Povestea clopoteilor de vant...

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in munti un maestru. Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de invatatorul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
- Maestre, de unde acest zambet pe chipul tau?
- De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
- Cum asa?
- De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva... Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire...

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte, elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse la casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara... Ba, mai mult, dupa o saptamana, sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara!

Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii. Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca a fost iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
- De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
- Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopoteii?
- La poarta casei mele!
- Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la Poarta sufletului tau...

(Sursa: "Taifasuri", August 2008)

Clinchetul clopoteilor sufletului meu va intampina pe toti, prieteni ai sufletului meu si oaspeti, cu mult drag !
Bine v-am regasit, sanatosi, voiosi si increzatori, asa cum va stiu !

TEAM-BUILDING-ul si esenta spiritului de echipa

Intotdeauna am fost de parere ca unul din marile defecte ale romanilor este lipsa "spiritului de echipa".

Nu o sa depasim niciodata nivelul de trai al nemtilor, de exemplu, chiar daca suntem (poate) mai talentati sau mai inteligenti decat ei, fiindca lucrand individual nu vom putea realiza ce poate realiza o echipa care lucreaza in armonie.

Noi, cand lucram in echipa, ne irosim 90% din timp si energie contrazicandu-ne partenerii, incercand sa dovedim ca suntem mai destepti decat ei, ca suntem singurii care au dreptate si singurii care stiu ce e de facut, spre deosebire de ceilalti care sunt niste incompetenti !

Daca am fi in situatia stolului de gaste, ne-ar prinde iarna tot pe loc, fiindca ne-am bate pana ne-ar zbura toate penele, cine sa fie in fruntea stolului.

1. Gastele zboara in stoluri in forma de V. Cand fiecare gasca da din aripi ea creeaza un curent ascendent ce sustine gasca din spatele ei.
Astfel stolul inainteaza cu 71% mai repede decat daca fiecare gasca ar zbura singura.

2. Cand o gasca iese accidental din formatie, ea simte imediat rezistenta curentului de aer si de aceea revine imediat in stol.

3. Cand gasca din fruntea stolului oboseste, ea nebeneficiind deloc de curentul ascendent, se retrage in mijlocul formatiei pentru a se odihni si o alta gasca ii ia locul din fata.

4. Gastele din stol gagaie pentru a o incuraja pe cea din fata sa mentina viteza.

5. Cand o gasca se imbolnaveste sau este ranita, doua gaste din stol ies din formatie si zboara in jos dupa ea pentru a o ajuta si proteja. Ele raman cu gasca bolnava pana cand aceasta isi revine sau moare si isi continua apoi drumul cu un alt stol.

MORALA:
Daca romanul ar avea minte macar cat o gasca, ar invata cate ceva din obiceiurile lor.

Pastrand tematica generala a acestei expuneri, voi extinde esenta solidaritatii si a sensului de coeziune, la notiunea moderna de TEAM BUILDING, ce cuprinde generos spiritul de echipa si relaxarea crisparilor acumulate, pentru a obtine rezultate eficiente intr-un domeniu de interes in care activeaza angajatii unor firme, institutii si organisme corporatiste.

Team building-ul este un program de dezvoltare si invatare in management. Acesta combina lucrul in echipa cu invatarea si relaxarea. Util atat pentru manageri cat si pentru angajati, acest tip inedit de activitati a patruns in Romania acum cativa ani, dovedindu-se a fi o afacere de succes pentru organizatorii de team building-uri.

In contextul unei organizatii, spiritul de echipa si echipa in sine sunt extrem de importante pentru angajatori, in special atunci cand acestia cer performante si competente deosebite de la angajatii lor. Team building-ul presupune un proces prin care se incearca imbunatatirea relatiilor dintre membrii companiei, aceasta avand ca scop atingerea obiectivelor comune. Pentru membrii companiei, team building-ul poate fi o provocare si o sansa de a-si pune in valoare capacitatile, de a-si cunoaste mai bine colaboratorii, de a intelege cultura organizationala a companiei si de a se afirma ca o persoana de incredere, cu spirit de echipa. In cadrul unui program de acest tip, va puteti dezvolta stilurile de comunicare, descoperi si depasi conflictele de la job, puteti ajuta la impartirea sarcinilor, la adoptarea unor decizii importante si la imbunatatirea tehnicilor de rezolvare a problemelor.

Acest tip de activitate poate fi sustinuta cu succes in weekenduri, datorita disponibilitatii mai mari a colaboratorilor din cadrul firmei. Pe piata romaneasca de servicii se gaseste o oferta impresionanta, pusa la dispozitie de organizatorii de team-building-uri.

In general, pachetele de servicii sunt largi, insa timpul scurt din weekend nu permite mai multe tipuri de activitati. E bine sa se stie ca putem alege sa practicam impreuna cu colegii nostri sporturi precum alpinism, tir sau calarie, putem face scufundari in Marea Neagra sau speologie, asa cum la fel de bine si relativ mai ieftin avem posibilitatea de a face drumetii pe munte, pornind de la o pensiune agro-turistica inchiriata in prealabil. Astfel avem posibilitatea de a ne dezvolta capacitatea de orientare si spiritul de aventura in necunoscut, un adevarat prilej de autocunoastere de distractie.

Un tip de team-building spectaculos si care a prins extrem de bine in Romania este PAINTBALL-ul. Acesta este un sport de intarire a caracterului, in care jucatorii invata despre spiritul de echipa, castiga incredere in ei insisi, dezvolta abilitati de lideri, avand parte de distractie si eliberand stresul acumulat la job. Paintball-ul este promovat mai ales in orasele mari de catre organizatorii de team-buildinguri, fiind un sport spectaculos, care nu necesita deplasari lungi si nici costuri exagerate.

De la introducerea sa in anii 80', paintball a devenit un fenomen international. Entuziastii au format echipe, au intemeiat ligi si au organizat campionate ale jocului.

Jocul este departe de a avea popularitatea sporturilor traditionale, cum ar fi baschetul sau fotbalul, dar mereu apar noi terenuri de joc si organizatii.
Ceea ce-l deosebeste de celelalte sporturi este echipamentul necesar: nu gasesti pusti si proiectile cu vopsea la prea multe sporturi traditionale.

Acesta este un sport de intarire a caracterului, in care jucatorii invata despre spiritul de echipa, castiga incredere in ei insisi, dezvolta abilitati de lideri, si se distreaza, eliberandu-se in acelasi timp de stres.
Din ce in ce mai mult, marile companii descopera beneficiile participarii personalului si conducerii firmei la astfel de jocuri, in locul traditionalelor picnicuri.

Paintball este un sport interesant, si mai presus de orice, inseamna distractie! Este o oportunitate de a uita de responsabilitatile cotidiene si de a regasi gustul distractiei. Cand adrenalina incepe sa creasca nu poti sa nu te indragostesti de fiorul jocului.

Team building-ul este genul de proiect unde ne putem descoperi afinitati cu colegii de munca. Vom avea astfel ocazia sa descoperim in colegii de echipa niste camarazi.

Vom observa, dupa ce aceasta experienta va trece, ca vom dori sa o reinnoim, deoarece, odata capatat, spiritul de echipa ramane, consolidand firma la care lucram si transformand-o intr-o afacere de succes.

Viziunea geniala a lui GEORGE CARLIN despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.

"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.

"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!

Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?

Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.

Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".

In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !

In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate! "

Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

CUM SA RAMAI TANAR

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca.
"O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.


ALTE GANDURI OPTIMISTE PRIVIND IMBATRANIREA

"E plictisitor sa imbatranesti, dar e singurul mijloc care s-a gasit pana acum de a trai mult". (Saint Beuve)

"Varsta nu e un pretext de a deveni batran". (G. Slattery)

"Te poti naste batran tot asa cum poti muri tanar". (Jean Cocteau)

Partea buna a lucrurilor: oricat de in varsta ai fi, tot esti mult mai tanar decat vei fi de acum inainte.

Trebuie sa te preocupi mai mult de a adauga viata anilor decat ani vietii.

"Un om nu e batran decat atunci cand regretele au luat pentru el locul viselor". (John Barrymore)

"A imbatrani inseamna a-ti organiza tineretea de-a lungul anilor". (Paul Eluard)

Nu incetezi sa razi cand imbatranesti, dar devii batran atunci cand incetezi sa razi.

"La 969 de ani Matusalem, se tinea asa de bine incat cu greu ii dadeai 375". (Tristan Bernard)


SI SA NU UITATI NICIODATA:

Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.

Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin! Sa va fie ziua minunata!

Schimbarea la Fata a Domnului - mare sarbatoare crestina

Schimbarea la faţă - de Nichita Stanescu

"Am schimbat naşterea pe moarte
În rest am rămas de tot sărac.
M-a izbit cu aripa un înger
şi am devenit rege,
pe un tron în prăbuşire.
Nu ştiu ce înseamnă cinci,
nu ştiu ce înseamnă patru
în genere nu ştiu nimic,
dar mărturisesc că mi-e strâmtă coroana,
prieteni, ca un orizont îmi sunt tâmplele,
ca o stea sau ca un glonţ îmi este coroana,
de-a dreptul în frunte."

Talcuire la Schimbarea la Fata de Maxim Marturisitorul

Prin stralucirea luminoasa a fetei Domnului, aparuta pe munte, de trei ori fericiti apostolii au fost calauziti tainic, in chip negrait si necunoscut, spre puterea si slava lui Dumnezeu de toate fapturile necuprinsa, invatand ca lumina ce s-a aratat simturilor lor e simbolul ascunzimii nearatate. Caci precum aici raza luminii fa­cute biruieste lucrarea ochilor, ramanand neincaputa de ei, asa si acolo Dumnezeu intrece toata puterea si lucrarea mintii, nelasand in vreme ce intelege nici o forma in cel ce primeste intelegerea. Iar prin vesmintele albe au cunoscut totodata si in chip vrednic de Dum­nezeu maretia operei lui Dumnezeu din fapturi, proportional cu ratiu­nile dupa care au fost facute, si tainele ascunse in cuvintele Sfintei Scripturi, dupa cat pot fi intelese. Caci deodata cu cunostinta lui Dumne­zeu se dezvaluie intelesul Scripturii, prin Duhul, si intelepciunea si cu­nostinta cea din fapturi, prin Acelasi, prin Care iarasi se descopera El, in mod proportional. Iar prin Moise si Ilie, care se afla cu El pe amandoua partile, au aflat, potrivit cu multe sensuri, printr-o adevarata contemplatie, multe moduri de cunoastere a tainelor.

Intelesul duhovnicesc al lui Moise si Ilie

Intai au primit prin Moise si Ilie cunostinta prea bine credincioasa ca impreuna cu Cuvintul si Dumnezeu trebuie sa se afle si cuvintul legii si al proorocilor, ca unele ce sunt si se graiesc din El si despre El si sunt asezate in jurul Lui.

Apoi au invatat prin ei ca impreuna cu El se afla intelepciunea si bunatatea cea dintai, deoarece prin ea porunceste Cuvantul cele ce tre­buie facute si opreste de la cele ce nu trebuie facute, iar tipul ei a fost Moise (caci credem ca barul legiferarii este un har al intelepciunii) ; a doua, deoarece prin ea indeamna si intoarce Cuvantul la viata dumne­zeiasca pe cei ce s-au abatut de la ea. Iar tipul ei a fost Ilie care a ara­tat prin el toata harisma prooroceasca. Caci e semnul caracteristic al bunatatii intoarcerea celor rataciti cu iubire de oameni, fapta ai carei vestitori ii cunoastem pe prooroci.

Sau au primit cunostinta si mustrarea pedagogica: Cea dintai, pentru ca prin ea se daruieste oamenilor stiinta binelui si a raului. "Dat-am, zice, inaintea fetei tale viata si moartea" (Deut., 30, 19), pe una spre a o alege, pe alta spre a fi ocolita si spre a nu cadea, din nestiinta, in rau ca in bine. Aceasta s-a aratat ca a facut-o Moise, preinchipuind in el simbolurile adevarului. A doua, pentru ca ea este folosita fata de cei fara rusine si fata de cei ce amesteca fara deosebire cele neamestecate, ca Israel pe care l-a certat marele Ilie care a adus, in calitate de ratiune, la intelegere si simtire, neintelegerea si impietrirea celor ce s-au lipit cu totul de rau.

Sau iarasi au fost luminati, ca la Cuvantul, ca la cel ce e Adevarul, sunt si se refera tipurile tainelor, si la El se aduna, ca la inceputul si sfirsitul lucrarii legii si proorocilor.

Sau invata ca cele facute dupa Dumnezeu si de Dumnezeu, adica firea lucrurilor si timpul, se arata deodata cu Dumnezeu, cand Se arata El cu adevarat, pe cit e cu putinta, ca unele ce sint langa El, Cauzatorul si Facatorul lor. Dintre acestea, Moise e tipul timpului, nu numai ca dascalul timpului si al numarului referitor la el (caci primul el a numa­rat timpul la facerea lumii) si ca invatatorul cultului vremelnic, ci si ca cel ce nu intra trupeste la odihna impreuna cu aceia pe care i-a con­dus inainte de dumnezeiasca Evanghelie ; caci asa e timpul care nu ajunge sau nu intra prin miscare, impreuna cu aceia pe care obisnu­ieste sa-i treaca in viata dumnezeiasca a veacului viitor. Caci are pe Iisus ca succesor al intregului timp si veac ; chiar daca, de altfel, ra­tiunile timpului staruiesc in Dumnezeu, cum arata tainic intrarea legii data in pustie prin Moise, impreuna cu cei ce au primit pamintul faga­duintei. Caci timpul este veac (eon), cand se opreste din miscare, si veacul sau eonul este timp, cand, purtat de miscare, este masurat. Ast­fel, ca sa cuprind intr-o definitie, veacul sau eonul este un timp lipsit de miscare, iar timpul, un veac sau eon masurat prin miscare.

Iar Ilie este tipul firii, nu numai ca cel ce a pazit nestirbite ratiu­nile din sine insusi si prudenta in hotararea vointei cu privire la ele.

Poate nu s-ar abate de la adevar nici acela care ar spune ca prin Moise si Ilie se arata creatiunea inteligibila si sensibila a Cuvantului creator. Dintre acestea, Moise infatiseaza ratiunea celei sensibile, ca cei supus facerii si stricaciunii, cum arata istoria referitoare la el, care povesteste nasterea si moartea lui. Caci asa e si zidirea sensibila, avind un inceput cunoscut al facerii si nadajduind un sfarsit produs prin descompunere. Iar Ilie pe cea inteligibila, intrucat istoria referi­toare la el nu povesteste nasterea lui, chiar daca s-a nascut, si nu face sa se astepte descompunerea prin moarte, chiar daca va sfarsi sa existe in forma paminteasca. Caci asa e si zidirea inteligibila, care nu are nici inceputul facerii vadit oamenilor, chiar daca s-a facut si a inceput si a fost adusa din neexistenta la existenta, si nu asteapta nici un sfarsit determinat al existentei prin descompunere.

Alta talcuire cuprinzatoare a Schimbarii la Fata

Iar de nu par cuiva mai curios de cum trebuie, socotesc ca din dumnezeiasca Schimbare la Fata ne apare si o alta taina mare si dum­nezeiasca si mai stralucitoare decat cele spuse. Caci socotesc ca cele petrecute la Schimbarea la Fata, pe munte, arata in chip tainic cele doua moduri generale ale teologiei : si anume cel dintai si simplu si ne­cauzat care prin tacere afirma cu adevarat dumnezeirea prin singura si totala negatie si lauda cuvenita a transcendentei ei, si cel urmator acestuia si compus, care o descrie in chip maret prin afirmare din cele cauzate.

Prin acestea, pe cat e cu putinta oamenilor sa primeasca cu­nostinta inaltata despre Dumnezeu si cele dumnezeiesti, ne duce, prin simbolurile potrivite noua, spre amândoua modurile, dezvaluindu-ne, prin intelegerea binecredincioasa a lucrurilor, ratiunile amindurora si invatindu-ne ca simbol al celui dintii e tot ce e mai presus de simtire, iar al celui de al doilea este ansamblul maretelor opere supuse sim­turilor. Caci din simbolurile mai presus de simturi credem numai ca adevarul mai presus de ratiune si minte exista, neindraznind nicide­cum sa cercetam, sau neputind sa intelegem ce si cum si care este si unde si cind, evitind impietatea iscodirii. Iar din cele supuse simturi­lor, pe cat ne e cu putinta, primind numai prin cugetare ratiunile des­carnate, ca trepte ale cunostintei despre Dumnezeu, spunem ca El e toa­te cate L-am cunoscut din fapturile Lui in calitate de cauza.

Domnul S-a facut chip al Sau prin intruparea Sa.

Dar sa privim daca nu cumva fiecare din cele doua moduri amintite la Schimbarea aceea dumnezeiasca la Fata a Domnului isi are in chip intelept simbolul ei. Caci El trebuia sa Se creeze in chip neschim­bat ca noi, primind, pentru nemasurata iubire de oameni, sa Se faca chipul si simbolul Sau si sa Se arate din Sine in mod simbolic pe Sine; si prin Sine, Cel aratat, sa calauzeasca spre Sine, Cel cu totul ascuns in nearatare, toata creatiunea si sa ofere oamenilor, cu iubire de oameni, prin lucrarea dumnezeiasca in trup, semnele vadite ale infinitatii ne­aratate si ascunse dincolo de toate si ou neputinta de a fi inteleasa sau numita de nici una din existente, in nici un mod.

Talcuire despre fata fulgeratoare a Domnului

Deci lumina fetei Domnului, care a covarsit in apostoli fericirea omeneasca, este simbolul teologiei mistice negative, intrucat fericita si sfanta dumnezeire este dupa fiinta supranegraita si supranecunoscuta si infinit mai presus de toata infinitatea, nelasand celor de dupa ea nici urma cea mai subtire de cuprindere si nedand vreuneia din existente nici o idee de cum sau in ce masura este tot ea si unime si treime. Caci nu poate fi necreatul cuprins de creatura, nici infinitul inteles de cele marginite.

Talcuire duhovniceasca a vesmintelor luminoase ale Dom­nului

Iar modul afirmativ se imparte in cel bazat pe lucrare, pe pronie si pe judecata. Cel bazat pe lucrare, care prin frumusetea si maretia fapturilor da stirea ca Dumnezeu este creatorul tuturor, e simbolizat de vesmintele stralucitoare ale Domnului, pe care Cuvantul le-a aratat cu anticipatie in fapturile vazute.

Alt inteles duhovnicesc al lui Moise

Modul bazat pe pronie a indicat prin Moise, caci acesta scoate cu iubire de oameni, din ratacire, pe cei stapaniti de rautate si le arata cu intelepciune oamenilor caile variate ale iesirii din cele materiale, stricacioase si trupesti spre cele dumnezeiesti si nematerialnice si netrupesti, si-i intareste intelepteste cu legile dumnezeiesti.


Alt inteles duhovnicesc al lui llie

Iar modul judecatii se arata prin llie, caci aceasta pedepseste cu cuvintul si lucrul pe unii si calauzeste pe altii, dupa vrednicie, acomodandu-se fiecaruia in chip potrivit, dupa continutul si calitatea virtutii sau a rautatii lui.

Toate cele spuse inainte referitor la locul de fata al Sfintei Scrip­turi le-au lucrat Moise si llie, fiecare in timpurile sale, cum spune isto­ria, atat cat le e ingaduit celor ce concretizeaza in ei in mod tipic lu­crarile dumnezeiesti, fiind asemenea celor spuse in tilcuire.

Intelesul duhovnicesc al convorbirii cu Moise si llie la Schimbarea la Fata

Iar din convorbirea acelora cu Domnul si din faptul ca vorbeau despre sfarsitul pe care avea sa-l patimeasca Acela in Ierusalim (Lc, 9, 31), apostolii au cunoscut nu numai implinirea in El a tainelor pre­zise de lege si de prooroci, ci poate si faptul ca sfarsitul sfatului negrait al lui Dumnezeu despre lume si despre iconomia Lui nu poate fi cuprins de nici una din fapturi, decat numai de marea lui pronie si judecata, prin care toate inainteaza cu buna randuiala spre sfarsitul cunoscut de mai inainte numai lui Dumnezeu.
(Sfantul Maxim Marturisitorul)

Sa inchinam o rugaciune adanca, cu smerenie si credinta, pentru ca lumina si binecuvantarea dumnezeiasca sa se pogoare asupra noastra, a tuturor prietenilor de suflet actuali si viitori, ca si pentru toti romanii adevarati, de aici si de pretutindeni, debarcati in diversele colturi de lume !

"Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine, căci ai multă îndrăzneală la iubirea Lui.

Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule, luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la sfârşitul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor adormiţi, să-i odihnească în necazurile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin."

Fantomele balcanilor si lectia de istorie

Cu prilejul unei vizite extrem de agreabile de la sfarsitul lunii Mai, facute librariei "Mihai Eminescu" din zona Universitatii a Capitalei, cu scop precis de achizitionare a unor carti captivante cu iz politico-istoric si care sa slujeasca drept cadou cuiva drag din familie, am descoperit la loc de cinste pe un raft, la sectiunea "Stiinte politice" lucrarea "Fantomele Balcanilor" a lui Robert D. Kaplan, despre care nu stiam nimic si nu auzisem pana atunci.

Cautand noi informatii pe net despre scriitor, am aflat cu surprindere pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe ca "in perioada 23-26 Octombrie 2002, domnul Robert Kaplan, cunoscut analist politic şi autor al cunoscutelor volume "Fantomele Balcanilor" şi "La est spre Tartaria", a efectuat, la invitaţia Ministerului Afacerilor Externe, o vizită la Bucureşti.

Programul domniei sale a inclus participarea la lansarea volumelor în limba română a cărţilor "Eastward to Tartary" şi "Warrior Politics", publicate de editura Polirom, întâlniri cu oficiali de stat, reprezentanţi ai societăţii civile, mass-media, precum, o lansare de carte la casa NATO şi o întâlnire cu studenţii bucureşteni la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Robert D. Kaplan este corespondent al publicatiei americane "The Atlantic Monthly" si autor al unor volume in care descrie, in stilul reportericesc, caruia i se adauga documentarea academica, zone mai putin cunoscute publicului american, din Asia Centrala, Europa de Sud-Est sau Statele Unite. Atat in "Fantomele Balcanilor", cat si in continuarea acesteia "La rasarit, spre Tartaria", sunt descrise situatii si evenimente ale istoriei recente din Romania, de la Bucuresti, prin Moldova si Transilvania, spre Timisoara.

Cartea "Fantomele Balcanilor" (Balkan Ghosts) a lui Robert Kaplan a fost ghidul fostului presedinte american Bill Clinton in elaborarea politicii sale in privinta regiunii, dupa cum, de altfel, acesta a si recunoscut, a informat site-ul Novinite.com. Cartea a fost criticata pentru mare parte din esecul lui Bill Clinton in a intelege cum stau lucrurile cu adevarat in aceasta regiune volatila. Insa un lucru este sigur, comenteaza Novinite, Kaplan a avut dreptate cand a vorbit despre neincrederea si dusmania care domina relatiile dintre natiunile din Balcani si atitudinea lor fata de vecini.

De la asasinatul care a dat startul natiunilor in primul razboi mondial, pana la razboaiele etnice din Yugoslavia, Balcanii au fost intotdeauna crucea pe care o are de purtat omenirea.
Robert Kaplan, jurnalist talentat de peste ocean, calatorind prin tarile balcanice incearca sa inteleaga, cu mintea lui de american, aceasta minunata reteta a dragostei si urii, a frumosului si abjectiei. Tara noastra se bucura de un larg spatiu in cartea sa, consideratiile asupra ei fiind uneori socante - niciodata insa lipsite de realism.

Drumul spre refacerea încrederii în sine al popoarelor balcanice, spre cultivarea demnitătii si mândriei regionale, este aspru, povara mostenită este grea si complicată. Dar sanse există, traditiile sunt bogate, gloriile vechi ori cele recente pot fi valorificate, iar materialul uman este de bună calitate. Balcanii sunt mai cu seamă matca nasterii spiritului european - sarea si piperul Balcanilor sunt de invidiat", afirma rafinatul intelectual european-balcanic, care a fost Alexandru Paleologu.

Persiflarea Balcanilor, precum si a fiecărei natiuni balcanice în parte, este o traditie veche, mai ales în spatiul Europei centrale, apoi extinsă în lumea întreagă. Din ratiuni poate prioritar politice, atunci când se planificau redesenări de state si dislocări de teritorii si populatii, crearea unei atmosfere de vrajbă si stimularea sfielii de sine, zdruncinarea respectului către propria identitate si fată de regiune ca atare, s-a practicat ca metodă de război psihologic, de diminuare a capacitătii de rezistentă, de facilitare a interventiilor arbitrare din afara zonei.

Treptat, cuvintele "balcanism", "balcanizare" si chiar "balcanic" s-au acreditat cu vorbe de ocară, folosite curent cu atâta lejeritate încât par, dar numai par, a nu mai ofensa pe nimeni.

Sunt oare numai extrabalcanicii de vină pentru denigrările de care suferim ? Nu, desigur, răutătile si ratiunile lor de persiflare sunt din păcate alimentate, copios adesea, si de faptele noastre netrebnice, mai ales în raporturile dintre noi, de lipsa de interes si conlucrare în apărarea onoarei obrazului comun.


Desi balcanicii s-au războit destul de frecvent, de-a lungul istoriei lor zbuciumate, le-a mai rămas timp si pentru a aduce o contributie remarcabilă la civilizatia lumii. Cine nu a auzit de Nikola Tesla, de Henri Coandă, de Mesa Selimovici, de Ismail Kadare, de Milka Einstein, de Ivo Andrici, de Plato si Aristotel, de Palade, de Brâncusi, de Tankar, de Tvetan Todorovici, de Kârleja, de Fuzuli, de Euklid, de Hikmet sau de Cioran ?

Abundenta initiativelor din afara zonei de "a asista" natiunile balcanice este atât de vastă si cuprinde o atât de largă varietate de căi si mijloace, încât lumea întreagă este mereu alimentată cu impresii de cosmar si convingerea că regiunea nu are nici o resursă proprie pentru a-si reglementa problemele fără "întelepciune" de import (re-evanghelizarea, reislamizarea, "refacerea" identitătilor si limbilor nationale, bombardamentele umanitare, trupe din cele mai îndepărtate tări ale lumii, programe de stabilizare de tot felul etc).

Chiar dacă unele din aceste prea numeroase programe cu oarece folos, prin efectul lor pe termen scurt sau mediu, pe termen lung ele slăbesc tăria încrederii în capacitatea proprie a regiunii de a iesi din marasmul existent ori imaginat.

Si, mai mult, subminează potentialul de a filtra sau de a se opune influentelor rele, nefericite ori superflue, venite de la cei care, voind probabil binele, pot face mai mult rău. La Ministerul de Externe al unui foarte mare stat occidental, initiativele unor visători sau persoane doritoare a se afla în treabă, sunt aprobate cu mare usurintă, cu motivatia simplă si cinică: "to keep them busy and happy".

Asa cum, într-o perioadă, toti iubitii italiencelor bogate aveau o singură preocupare, să caute solutii pentru îndreptarea Turnului din Pisa. Paralela, frivolă desigur, este menită să sublinieze cu amărăciune lejeritatea cu care regiunea leagăn a civilizatiei este socotită un fel de "dumping ground" pentru idei adesea necoapte. O rationalizare si sintetizare inteligentă a schemelor internationale de asistentă în Balcani s-ar impune.

Ar mai trebui, poate, o revoltă a spiritului nostru de demnitate, a mândriei noastre de descendenti din glorii ale trecutului, a calitătilor morale care ne-au mai rămas.

Revolta începută printr-o amplă lucrare asupra noastră însine. Adică, înainte de toate, să ne purtăm frumos între noi si să ne asumăm împreună identitatea cu curaj si tărie.

Fuga, putin glorioasă, de identitatea geografico-istorică a unor balcanici, mai ales din margini, ca si maimutărirea unor stări neautentice, este mai degrabă o dramă a descurajării în fata magnitudinii obiectivului de a reface, cei din generatia de azi, coordonatele demnitătii si mândriei unei falnice regiuni, ca parte a Europei, alcătuită din toate componentele sale.

Este nevoie mai cu seama de inteligentă, temeritate si bărbătie, actionand conjugat si responsabil, facand apel la diplomatie daca acest lucru se impune.