim pe firul melodic al acestor creatii muzicale si sa incercam sa fim mai buni, sa ne intindem maini sincere, fara a ne stanjeni capsulele de libertate, fara a pune frau stimularii simtirilor frumoase si competitiei firesti!

Bursa meditatiilor - tichia de margaritar a bugetului familial...

Rasfoind presa ultimelor zile, mi-a cazut sub ochi un articol foarte actual, popular si interesant, despre deschiderea sezonului meditatiilor pentru pregatirea suplimentara a elevilor.

Am aflat cu aceasta ocazie ca preţul mediu al unei şedinţe de meditaţie practicat în Capitală este de 50 de lei în preuniversitar şi 100 de lei în universitar.

Va invit sa parcurgem impreuna aceste informari, care sfideaza si ataca chibzuinta oricarui buzunar.

O parte dintre părinţii elevilor se gândesc să ofere o şansă în plus la examene odraslelor, aşa că le angajează meditator. În funcţie de perioada de meditare, ei pot scoate din buzunar sume consistente. Spre exemplu, o meditaţie cu un învăţător pentru un copil de la şcoala primară costă aproximativ 20 de lei şedinţa de două ore. La un ritm de două şedinţe pe săptămână, timp de o lună, părintele scoate din buzunar 160 de lei.

Dar, preţul şedinţelor de meditaţie creşte în raport cu vârsta copiilor, cu experienţa profesorilor şi în funcţie de materia predată. Astfel, costul unei meditaţii, la nivel de liceu, este mai mare faţă de o şedinţă similară la nivel de gimnaziu, ajungând la 50-60 de lei pe şedinţă. Pentru acest nivel părinţii ajung să scoată din buzunar peste 400 de lei pe lună, la un ritm de două şedinţe pe săptămână. Cei mai solicitaţi sunt profesorii care meditează la matematică şi la limba şi literatura română, discipline la care elevii susţin tezele cu subiect unic. Unii fac meditaţii intensiv din acest an la matematică şi la română pentru a prinde un loc la un liceu bun. O şedinţă îi costă pe părinţi 40 de lei. Majoritatii elevilor ii este teamă că nu s-ar descurca fără pregătire suplimentară la tezele unice.

Si admiterea la facultate costă...

O meditaţie cu un profesor universitar costă în medie 100-150 de lei pe şedinţă. Părinţii elevilor de liceu care intenţionează să-şi trimită odraslele la o facultate vocaţională, precum Coregrafia, Arhitectura sau Artele Plastice, plătesc pentru şedinţa de meditaţie cu un profesor universitar chiar şi 200 de lei pe şedinţă.
Faţă de anii trecuţi elevii aleg să facă mai puţine meditaţii. Copiii s-au învăţat să copieze după culegeri. Unii fac meditaţii chiar cu profesorii care predau la clasă, pentru a fi favorizaţi, ceea ce este interzis chiar şi de regulamentul şcolar. Majoritatea profesorilor care fac meditaţie, predau „la negru”, foarte puţini fiind cei care plătesc impozit pentru activitatea prestată.

Profesorii justifica sistemul meditatiilor prin salariile mult sub media pe economie si prin neglijarea educatiei de catre stat la alocarea fondurilor bugetare.
Salariul mediu net in invatamant era de 1.200 de lei in Octombrie 2007, fata de 1.877de lei in administratie.
Un profesor debutant castiga 800-900 de lei net pe luna, in timp ce un agent din Ministerul de Interne castiga peste 1.500 de lei, iar un ofiter debutant peste 3.000 de lei.

In invatamantul american, spre exemplu, exista un sistem de meditatii organizate dupa terminarea orelor de scoala in cadrul carora profesorii trebuie sa stea intre anumite ore la dispozitia elevilor.
In legislatia romaneasca in vigoare exista prevederea potrivit careia managementul fiecarei scoli poate decide, la solicitarea elevilor, numarul de ore de pregatire in afara orelor de curs.

"Cadrele didactice nu au doar obligatia indeplinirii numarului de ore didactice, ci si, in completare, alte ore pana la numarul de 40 de ore pe saptamana stabilit in codul muncii", preciza o voce autorizata din Ministerul Educatiei.
Fostul ministru al Educatiei, Cristian Adomnitei sustinea acum un an ca unitatile de invatamant nu trebuie conduse de profesori, ci de manageri, asa cum se intampla si in alte domenii de activitate, iar acestia nu trebuie sa stea "la ore", ci sa se ocupe strict de activitatea scolii.

Va astept cu pareri despre utilitatea si "normalitatea" meditatiilor pe scara larga, aceste deprinderi pentru completarea cunostintelor acumulate de tinerii studiosi. Credeti ca sunt o meteahna mostenita din sistemul trecut de invatamant sau reprezinta o masura constructiva de pregatire?

UPDATE. In semn de pretuire si sincera prietenie pentru un om si un dascal minunat, ce pune multa pasiune in descifrarea si aprofundarea matematicii si care de ceva vreme ne este draga colega de blogosfera, ELITE, voi asterne versurile pline de vibratie ale "Dascalitei" de Octavian Goga:

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.

La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul…
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
“Ce mâini frumoase are domnişoara!”

…Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.

Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară…

Viata moderna se petrece pe sofa...

Va vine sa credeti ca istoria sofalei, ca obiect de mobilier destinat relaxării unei singure persoane, are rădăcini străvechi în Egiptul antic, cu 2.000 de ani înainte de Hristos? Pe sofa odihneau faraonii şi membrii clasei bogate, conducătoare. Exista şi un desen reprezentând-o pe Cleopatra, frumoasa şi năbădăioasa regină, tolănită pe o sofa, într-o poziţie confortabilă şi languroasă, aşteptând probabil, dezmierdările unui admirator infocat...

Trebuie spus însă că istoria modernă a sofalei începe abia la finele secolului al XVI-lea şi debutul celui de-al XVII-lea. Designul a fost preluat din antichitate, adică un blat îngust, pentru o singură persoană, cu braţe la extremităţile pe care se reazămă capul şi picioarele, ridicat la mică distanţă de podea.

Părul de cal, penele păsărilor sau unele fibre vegetale extrem de flexibile umpleau salteaua învelită de obicei în catifea brodată sau mătase. În Europa, mai cu seamă la curţile regale, în cabinetele episcopilor şi în unele palate ale nobililor de rang înalt, scaunele cu braţe de reazem s-au transformat în sofale confortabile, aşezate discret, într-un colţ liniştit şi, de obicei, bine încălzit.
Foarte târziu, abia după 1830, au fost utilizate arcurile de mici dimensiuni şi legate într-un fel anumit, pentru a spori confortul şederii pe sofa.

Începând cu secolul al XIX-lea, sofaua şi canapeaua au fost asociate cu psihanaliza freudiană, pentru că părintele psihiatriei moderne o utiliza drept unealtă în şedinţele sale de hipnoză asupra pacientului sau în tentativele de descifrare a viselor.

Toate cabinetele serioase de psihologie utilizează canapeaua ori sofaua pentru instalarea reconfortantă a pacientului, aceste piese de mobilier fiind ideale în producerea relaxării necesare introspecţiei. Prezenţa lor în procesul de tratament se justifică şi prin crearea unui raport corect între analist şi analizat, medicul având nevoie de un statut dominator asupra subiectului de studiu...

Astăzi, sofaua şi canapeaua sunt indisolubil legate de familia domestică şi de cultura televiziunii. Cu câteva decenii în urmă, un slogan foarte inspirat al firmei IKEA destinat acestor produse spunea că "Life happens on the sofa".

Acest tip de mobilier este asociat cu "moţăiala" în faţa televizorului aprins, eventual cu o pătură călduroasă pe genunchi, o atitudine care în spaţiul anglo-saxon este azi definit cu expresia "couch potato" (legumă de canapea, în traducere literară). La fel de adevărat este şi faptul că putem asocia canapeaua şi cu disponibilitatea la conversaţie relaxată, la reunirea membrilor familiei după o zi de muncă pentru a schimba impresii, emotii sau informaţii.

Sofaua şi canapeaua au trecut, în timp, printr-un evident proces de democratizare. De la protipendada civilizaţiei romane, unde această piesă de mobilier era instalată în apropierea meselor joase, încărcare cu licori sau fructe, de la piesa elitistă existentă în alcovul regilor sau nobililor europeni sau asiatici, a venit vremea marii producţii industriale şi utilizarea ei pe scară larga.

Mai mult decât atât, au fost momente când canapeaua a devenit obiect de dispută, fiind considerată prea decadentă sau prea conformistă. Dar uneori ea poate fi si altfel inchipuita.

Voi la ce fel de "mega-canapea" visati si ce credeti despre prezenta sa dominatoare in decorul sufrageriei sau al camerei de zi, pledati favorabil pentru comoditatea, utilitatea si plusul sau estetic in designul pasnic al caminului?