Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.
(Seneca - "Epistolae")
Mai avem la îndemână astfel de exemple reale şi posibile printre contemporanii noştri, ce credeţi ?
Dumnezeu şi-a luat suflet din el şi l-a transformat în frumuseţe. Apoi a înzestrat-o cu toată graţia şi bunătatea. I-a dat cupa fericirii şi i-a spus: "Nu bea din această cupă dacă nu uiţi de trecut şi de viitor, căci fericirea nu este decât prezentul". Şi i-a mai dat şi cupa suferinţei şi i-a spus: "Bea din această cupă şi vei înţelege sensul momentelor fugare ale vieţii, căci suferinţa este pretutindeni". Iar Dumnezeu i-a dat dragoste, care ar fi părăsit-o pentru totdeauna la primul freamăt al satisfacţiei lumeşti, şi blândeţe, care ar fi dispărut la prima conştientizare a tânguirii. Şi i-a dat înţelepciune din ceruri care să o conducă pe calea cea dreaptă şi a aşezat-o în adâncul inimii ei. I-a mai dat şi un ochi cu care să vadă nevăzutul şi a sădit în ea afecţiunea şi bunătatea pentru toate cele care există. A îmbrăcat-o cu veşmântul speranţei ţesut de îngerii din ceruri în culorile curcubeului. Şi a învăluit-o în umbra haosului, care este naşterea vieţii şi a luminii. Apoi, Dumnezeu a luat foc din cuptorul urii, vânt uscat din deşertul ignoranţei, fire de nisip ascuţite şi tăioase de pe malul egoismului, pamânt putred de sub picioarele vremii, le-a amestecat pe toate şi a făcut Bărbatul. I-a dat Bărbatului o putere oarbă care se dezlănţuie şi îl duce la nebunia ce nu se stinge decât în faţa slăvirii dorinţei. I-a dat viaţă, care este oglinda morţii. Iar apoi Dumnezeu a râs şi a plâns. A simţit o dragoste şi o milă covârşitoare pentru Bărbat şi l-a luat sub oblăduirea Sa.
(Kahlil GIBRAN - "Aripi frante")
Tuturor copiilor, mesaj din lumea ingerilor
De-aici începe cântecul. Sunt pur Cristal înfipt în propria mea carne. Degeaba mlaştini pâlpâie-mprejur Făptura zvelt ţâşnită să-mi răstoarne. Mă adâncesc în trainicul murmur.
Mâinile-acestea moi de-adolescent Fermecător de lungi şi de stângace, Ca pe un fruct de rouă vor desface Sinceritatea!
Încrezător, cu sufletul inform, M-arunc din turnul unui 'nalt poem, Fără să ştiu, fără sa-mi chem Imaginile care-n mine dorm, De care uneori mă tem.
Mai intai sa trecem pe scurt in revista cateva din principalele atuuri si virtuti ale acestor minunate si zemoase roade galben-rosiatice, brazdate cu parfumate straluciri portocalii... Piersicile sunt fructele de sezon ale verii, printre nenumarate alte minunatii ale naturii (cirese, visine, mere, pere, capsuni). Sunt extrem de bune la gust, foarte parfumate, revigorante si te pot improspata cu siguranta intr-o zi de canicula. Imi amintesc ca in copilarie, tot timpul cand mergeam la strand cu prietenii, treceam mai intai prin piata sa cumparam 1 sau 2 kg de piersici pe care le consumam cu multa placere, stand la plaja la soare si recunosc ca si acum la plaja, cel putin o piersica nu imi lipseste din geanta de plaja niciodata, alaturi de lotiunea de protectie solara, palarie si prosop! Piersica provine din China si era simbolul imortalitatii in antichitate, cu toate ca saracul copacel nu tine mai mult de 20 de ani! "Prunus Persica" denumirea sa originala, inseamna de fapt pruna persana. Sora piersicii este nectarina, obtinuta prin modificari genetice. Nectarina este o piersica fara par sau puf. Piersica este foarte saraca in calorii, pentru ca are un continut ridicat de apa, are un efect laxativ si este usor de digerat. Piersicile sunt energizante, regleaza functiile intestinale, elimina toxinele din organism si contin foarte multa vitamina C. Piersicile contin betacaroten, vitamina care hraneste pielea, imbunatateste vederea si reduce riscul de aparitie a unor boli oculare. Sunt foarte bune si pentru uz extern, curata tenul delicat si este foarte hidratanta. Pot fi consummate de catre oricine, proaspete, uscate sau pot fi conservate si consummate ca gemuri, dulceturi, compoturi, jeleuri, folosite in prajituri, tarte, placinte, iar mai nou, o moda culinara este piersica ca aperitiv, garnitura sau sos. Si acum, sa ascultam povestea... Se spune ca intr-o blanda zi de toamna aurie taranul Ion Padure darui odata la fiecare dintre baietii lui cate o piersica. Dupa catva timp, ii intreba:
- Copii, cum v-au placut piersicile?
- Minunat de bune! zise cel mai mare, sunt asa de dulci si de gustoase. Am pastrat samburele, l-am bagat in pamant cu mare grija, poate ca va rasari din el un pom frumos, si atunci vom avea toti piersici bune!
- Din tine va iesi un bun gradinar – zise tatal.
- Mie, povesti al doilea, mi-a placut piersica atat de mult, ca am rugat-o pe mama sa-mi dea jumatate si din a ei, iar samburele l-am aruncat.
- Grijeste, dragul meu, sa nu te faci un om lacom – raspunse tatal.
- Fratele meu a aruncat samburele, zise al treilea, dar eu l-am ridicat, l-am spart si l-am mancat, si piersica mea am vandut-o pe 10 bani.
- Din tine va iesi un mare negustor – grai tatal.
- Dar tu, dragul tatei, intreba omul pe cel de-al patrulea, ce gust a avut piersica ta?
- Nu stiu, tata!, raspunse copilul, oarecum stingherit.
- Cum nu stii? Dar ce, n-ai mancat-o?
- Am dus-o vecinului nostru, care e bolnav. El n-a vrut s-o primeasca, dar am pus-o pe masa si am fugit.
Ochii taranului se umplura de lacrimi. Isi saruta copilul si, binecuvantandu-l, ii zise:
- Sa stii, dragul meu, ca piersica aceasta Dumnezeu ti-o va da negresit inapoi, insutit. Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza. "Cineva a aşezat o piersică pe un stabilopod. E o piersică mare, cu puf fin. Zeii i-au mângâiat cândva coaja şi i-au însângerat sâmburele în nectar divin. Culorile o îmbracă perfect – pictură cuminte, galben-roşiatică, niciodată absurdă. Pe stabilopodul imens, cenuşiu şi rugos fundal, piersica devine dintr-o dată un personaj. Imaginează-ţi că ai decupat şi îndepărtat pescăruşii, oamenii, plaja. Ai adus în palmele privirii stabilopodul şi doar câte un val rebel îndrăzneşte să arunce din când în când o săgeată sărată transformată rapid în picătură suspendată pe muşchiul ferm al piersicii. Aruncă timpul din jurul ei, încremeneşte soarele şi nu-ţi fie teamă să o atingi. Ce zâmbet frumos! …mâine e o altă zi." (Eduard Tone - "Piersica")
