joi, 28 august 2008

Stim sa ne dinamizam subconstientul ?

Nu trebuie sa folosim niciodata formulari interioare, cum ar fi: "nu am mijloace" sau "imi este imposibil" sau "niciodata n-am sa pot". Subconstientul le va asculta si va crea premisele pe care doar noi le-am gandit, aducandu-le din domeniul posibilitatilor la o realitate efectiva. Astfel, la propria noastra comanda, chiar subconstientul va face ca intr-adevar sa ne lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau a obtine ceea ce urmarim. Trebuie sa cautam sa ne convingem ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului de a comanda subconstientului.

Legea fundamentala a vietii care ne permite inflorirea si succesul este legea increderii depline in sine. Increderea numai intr-un ajutor exterior atrage, mai devreme sau mai tarziu, suferinta. Singura, increderea ferma in sine genereaza forta si bucurie. In plus, aceasta incredere ne asigura, totodata, sprijinul exterior de care avem nevoie.

Dorinta este solicitarea adresata de noi subconstientului. Imagineaza-ti anticipat cat mai bine indeplinirea acestei dorinte.

O modalitate simpla de edificare: inainte de a adormi, propune spre rezolvare, in imagini clare si ferme, o anumita problema subconstientului, si ulterior odata cu raspunsul, vei avea si proba formidabilei sale puteri.

Convingerile tale cele mai profunde sunt acelea care emana parca din strafundurile fiintei, incat aproape ca nu le poti argumenta si discuta rational. Aceasta se datoreaza faptului ca ele provin din sfera subconstientului.

In general, motivele nereusitei sau esecului sunt: slaba energie, lipsa increderii, absenta continuitatii in dinamizarea subconstientului, imaginea mentala (gandul) imprecisa sau difuza, efortul incrancenat.

Atunci cand intr-adevar vrei sa reusesti ceea ce ti-ai propus sa realizezi, imagineaza-ti cat mai clar cu putinta, inca de cand te-ai hotarat ce vrei, deznodamantul fericit sau, cu alte cuvinte, sfarsitul incoronat de succes al problemei respective. Imagineaza-te in viitor si cauta sa resimti in anticipatie bucuria implinirii a ceea ce vrei sa faci, reprezentat cat mai precis in faza finala.

Viata este un nume pe care il dam unei miraculoase puteri invizibile pe care de cele mai multe ori nu o intelegem din punct de vedere al complexitatii ei.

Rabdarea, stapanirea de sine, bunatatea, blandetea, iertarea, dragostea, abnegatia, bunavointa, credinta de nezdruncinat, bucuria, intelepciunea, fericirea, incantarea, intelegerea, toate aceste calitati nu imbatranesc niciodata.

Cultiva-le, exprima-le, amplifica-le, rafineaza-le si vei putea ramane tanar atat cu spiritul cat si cu trupul, radiind cu intreaga fiinta.


SURSA: www.esoterism.ro

REMEMBER:

Rasul profund aduce lacrimi de fericire!
Daca eu sunt, TU esti, EL este!
Azi sunt FERICIT si ARMONIOS!
OMUL devine ceea ce GANDESTE!!
Soare in suflet si in zambet!
Bucura-te de viata ta!
PACEA sa te insoteasca mereu!

20 de comentarii:

Anonim spunea...

De-alungul vietii,am fost pus in situatia sa spun "nu pot" sau "numai pot", si totusi,am putut. Adevarat ca acei multi ani de militarie, petrecuti prin cazarmi si scoli militare m-au cizelat in a nu mai spune Nu pot;nu e posibil;nu esti de-nlocuit etc.Totusi,am fost impins mult spre acea limita,pe care nu toti o pot depasi.
Aveam doua zile de armata.Un soldat de ciclul doi mi-a cerut o tigara.Nu fumam deci nu aveam sa-i dau.Mi-a spus ca sunt derutant spunandu-mi:"culcat!".N-am vrut sa-i execut ordinul pentru ca era soldat ca mine. A "aranjat"ca dupa masa de pranz sa raman la bucatarie. Am spalat toata vesela,am spalat pe jos si am cerut sa plec. A venit un soldat (tigan) cu bocancii plin de noroi de afara si-i arata bucatarului ce curatenie era in urma lui. Cred ca pana la ora 21,00 cand mi-au dat drumul,am facut peste 100 de culcaturi. Au aruncat flegme pe jos, m-au dus la toaleta unde urinau s.a.m.d,iar seara,dupa 7 ore de batjocora mi-au spus ca sunt un baiat bun. Impunerea subconstientului meu de a nu ceda atunci, a fost fantastica,iar provocarile lor ordinare au dat gres.
Asa ca, Pescarusule,ai dreptate. Totul depinde de noi pentru a invinge!

starsgates spunea...

Depinde de mintea noastră, cât de ,,antrenată,,e a spune ,,nu există nu pot,,.
Depinde aproape în totalitate de noi.:)
O seară frumoasă pescăruşule.:)

Anonim spunea...

Stim??
Depinde de atat de multi factori exteriori, adevarat, " puterea ", acea forta launtrica doat noi insine o putem controla, directiona, dinamiza, insa uneori nu reusim, situatiile sunt diferite...
Doua exemple numai, pot sa-mi " dinamizez " subconstientul sa prind curaj in a aborda, sa zicem un barbat de care ma simt atrasa ...pot, poate ca si reusesc, poate nu, dar pot..
Cand mi-a murit fetita insa, nu am dorit decat sa mor, nu am vrut sa pot, am reusit in ani buni sa estompez nitel suferinta, dar, nu voi uita ceva ce nu se poate uita, cum sa vrei sa poti sa uiti asa ceva ...
Deci, situatii diferite, dar da, vointa, sta in puterea noastra :)
Calde imbratisari sibiline Cora draga :)
Sibilla

Laura spunea...

Imi place la nebunie fotografia cu fetita :) As vrea sa zic ceva mai inteligent despre subconstient, dar la ora asta tarzie din noapte nu imi trece prin cap decat: asa-i! Ah, da, exista putere in gandurile si cuvintele noastre! :)

Anonim spunea...

Este un super-articol, felicitari! E important sa fii pozitiv, sa ai incredere, in tine, in oameni, in forta divina care face minuni si te ajuta sa mergi inainte. Cred in aceasta teorie si iti multumesc ca mi-ai readus-o in atentie. O sa recitesc maine articolul mai cu atentie si sper sa am timp sa revin cu un comentariu. Noapte buna, cu drag.

Anonim spunea...

Ce frumos Colţişor, ai dumneata, Pescăruşule ... arămiu! Ostenită de războaiele mele neîncetate, vin aici să mă liniştesc şi să-mi regăsesc sursa energiilor.
Da, e foarte important să gândim pozitiv. Eu încerc chiar şi când sunt sleită, chiar şi când e evident că e în zadar. Optimismul mă părăseşte arareori. Să ai un week end minunat, Om frumos la suflet şi la chip!

Anonim spunea...

Mulţumesc din suflet;chiar aveam nevoie şi de un astfel de text acuma;
chiar dacă le ştii toate astea şi multe altele... cîteodată te răzbeşte neputinţa,deznădejdea şi "cazi",te ridici cum te pricepi şi speli rana dar duci cu tine mai departe cicatricile şi-ţi rămîne teama că te vor durea mereu,la fiecare pas ori măcar din vreme-n vreme ca să nu uiţi

Anonim spunea...

I-am ramas dator Sibillei cu-n raspuns.Al postez aici din doua motive. Mi-am luat bun ramas de la dragul nostru Sfinx,iar relatarea este in ton cu subiectul propus discutiei de catre tine. Era la sfarsitul anului 2008, prin 30 octombrie. Eram singur,fetita si sotia la Severin. Plecasem de la Lipova spre Timisoara cu trenul. Autoturismul al lasasem acasa. Nu stiam daca ma voi mai intoarce viu. Multi au fost impuscati pe fasie inainte de a o trece. Daca eram prins,cu mine s-ar fi intamplat ceva aparte.Ca fost ofiter in MI puteam fi considerat spion,tradator s.a.m.d.. Aveam incredere in fizicul si fortele mele. Nu am spus nimanui de fuga mea. Pentru a nu"bate la ochi" nu mi-am luat cu mine decat o plasa, in care mi-am pus doua paini si un salam de vara uscat. Am plecat pe jos inspre frontiera dis de dimineata .La 10 km de punctul Stamora Moravita am luat-o numai pe camp, prin lanuri de porumb. Acolo unde nu erau foloseam santurile antitanc strategic asezate de-alungul frontierei, sau taras dupa ce ma asiguram ca nimeni nu ma vede. Aveam la mine un pumnal si un binoclu. Seara m-a prins intr-un punct inaintat spre fasie, nu o vedeam. Stiam caci pot fi capcane de tot felul. Tineam o manusa legata cu un fir de naylon in fata picioarelor mele deasupra solului,inaintam taras printr-un canal. La un moment dat canalul se terminase. Numai aveam cum sa ma ascund. In stanga la 50 m o turma de oi cu doi baietei ce se jucau. Am hotarat sa mai astept putin pana ce ziua se-ngana cu noaptea. La un moment dat oile au venit la marginea canalului si priveau la mine. Nu mai mancau. Era clar ca vor trimite cainii sa le intoarca. Nu terminasem gandul caci si aparura. Erau cinci. Ma latrau cu gandul sa ma muste. Mi-am luat inima-n dinti, m-am ridicat si am plecat alene spre fasie. Cainii latrau de mama focului. Unul ma apucase de pantalon. Nu i-am bagat in seama. Tinerii strigau dupa mine. Am dat de alt canal cu apa. Am intrat in el. M-am dezbracat la pielea goala lovind un caine.Am strabatut canalul prin apa si astfel am scapat de caini. M-am imbracat si taras, pitit am fugit mai departe. Fluieratul tinerilor a facut ca urmaritorii mei sa-si intrerupa latratul si urmarirea. Incepuse sa se intunece. Spre fasie pasteau linistite un grup de caprioare. Eram sigur ca pe acolo va trebui sa trec. Simtul lor era mult mai dezvoltat ca al meu. Prea erau linistite. Gasisem un fel de prajina(bata).Stiam ca aveam nevoie de ea. Trebuia sa ma grabesc.Odata cu lasarea intunericului, santinelele se dublau. Mi s-a parut o vesnicie. Intr-un tarziu am cotit inspre soseaua spre Belgrad.Am gandit bine. Altfel eram sortit esecului. A aparut fasia,am alergat spre ia, am proptit doar batul in aratura si m-am vazut sarit dincolo,fara sa las vreo urma.Mi-am facut cruce, am sarutat acel pamant ce ma putea duce spre libertate si m-am indreptat taras spre serpuitul soselei. In aceiasi seara,ajungeam la Varset. Am gasit niste boscheti unde am adormit pana-nspre dimineata. Era o odihna binemeritata. Pana la Maribour mai era ceva cale, stiu eu?...sa va mai spun?

Anonim spunea...

p.s.a se citi anul 1988

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, te felicit pentru indarjirea si taria de caracter de care ai dat dovada in acele momente de grea cumpana pentru demnitatea si verticalitatea caracterului tau deosebit !
Se spune ca incercarile din care reusim sa iesim biruitori ne otelesc vointa si spiritul, ne calesc si ne desavarsesc faptura, pentru a putea merge inainte cu sufletul usor.
Cinste tie, aura de invingator sa te insoteasca mereu pe drumul vietii ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Sigur ca da, asa este, draga Starsgates, daca stim sau nu, daca dorim sa ne dinamizam subconstientul, depinde doar de natura si de vointa noastra. Totul este autoeducatie si implicare in propriul eu.
Cred ca mentalul este esential pentru sanatatea sufletului nostru si tot el este raspunzator de calitatea si bogatia implinirilor noastre spirituale.
Seara trecuta s-a scurs placut, pe suave acorduri melodice, acum e randul meu sa-ti urez intrare lina si senina in week-end-ul care bate la usa ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Sfinxul meu drag, m-au miscat profund marturisirile tale si nu pot decat sa te imbratisez strans, sa-ti sprijin fruntea cernita de ganduri pe umarul meu, sa te iau pe aripa mea si sa mangai palpairile duioasei si incercatei Jasmina, fetita care ai fost. Ingerasul tau care s-a inaltat in paradisul neintinat te insoteste mereu, cum ai putea sa-l uiti sau nu-l indepartezi de sufletul tau, macar cu un milimetru ?!
In fiecare clipa fetita ta te ia de mana si te poarta prin viata frumos si gingas, sper a aduce lumina si bucurie in jurul tau.
Nu uita sis, si tu esti o invingatoare de marca, pentru care lupta dreapta si solidara, luminata de puterea credintei este ratiunea de a fi ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Laura draga, stiu ca sufletul tau tresare frumos, nu e nevoie mereu de vorbe cand vrem sa ne cladim propria incredere in noi insine.
Fetitele de aici sunt doua, nu stiu exact la care dintre ele te referi, cea cu cascheta moderna de patinatoare pe role sau la cea clasica, cu naframa vaporoasa, usor umbrita de artist...
Spiritului tau de cautatoare a frumusetilor vietii si a minunilor geografice ale lumii ii doresc sa atinga numai zari senine si sa-ti aduca pe chip mereu forta zambetului de invingator ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Draga Corina, bine ai revenit in casuta mea devenita dintr-o data mai luminoasa si care-ti surade voios ! :)
Este o mare bucurie pentru mine ca impartasesti neconditionat ideile si punctele de vedere ale acestui articol.
De fapt asa te si simteam, ca pe o fiinta solara, dinamica, sensibila, hotarata, tenace si extrem de pozitiva :)
Multumesc mult pentru cuvintele tale frumoase si pline de miez.
As mai adauga la cele scrise de tine ca increderea în propriile puteri e o profeţie autoîmplinită: dacă crezi cu tărie că poţi ceva, îţi sporeşti considerabil şansele să poţi. Pentru că abordezi lucrurile cu curaj, cu aplomb, iar în faţa inevitabilelor obstacole, reacţionezi energic şi pozitiv în sensul depăşirii lor. Ceea ce te face să reuşeşti, îţi măreşte astfel încrederea în tine, şi tot aşa. Dimpotrivă, lipsa acestei încrederi e şi ea o profeţie autoîmplinită, dar în sens opus. Dacă crezi că nu vrei reuşi ceva, atunci vei aborda lucrurile timid, ezitant, iar în faţa obstacolelor dezarmezi, ceea ce te face să ratezi şi îţi reduce încrederea în tine.
Te astept cu mult drag sa mai revii, sa continuam dialogul nostru atat de agreabil si de onorant pentru mine ! :)
Sa ai o zi rodnica si implinita, binecuvantata cu dar divin !
Imbratisari si adanca pretuire,
Cora

pescarusul argintiu spunea...

Gabi draga, iti multumesc mult pentru aceasta vizita si pentru aprecierile generoase :)
Din cand in cand, cate un nor razlet imi mai intuneca "coltisorul", dar eu merg inainte, nu uit ca noaptea cea mai neagra e mereu urmata de lumina unei noi zile.
Iar cand si "noptile sunt albe", este cu adevarat minunat !
As vrea sa mai las tesatura inteleapta a unui gand: "Un singur prieten adevarat contribuie mai mult la fericirea noastra, decat o mie de vrajmasi la nenorocirea noastra."(Marie von Ebner-Eschenbach)
Gingasa faptura cu o inima mare si neobosita, te astept sa poposesti cat mai des in linistea spatiului meu, binecuvantat de gandurile voastre curate si sa devii din nou flacara arzand pe altarul Binelui si Adevarului ! :)
Sa nu uiti niciodata ca esti un gand special a lui Dumnezeu, si inca unul genial !

pescarusul argintiu spunea...

Draga Cella, scumpa prietena, trebuie doar sa consideri întristările tale drept umbrele binecuvântărilor ce urmează să vină.
Nimeni nu este scutit de suferinta si deznadejde, sunt si ele simtiri omenesti...
Ce mult ma bucur ca ai revenit cu gandurile tale sensibil si intelept exprimate !
Daca ti-au fost balsam si mangaiere, atunci si-au facut cu prisosinta datoria :)
Esti un suflet nobil si bun, ce merita un dar de versuri ca acesta:

"Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
Ce-nţelege când e vremea şi prilejul de-ascultare.

Binecuvântat e-acela care nu se ruşinează
Ci-ngenunche şi se roagă orişicine ar fi să-l vadă.

Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă
Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.

Binecuvântat e-acela care ştie să aline
În tăcere şi-n răbdare nestrigatele suspine...

Binecuvântat e-acea care umblă-n părtăşie
Şi e fraţilor lumină, dragoste şi bucurie,

Binecuvântat e-acela care zilnic face bine
Şi-n răbdare îşi adună cel de mâine pentru sine."

Binecuvântat e-acela care ştie a-L pătrunde
Pe Hristos, sub orice feţe şi cuvinte S-ar ascunde."

(Traian Dorz - "Binecuvantat e-acela")

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, alegerea ta de a mai extrage o perla din scoica fermecata a amintirilor tale speciale pe tarmul meu cu zbor avantat de pescarus, nu face decat sa-mi umple sufletul de bucurie si de nerabdare in a-i extrage esenta tare a intelepciunii care-i da atata stralucire !
Citindu-ti relatarea in care tensiunea si nelinistea acelor momente apar zugravite gradual atat de iscusit, am ajuns la concluzia ca ai fost si esti un om placut lui Dumnezeu si binecuvantat cu neintrerupta ocrotire divina :)
Iar tu mereu Ii aduci ca ofranda de multumire si recunostinta, Binele imprastiat de tine in jur.
Cred ca versurile ce le-am cules din gradina ce slaveste credinta, in care ma recunosc cu smerenie, iti definesc si tie strafundurile fiintei:

"Aş clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porţi deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-aşteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfant
Minunea m-atrage-aşa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămant

Aş săpa o fantană
Cu limpezi izvoare curgand într-o pace
Deplină
Ca şi cum apa ei
Ar putea să-Ţi fie-alinare
Pe drumul fierbinte spre cruce
Ca şi cum stropii ei
Ar putea să mai strige-acel strigăt
„Mi-e sete“
Dar, Doamne,
Am auzit de apa vie
Din fantanile cerului
Cu cumpenele lor sprijinite de stele
Şi nu mai ştiu decat s-aştept
Să-Ţi văd iubirea oglindită-n ele

Aş aprinde o lumină
De parc-aş mai putea cu ea
S-alung întunericul din noaptea trădării
Să fac să se vad-adevărul
În pridvorul roman
În care Pilat
În loc să-şi spele conştiinţa
Îşi spală mîinile...
Aş aprinde o lumină
Şi-aş pune-o la răscrucea rătăcirilor
Acolo unde bîjbîie lumea
Neştiind încotro...

Dar, Doamne,
Am auzit de-o ţară a luminii
La Tine sus, în care heruvimii
Te laudă zburand printre jerbe de stele...
Şi de atunci mă tot întreb
Ce lumină să-Ţi aprind aş putea?

Poate doară
Inima mea... "

(Benone Burtescu - "Mai e putin pana-n seara lumii")

pescarusul argintiu spunea...

Si Paul, inca ceva pretios ce-am uitat: povestea trebuie sa continue si am asentimentul tuturor ! :)
Sa pornim din nou la drum, pe firul amintirilor tale sclipitoare, leganati de valurile marii, cu indemnul celebru din adolescenta noastra: "Toate panzele sus !"

Anonim spunea...

Draga Cora, scuza-ma ca revin cu asa mare intarziere. Multumesc pentru aprecieri si pentru cuvintele frumoase. Am recitit acum cu mai mare atentie acest articol si trebuie sa iti multumesc inca o data. Chiar imi face bine. Uneori trebuie sa ne luptam cu noi insine, cu subconstientul nostru cum spui tu, pentru a ne convinge ca putem merge mai departe. Impartasesc pe deplin teoria din articol, dupa cum ti-am spus si in comentariul anterior, desi uneori uitam de aceasta lege a vietii. Citeam in seara asta intr-o revista despre un studiu care arata ca optimistii au un avantaj net superior fata de pesimisti. Ei considera obstacolele ca pe incercari trecatoare, fac lucrurile mai bine, au relatii mai armonioase. Pesimistii abordeaza lucrurile cu frica, sunt ezitanti si neincrezatori, cad prada depresiei mult mai usor. Este, draga Cora, o lupta continua cu noi insine.
M-am lungit cam mult. Iti doresc noapte buna si un week-end minunat!

pescarusul argintiu spunea...

Corina, scumpa prietena, gandurile tale de fiecare data imi daruiesc multa bucurie si imi tresar sufletul de zambet duios. Imi vin in minte acum vorbele atinse de geniu ale marelui Albert Einstein:
"Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes." Pe de alta parte, ca un contrapunct adus acestei idei, David Brink a adaugat ca "Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el... "
Un mare presedinte de stat american, Franklin D. Roosevelt, spunea referindu-se la rolul esential al mentalului in viata noastra, ca "Oamenii nu sunt prizonierii sortii, ci doar ai propriei minti."
Imi dau seama ca e intelept sa le dau fiecaruia dreptate si o las pe Tatiana Stepa, spiritul drag si viu al Cenaclului Flacara in vremuri de glorie, sa-mi defineasca drumul de pana acum al vietii, prin propriile-i marturisiri:
"Ma simt un om binecuvantat. Cred ca viata mea a fost si este frumoasa. cata vreme exista in viata mea muzica si poezie, rugaciune si iertare, copii care se joaca, Dumnezeu si Marea Neagra, prieteni adevarati si iubire, credinta si uitare, restul nu conteaza. Am trait miracole pentru care nu stiu ce am facut ca sa le merit. Am cunoscut oameni langa care nici nu visam sa stau. Am iubit si am fost iubita. Am facut greseli. Am avut slabiciuni. Unele lucruri le-am facut prea devreme, altele prea tarziu. Am cantat, am creat, am suferit, am fost fericita, am luptat, am plans, m-am bucurat. Am trait..."
Iti sunt adanc recunoscatoare ca mi-ai stimulat cu lumina blanda a sinceritatii cuvintelor tale emotia acestei marturisiri.
Fii binecuvantata si mereu insotita de corul de ingeri, draga Corina ! :)
Sa ai un sfarsit de saptamana managaiat de lumina divina, bogat dar de impliniri pentru suflet !