In Orasul acesta...

Exact acum doi ani, poate cateva zile mai la stanga sau mai la dreapta, un ziarist apreciat si conectat profund in realitatile prezentului, isi exprima propriile ganduri si perceptii despre harta dinamica a orasului sau. Recunosc ca ma surprinde sa constat cat este de actual si acum acest film al perceptiilor sale, de parca si-ar fi scris observatiile in aceasta dimineata, langa o cafea aromata si tare.

In orasul acesta oamenii nu se uita in ochii tai. O fac doar la volan, in intersectii, cand te injura. In orasul acesta oamenii nu se uita nici macar la cer. Nu vad soarele, nu vad norii, nu vad stelele.

In orasul acesta oamenii nu-si cunosc vecinii. In orasul acesta oamenii nu se cunosc intre ei. Sunt cu totii niste straini care parca s-au mai vazut undeva, candva, cumva. Poate in ambuteiajele de zi cu zi, in drum spre casa sau in drum spre slujba. Se privesc timid prin geam, trag cu coada ochiului in oglinzile retrovizoare si descopera ca nu sunt atat de singuri pe cat credeau. Acum, in orasul acesta, au timp sa se vada, cu telefonul la ureche sau, caraghiosi, vorbind la handsfree.

In orasul acesta oamenii sunt singuri si prin parcuri cu copiii, cu bicicletele, cu cateii, cand se amesteca in harmalaia generala. In orasul acesta, oamenii stiu exact in ce directie merg, au drumurile lor care-i duc singure unde trebuie. Nu mai e ca la inceputul anilor '90 cand inca mai orbecaiau, prea liberi ca sa stie incotro s-o ia.

In orasul acesta indragostitii merg in mall-uri sau in cluburi, in discoteci. Parcurile, gradinile sunt pline cu bunici si nepoti. In orasul acesta nu se mai copilareste pe strazi si parca nici in spatele blocului. "Dupa blocuri" nu se mai intampla ce se intampla odata. In orasul acesta nu exista timp, nu exista parcari, nu exista ingaduinta. In orasul acesta s-au schimbat bordurile, iar trotuarele nu se simt nici ele prea bine.

In orasul acesta exista nervi si nervosi. In orasul acesta sunt pusi la zid toti cei care n-au numar de Bucuresti. In orasul acesta toti au buletin de Bucuresti. Si nu le foloseste la nimic, nimeni nu se mandreste cu asta. In orasul acesta nu exista pasari. Nici vant. Si nici zmee. In orasul acesta nu mai are rost sa vina toamna. In orasul acesta...

Octombrie 2006 | de Marius Tuca

Poate doar cate un santier sa mai rasara impietrit in peisaj sau o groapa noua sa explodeze peste noapte in pavajul cunoscut si printre formele acestui pestrit relief citadin sa umble cu sau fara tinta empetristi sau empetriste (asa am definit eu purtatorii de MP3 playere, dispozitive ambulante evoluate a stadiului de walkman, cu un capat in cutiuta cantatoare buzunarul pantalonilor si cu alte doua capete in urechile destul de chinuite de sonorul agresiv, dar extrem de "cool").

Deci in acesti doi ani nu am castigat decat o alta treapta de alienare, de indiferenta si de evadare in propriile noastre slabiciuni, frustrari si neputinte.
In orasul vostru se vede la fel ? Credeti ca s-a depasit tranzitia spre alte culmi de progres si civilizatie, atat de vehiculata peste tot, la nivel "macro" ?

"Adio, suflet..."

Nu este prima data cand citesc editorialele scrise de simpatica si efervescenta Gianina Corondan si cand raman placut surprinsa de sensibilitatea si profunzimea gandurilor ei. De curand, i-am parcurs un articol recent, intitulat exact asa: "Adio suflet" si pe care vreau sa vi-l impartasesc si voua, din doua motive: primul, ca in randurile ei ma regasesc si eu, ca mod de a vedea lucrurile si al doilea, ca nutresc speranta unei aprecieri a cititorului din voi, fata de talentul sau jurnalistic.

De cate ori moare cineva, ma simt vinovata.
Nu stiu ce se intampla dar mi se transfera automat un sentiment de neputinta si de ciuda ca n-am facut mai nimic pentru omul ala cat era in viata, ca nu l-am intrebat nimic, ca nu am aflat nimic despre ce-l framanta sau il durea si puteam eu cumva sa alin. Ca nu l-am ajutat. Ca nu i-am dat importanta pe care o merita. Ca n-am vorbit macar un pic mai mult. Mai cu seama in legatura cu oamenii cu care am interactionat simt asta. Pe urma ma gandesc ca oricat as fi prelungit eu minutele cu acea persoana tot ar fi fost prea putin. Ca poate as fi fost agasanta. Sau neplacuta. Ca poate omul m-ar fi tolerat cat m-ar fi tolerat si ar fi rabufnit: "Gataaaa!!!"

GIANINA CORONDAN & QUARTZ - Dragostea-i un biscuit in forma de stea

Si in felul asta inchei un mic conflict interior care apare si per total reusesc sa ma sufar cat de cat pentru inca o perioada din momentul acela incolo. Dar ma gandesc la fel si ca particica din tara asta. Ca firimitura din ce gandeam eu ca ar fi painea calda numita Romania, consider ca am fi putut sa nu ne racim riscand astfel sa nu mai fim buni de nimic si sa fim aruncati la gunoi. Am fi putut sa fim buni.

Sensibili cu adevarat, nu doar de ochii lumii. Am fi putut sa avem un suflet plin. Daca ne-am fi creat clipe de gratie, cu ajutorul artistilor mari. Dar uite ca prilejurile dispar unul cate unul, prin oamenii de valoare pe care ii cheama Dumnezeu la el si pana o sa apucam noi sa ne dumirim cate am fi putut face o sa ne transformam intr-un urias bolovan numai bun de trimis pe apa Sambetei. Iar cand pun asa problema, nu mai reusesc sa ma reabilitez oricat m-as stradui. Macar sa ne fi spus Stefan Iordache: "Gata, nu ma mai aplaudati atata". Si uite cum eu ca romanca ma suport din ce in ce mai putin...

AIMEE MANN - Wise Up

Probleme care ne dor - santierul de la Pasajul "Piata Universitatii" - o rana in trupul Capitalei

In fiecare dimineata, in drumul meu spre serviciu, ma lovesc, alaturi de alte mii de bucuresteni, de fata unei triste realitati: tabloul cenusiu si prafuit al lucrarilor din subteran ce au ravasit de mai bine de sase luni Pasajul de la Piata Universitatii.







Zi de zi, in timpul saptamanii de lucru, ma confrunt cu acelasi atac plin de agresivitate vizuala si fonica la adresa ghinionistului trecator care are drum obligatoriu prin aceasta rascruce de cai si directii underground.
Imi amintesc ca primele pregatiri de evacuare a comerciantilor impreuna cu locatiile stabilite acolo au avut loc in preajma Summit-ului NATO din luna Aprilie a acestui an.
A urmat apoi instalarea santierului propriu-zis, cu utilajele si materialele necesare, dupa care, la scurt timp, au inceput actiunile de daramare si transformare a vechii geometrii arhitectonice, bineinteles, banuiesc ca fara a se umbla prea mult la structurile de rezistenta ale obiectivului.
S-au facut ceva pasi inainte pana acum, este adevarat, dar nu e greu sa realizezi ca se lucreaza punandu-se accent pe zilierii necalificati si neprofesionisti, care nu au nici o strategie eficienta, bazandu-se mai ales pe constrangerile sefului de echipa si poate pe un simt primar al abordarii operatiunilor, acelasi pe care il intalnim si pe teren, cand e vorba de construit drumuri si poduri.

Stiti cum arata pasajul din inima Bucurestiului, acum? Ca un camp deschis lovit de bombe si sugrumat de gunoaie prafuite.

Mirosul greu pe care il lasa McDonald's, inainte si bucatile de Fornetti de pe jos au fost inlocuite de o priveliste si mai apocaliptica: zeci de kilograme de gunoaie si scarile rulante care arata ca dintr-un film post-punk. Din fiecare siroi de oameni care strabat pasajul ramane cel putin un ambalaj in urma.

Vanzatorii de ananas din pasaj lasa si ei gramezi de ladite goale, sau pline cu alte gunoaie, iar alti trecatori s-au gandit sa abandoneze chiar haine vechi si cutii de incaltaminte.

Un tanar, probabil student, desface un pachet de tigari lasand sa-i cada tipla.

Reporter: "Ai scapat ceva pe jos!"
Tanarul se uita la tipla care aterizase in urma lui si e tarata de curent: "Asta e..."
Reporter: "O lasi jos?"
Tanarul: "Aaa... ia-o tu."

La intrarea dinspre Spitalul Coltea, un barbat striga ca are de vanzare ananas "cu trei lei bucata". Arata ca ilfovenii care vand legume la piata, numai ca omul nostru avea fructe de ananas.

Reporter: "De unde aveti ananasul?"
Vanzatorul de ananas: "Ce te intereseaza? Pleaca de aici cu camera ca sperii clientii."

Ne mai plimbam prin pasajul cu aspect de canal si abordam un grup de tineri care vorbeau in fata intrarii la metrou.

Reporter: "Treceti des prin pasaj?"
Tanara: "De ce, unde vreti sa ajungeti?"
Reporter: "Am vazut ca e cam murdar. Asa e in fiecare zi?"
Tanara: "Cam asa este. Dar asa arata mai peste tot in Bucuresti. Gunoaie peste gunoaie."
Reporter: "De ce e asa? Voi aruncati gunoaie pe jos?"
Un baiat, din grup: "Aici este ca o groapa de gunoi, dar o sa renoveze."
Reporter: "Si cine renoveaza? Nu vad muncitori..."
Baiatul se uita de jur imprejur.
"Chiar asa. Nici nu cred ca i-am mai vazut dupa ce s-a demolat."

In dreapta lor erau improvizate trei tarabe. La doua se vindeau ochelari de soare, evantaie si portofele de vinilin, iar undeva jos, o tiganca vindea levantica. In jurul lor - gramezi de resturi menajere si praf. Un barbat inalt, cu abdomenul bombat, plin de transpiratie se apropie furios, parasind taraba de ochelari de soare si evantaie:

Vanzatorul ambulant: "Tu ce filmezi aici?"

Reporter: "Nu filmez, fac poze!"

Vanzatorul ambulant: "Hai, pleaca imediat! Eu raspund aici de santier."

Reporter: "Nu am de ce sa plec."

Imediat vine si un al doilea vanzator de la alta taraba de ochelari de soare:
"Hai, mai, pleaca de aici! Vrei sa faci subiectul pe mine, castig si eu o paine, ce ma filmezi?"
In cele din urma, tipul se infurie si incepe sa tipe si sa injure, amenintand ca in caz contrar isi scoate pantalonii sa-si arate partile dorsale in poza.

Iata ce se scria in presa zilei de 22 August 2008 despre acest subiect:

Administratia Strazilor din Bucuresti – in calitate de beneficiar – a demarat in luna martie 2008, lucrarile de reamenajare la pasajul din Piata Universitatii, situat in sectorul 3. Antreprenor general este compania DELTA ACM 93, iar planurile tehnice au fost elaborate de societatea Metrorex SA. "La solicitarea primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, va fi realizata documentatia tehnica pentru dotarea pasajului cu ascensoare necesare persoanelor cu dizabilitati. Chiar zilele acestea au venit cativa reprezentanti ai firmei de proiectare Metrorex SA si au desfasurat masuratorile. Desi in planurile initiale ale proiectului, acestea nu erau prevazute, consider ca sunt utile, daca nu chiar obligatorii intr-o tara integrata in Uniunea Europeana", a declarat inginerul constructor-sef de santier.

Lucrarile de reamenajare a Pasajului de la Universitate costa 5 milioane de euro.

In schitele proiectului sunt prevazute atat inlocuirea instalatiilor sanitare si electrice (forta, iluminare, curenti slabi), cat si a celor de ventilare si climatizare. "Nu s-a facut nici un compromis in scopul realizarii unui proiect modern si viabil. Atat pasajul, cat si treptele vor fi acoperite cu granit, iar peretii de la cele patru intrari vor fi placati cu travertin. De asemenea, plafoanele vor fi casetate cu placi din gips - carton in zona spatiilor comerciale", a adaugat reprezentantul societatii. Lucrarile, ce se vor definitiva in luna Decembrie a acestui an, vor avea o valoare aproximativa a investitiei de cinci milioane de euro. "Nu avem probleme cu forta de munca, oamenii nostri fiind calificati si motivati financiar. Usoara intarziere a operatiunilor a fost cauzata de intreruperea acestora timp de doua luni. Acum insa recuperam si am convingerea ca se va respecta intocmai termenul finalizarii lucrarilor", a concluzionat Ion Pernes.

Discutiile primarului general cu proiectantul si constructorii au vizat alegerea celor mai bune solutii pentru cele patru cai de acces in pasaj, precum si pentru calea de acces pentru statia de metrou.

A fost stabilita montarea a patru lifturi cu capacitate de transport de peste 20 de persoane, la cele patru iesiri din pasaj.

De asemenea, s-a stabilit si modul de iluminare a pasajului, atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte, si materialele si culoarea peretilor si pardoselii, realizate din granit si marmura, intr-o combinatie de negru cu alb. Pardoseala pasajului va fi realizata dintr-un material rugos, care va fi dispus astfel incat sa se elimine riscul accidentelor pe timp de ploaie.

***
DELTA ACM 93 este o firma infiintata in anul 1993 si are ca domenii de activitate constructiile civile si industriale, asfaltarile si intretinerea drumurilor si productia de materiale de constructii. Informatii suplimentare, la www.deltaacm.ro

Daca v-ati confruntat si voi cu situatii si stari de fapt asemanatoare in orasul in care traiti si munciti, nu ezitati sa exprimati o parere despre aceste lucruri care merita sa fie cunoscute si popularizate, pentru a se crea noi imbolduri si motivatii spre urgentarea finalizarii lor.

Extrase de viata printre insertii de suflet...

Am ales o salba de AFORISME semnate de Petre Andrei FLUERASU, un tanar jurnalist in curs de devenire, atins de pasiune si talent, exprimand cu intelepciune o gandire sanatoasa si argumentata, bazata in primul rand pe bun simt si perceperea corecta a realitatilor lumii in care traim.

1. Pentru ca, daca omul, acest “varf al lantului trofic”, “acest apogeu al dezvoltarii” nu va intelege ca prezenta materiei cenusii nu garanteaza supravietuirea si in nici un caz nu-i permite sa se comporte ca o specie atotdominatoare, care nu tine cont de nimic, decat de interesele personale si se va autodistruge.

2. Trebuie sa fii obiectiv in orice situatie, sa realizezi pericolul de a fi subiectiv si sa incerci sa-l eludezi. Pentru ca a fi obiectiv si calculat in orice situatie inseamna a fi inteligent.

3. Nu, nici un lucru nu poate fi perfect. Perfectiunea nu exista. Exista doar o stare de “aproape perfect”. Acel “aproape” trebuie sa se transforme in ”foarte aproape” si sa ajunga intr-un final la acel celebru “99,9 la suta”. Da “99,9 la suta” este perfectiunea, succesul deplin. Cel putin intr-o perceptie complexa.

4. Omul trebuie sa vada in tot, partea rea, de care trebuie sa se fereasca, dar mai ales trebuie sa vada aceea mica parte buna, acea parte de care se poate agata, aceea bucatica de fericire. Pentru ca binele si raul exista in toti si in toate, numai ca in proportii diferite.

5. Omul poate invata sa-si controleze emotiile si sa nu se lase coplesit de ele.

6. Un om multumit de sine este un om fericit si inteligenta consta tocmai in capacitatea omului de a fi fericit.

7. Invincibilitatea este: 60 % munca si calcul, 35 % imprejurare si 5 % inspiratie. Aceasta este dezvoltarea optima a individului.

8. Oamenii inteligenti trebuie sa invete sa fie si abili, sa se foloseasca de altii, iar pe cei care au ajuns in varf bazandu-se pe mijloace “neortodoxe” sa-i spulbere, sa nu arate mila. Pentru ca demn de mila este un adversar puternic. Un “uzurpator” nu merita decat distrugere!

9. Nimic nu poate sa fie perfect, dar se poate incerca limitarea imperfectiunilor. Greseala trebuie anticipata si evitata. Acesta este secretul existentei.

10. Fiecare dintre noi este responsabil de propria-i existenta. Cel mai bun ajutor ti-l poti oferi chiar tu, pentru ca tu te cunosti cel mai bine si tu esti cel care poti analiza situatia cel mai bine.

Sa ne acordam un ragaz pentru a ne apropia in varful picioarelor, cu imensa delicatete, de propriul nostru suflet si dorurile sale !

REFLECTION - "ANASTASIA" Music Film...

"Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult timp tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem
tot atat de aproape
si, ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput, de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul..."

(Stefan Augustin DOINAS - "Astazi ne despartim")

Echinoctiul de toamna a debutat azi, la ora 7.03 A.M. fix !

Ca in fiecare an, la inceputul ultimei decade a lunii Septembrie atentia ne este indreptata spre momentul in care pasim in toamna astronomica. Acesta este momentul echinoctiului de toamna, cand longitudinea astronomica a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrand in semnul zodiacal BALANTA.

Punctul echinoctiului de toamna, numit si punct autumnal, se afla pe sfera cereasca la intersectia eclipticii (ce reprezinta proiectia pe sfera cereasca a planului orbitei Pamantului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele il traverseaza la aceasta data, trecand din emisfera nordica a sferei ceresti in cea sudica. Aflandu-se deci la aceasta data in dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va rasari si va apune chiar in punctele cardinale est si vest, durata zilelor fiind astfel egala, indiferent de latitudine, cu cea a noptilor. Singurele exceptii le intalnim in regiunile polare, in zona Polului Nord incepand lunga noapte polara, iar in cea a Polului Sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, pana la momentul echinoctiului de primavara. In emisfera sudica a Pamantului, data de 22 Septembrie marcheaza inceputul primaverii.

La latitudinile tarii noastre, in aceste zile Soarele va culmina la amiaza la o inaltime medie de 45 grade, ceea ce reprezinta jumatatea distantei unghiulare dintre zenit si orizont.

Toamna astronomica a acestui an incepe in ziua de 23 Septembrie, ora 07h 03m. Incepand de la aceasta data, durata zilelor va continua sa scada, iar cea a noptilor sa creasca, pana la data de 21 Decembrie, cind va avea loc momentul solstitiului de iarna.

In calendarul popular, la echinoctiu (23 Septembrie - atunci cand ziua este egala cu noaptea si se face trecerea de la vara spre iarna) este celebrata ziua mortii si renasterii Zeitei Mama, ocrotitoarea Pamantului si a tot ce are viata.

Nu intamplator, activitatile din aceasta perioada au ca scop pregatirea pentru anotimpul rece. Pasarile migratoare, in special randunelele, pleaca in stoluri spre regiunile mai calde, iar insectele si reptilele se ascund in pamant. Este timpul propice observatiilor meteorologice si astronomice, in functie de care, odinioara, se stabilea calendarul activitatilor agricole.

Incepand de acum se agata palariile in cui si se scot de la naftalina caciulile. Se culeg plante bune de leac, dar si vita-de-vie. Iar pentru ca este timpul innoirilor, se organizeaza targurile, locul unde se fac schimburi de produse, si nuntile (de altfel, sezonul nuntilor a inceput in ziua de 16 August si se sfarseste la 14 Noiembrie).

MARGARETA PASLARU - "LASA-MI TOAMNA..."

Parca astazi miroase mai pregnant a toamna, orice speranta ca acest anotimp inca mai are ezitari in a cuceri teritoriile, mi s-a spulberat definitiv...
Toamna va dicta inca mult timp de acum inainte si sigur ca o va face cu sonoritati hotarate de vanturi si ploi, ce iute ne vor izgoni in noi !
Voi cum ati perceput aceasta zi de echinoctiu ? A fost ea mai speciala, prin echilibrul usor balansat intre zi si noapte sau a fost una obisnuita, marcata de banal ?

Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.

Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atatea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.
Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.

(Lucian Blaga - "Echinoctiu de Toamna")

Extemporal la DIRIGENTIE... Va mai amintiti ?

Intr-una din serile trecute am vizionat de pe DVD, impreuna cu strengarita mea de aproape 4 ani, filmul atat de apreciat in anii comunismului, "Extemporal la Dirigentie", regizat de Nicolae Corjos in anul 1987, film care a venit ca o urmare fireasca a precedentelor productii "Declaratie de dragoste" (1985) si "Liceenii" (1987), semnate de acelasi regizor si extrem de ovationate de marele public.
Premiera la "Extemporal" a avut loc la data de 8 Februarie 1988
Rezumatul filmului ar putea fi schitat cam asa:
Anul scolar este inaugurat de profesorul Socrate printr-un extemporal pe tema "Cum as vrea sa fie dirigintele clasei?". Popularitatea lui Socrate (Ion Caramitru) o ingrijoreaza pe profesoara de mate, Isoscel (Tamara Buciuceanu-Botez), gata oricand sa dea jos "militaria din pod". Dar Socrate are si el grijile lui, pe care i le face Anca (Madalina Pop), fiica sa indragostita, din dorinta de a-i atrage atentia cu orice pret, colegului ei, Doru...

Apoi se deplaseaza centrul actiunii de pe adolescenti, pe dascalii lor, angrenati in tot soiul de confruntari care fac deliciul privitorilor.

Extemporal pentru viata
Un epilog, o prefata
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uita...

Ce crezi ca e fericirea
Unde incepe iubirea
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Zi de zi
Imposibil e chiulitul
Sau pretextul cu mintitul
E zadarnic si tocitul
Cred ca stii...

Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uïta...

Recunosc, pe mine m-au potopit amintirile acelor ani minunati de liceu, poleiti cu auriul tineretii noastre...
Vremuri parca ireale, cand grijile vietii erau departe de noi si doar tineretea ne dicta si ne insipra actiunile.
Voi ce ecouri pastrati in suflet din acei ani irepetabili ?

MODERN TALKING - "In 100 years"