Se afișează postările cu eticheta Erik Johansson. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Erik Johansson. Afișați toate postările

joi, 13 mai 2010

Reinventarea indrazneata a lumii autentice...

In viziunea sa, un obiect mic e urias, o linie verticala este orizontala... Nici o lege a fizicii nu rezista ideilor sale uimitoare. Montajele lui propun o lume reala si imposibila in acelasi timp, in genul picturilor suprarealiste ale lui Dali.

Se numeste Erik Johansson si este un tanar fotograf suedez de 24 de ani, "placat" cu un talent de 24 de carate. Pasionat de frumos si cu un ascutit simt al umorului, Erik a descoperit cu tristete ca este lipsit de talent la desen, atat de necesar pentru a impartasi si celorlalti din trairile sale.

Asa ca a decis intr-o buna zi sa suplineasca aceasta lipsa prin utilizarea tehnicilor moderne. Si-a cumparat un aparat de fotografiat Canon performant, a achizitionat toate softurile necesare prelucrarii de imagini si s-a pus pe treaba.

Si iata cum un lucru inceput mai mult in joaca a condus la rezultate cu adevarat spectaculoase, ce i-au adus tanarului suedez o faima neasteptata prin creatiile artistice de geniu din domeniul "manipularii fotografice".

Erik se distreaza, inventeaza, inoveaza, surprinde, transmite mesaje neasteptate si temerare.

De pilda, a ales spinosul episod (mai ales pe plaiuri mioritice) al asfaltarii drumurilor. Turnarea asfaltului este o activitate greoaie si costisitoare. Nu si pentru protagonistul nostru care-l intinde ca pe un cearsaf. O binecuvantare, si pentru infrastructura strazilor, soselelor si autostrazilor noastre care se deterioreaza dupa fiecare aversa.

Dupa ce a lucrat la culoare si la textura „asfaltului” pentru a-i da aparente de bitum, a facut in asa fel incat acesta sa fuzioneze cu drumul. Rezultatul: o performanta artistica.

O fotografie cu o insulita din Capul Verde si o alta cu un peste fotografiat intr-un acvariu, suprapuse, care ne amintesc de una dintre legendele care releva faptul ca lumea s-a nascut pe spatele unui animal urias.

"Imi place foarte mult ceea ce fac. Si ma si amuz in acelasi timp", spune Erik dezvaluind ca, de obicei, porneste de la o metafora dupa care merge pe teren, isi face pozele necesare si le asambleaza cu rabdare si cat se poate de multa maiestrie pe calculator.

Chiar daca uneori mizeria din jur ne sfasie incercand sa ne tina gandul prizonier in realitatea comuna si apasatoare, ne putem trezi pavand drumuri inexistente, in speranta ca nu ne vom ineca intr-o lume in care integrarea e tot mai grea si ca putem visa liber la inaltarea Catedralei Binelui in soare...


Hristos s-a Inaltat!