skip to main |
skip to sidebar
Astazi traversam momentul special al Echinocţiului de Toamna, cand ziua devine egala cu noaptea si cand este atins un echilibru al energiilor omului cosmic.
În fiinţa umană, echinocţiul de toamnă produce o punte armonica între nevoia de muncă pentru supravieţuire şi exteriorizarea frumuseţii lăuntrice.
Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.
Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atîtea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.
Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.
(Lucian Blaga - "Echinoctiu de toamna")
Sa va bucurati de armonie, echilibru si emotii artistice!
Clopotelul va suna lin... peste doar trei zile. Vacanta mare isi consuma ultimele resurse, parca mai pretioase ca oricand.
La raspantie, versurile talentatei dascalite Marcela Penes asteapta mereu sa paseasca cu emotie si caldura alaturi de cei mai tineri invatacei pe cararea cea aleasa a invataturii:
"Cartea are miros de padure
Si dulceata de fragi si de mure.
Din flori si-a luat colorile
Si cu triluri au daruit-o privighetorile.
O deschid si indata
O lume de vis se arata.
Cat te-am asteptat,
Vii de departe,
Frumoasa si inteleapta carte!
Pentru mine vii,
Prietena buna sa-mi fii,
Sa-mi aduci daruri din povesti,
Cu talcul lor sa ma inavutesti.
Cunoscandu-ti chipul si firea,
Ne vom juca de-a citirea!"
Bafta multa tuturor scolarilor, parintilor lor, dascalilor lor si tuturor iubitorilor de carte la un nou inceput de an scolar!
In viziunea sa, un obiect mic e urias, o linie verticala este orizontala... Nici o lege a fizicii nu rezista ideilor sale uimitoare. Montajele lui propun o lume reala si imposibila in acelasi timp, in genul picturilor suprarealiste ale lui Dali.
Se numeste Erik Johansson si este un tanar fotograf suedez de 24 de ani, "placat" cu un talent de 24 de carate. Pasionat de frumos si cu un ascutit simt al umorului, Erik a descoperit cu tristete ca este lipsit de talent la desen, atat de necesar pentru a impartasi si celorlalti din trairile sale.
Asa ca a decis intr-o buna zi sa suplineasca aceasta lipsa prin utilizarea tehnicilor moderne. Si-a cumparat un aparat de fotografiat Canon performant, a achizitionat toate softurile necesare prelucrarii de imagini si s-a pus pe treaba.
Si iata cum un lucru inceput mai mult in joaca a condus la rezultate cu adevarat spectaculoase, ce i-au adus tanarului suedez o faima neasteptata prin creatiile artistice de geniu din domeniul "manipularii fotografice".
Erik se distreaza, inventeaza, inoveaza, surprinde, transmite mesaje neasteptate si temerare.
De pilda, a ales spinosul episod (mai ales pe plaiuri mioritice) al asfaltarii drumurilor. Turnarea asfaltului este o activitate greoaie si costisitoare. Nu si pentru protagonistul nostru care-l intinde ca pe un cearsaf. O binecuvantare, si pentru infrastructura strazilor, soselelor si autostrazilor noastre care se deterioreaza dupa fiecare aversa.
Dupa ce a lucrat la culoare si la textura „asfaltului” pentru a-i da aparente de bitum, a facut in asa fel incat acesta sa fuzioneze cu drumul. Rezultatul: o performanta artistica.
O fotografie cu o insulita din Capul Verde si o alta cu un peste fotografiat intr-un acvariu, suprapuse, care ne amintesc de una dintre legendele care releva faptul ca lumea s-a nascut pe spatele unui animal urias.
"Imi place foarte mult ceea ce fac. Si ma si amuz in acelasi timp", spune Erik dezvaluind ca, de obicei, porneste de la o metafora dupa care merge pe teren, isi face pozele necesare si le asambleaza cu rabdare si cat se poate de multa maiestrie pe calculator.
Chiar daca uneori mizeria din jur ne sfasie incercand sa ne tina gandul prizonier in realitatea comuna si apasatoare, ne putem trezi pavand drumuri inexistente, in speranta ca nu ne vom ineca intr-o lume in care integrarea e tot mai grea si ca putem visa liber la inaltarea Catedralei Binelui in soare...
Hristos s-a Inaltat!
A batut gongul de start al Expozitiei Universale gazduita de China!
Pe cat de uimitoare a fost ceremonia inaugurala, pe atat de neobisnuita este expozitia insasi. Sute de pavilioane care te transporta instantaneu intr-o lume cu totul aparte.
Organizatorii Expozitiei Universale au cheltuit o suma record: 40 de miliarde de euro. Ei spera ca in urmatoarele sase luni, 70 de milioane de oameni se vor plimba prin parcul intins pe 5 kilometri patrati.
Vizitatorii vor putea admira culturile specifice fiecare tari, prin progamele speciale pregatite pentru aceasta manifestare.
Peste tot, o imbinare de sticla, metal si beton rupta parca din filmele SF. Printre ele si un mar, simbol de prospetime si regenerare, care timp de sase luni va gazdui Pavilionul Romaniei.
Intins pe o suprafata de 2.000 de metri patrati, "Marul verde" romanesc se invecineaza cu pavilioanele Rusiei, Croatiei si Olandei, fiind situat in "zona europeana" a expozitiei.
Cladirea care reprezinta tara noastra este structurata in cinci zone distincte. Punctul de atractie il constituie, fara indoiala, restaurantul, numit "Maria". Asezat in varful marului, localul este micut si decorat simplu. Mobilierul, in intregime alb este indulcit de lumina difuza raspandita de peretii de sticla verde ai marului.
Cei care vor veni sa manance la pavilionul romanesc nu vor avea doar bucate si vinuri romanesti de degustat, ci si o priveliste impresionanta de admirat, pentru ca mesele sunt asezate la fereastra, in partea superioara a marului.
Corpul principal al marului are trei etaje deschise către public. La etajul întâi este o scenă pe care vor fi prezentate spectacole de muzică, teatru, dans şi filme. La etajul doi este un restaurant cu specific românesc. În holul de la intrare este o mică zonă de expoziţie. Aici vor fi exponate care reprezintă România, cultura şi folclorul acestei ţări. La etajul trei este un spaţiu multifuncţional, o sală de conferinţă unde se vor organiza seminarii pe diferite teme. La „felia mărului" se vede o tribună în aer liber. Şi în interiorul corpului secundar este principala zonă de expoziţie unde vizitatorii vor fi informaţi despre trecutul, prezentul şi viitorul României, prin mijloace multimedia. În afara pavilionului se poate admira o grădiniţă frumoasă.
Pavilionul României „Greenopolis" simbolizează conceptul „oraşului verde", in sensul ca toată structura exterioara, tot peretele şi cortina verde sunt realizate dintr-o sticlă specială, care nu permite transferul de energie sau de căldură decât în anumite limite foarte bine controlate. Şi păstrează în interior o temperatură aproximativ constantă. Dacă acum exista în interior aproape 15 grade, în perioada de vârf de căldură maximă în iulie vor fi 25-26 de grade. Deci se va folosi foarte puţin aerul condiţionat. Apa este circulată prin filtre de piatră. Apa de ploaie care ajunge într-un rezervor lateral clădirii se filtrează natural şi este repompată. Fireste ca ne dorim ca Pavilionul României sa devina o vedetă strălucită la acest eveniment grandios şi să obţină un mare succes. Ramane sa culegem ecourile si reactiile acestui eveniment dupa primele zile "fierbinti".
Pana atunci, va urez "Pofta buna!" la degustarea fie si vizuala a mandrului nostru mar verde...
