Crestinii il sarbatoresc astazi, Duminica 26 Octombrie, pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, care s-a nascut in Tesalonic, unde se si afla moastele sale. In popor, sarbatoarea mai este cunoscuta si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Traditia vorbeste despre aceasta sarbatoare ca ultima din toamna, cea de Sfantul Andrei fiind prezentata ca un “cap de iarna”.
Dupa moartea tatalui sau, guvernator al regiunii, Sfantul Dumitru a fost numit de imparatul Maximilian succesor al acestuia, incredintandu-i cetatea, cu porunca sa o “curete” de crestini. Acesta a inceput sa propovaduiasca Evanghelia. Imparatul roman a aflat de acest lucru si poruncit ca Dimitrie sa fie inchis. In ziua de 26 octombrie, au intrat in temnita ostasi si, gasindu-l stand la rugaciune, l-au ucis cu sulitele.
Moastele lui Dimitrie se spune ca au fost gasite intregi si nestricate cand Leontie a hotarat sa-i dedice sfantului, in semn de multumire ca s-a tamaduit, o biserica mare si frumoasa, iar pentru aceasta a fost nevoit sa darame vechiul lacas ridicat chiar pe mormantul sfantului. Din moaste se mai sune ca a izvorat mir si a umplut toata cetatea Tesalonicului cu o mireasma patrunzatoare si placuta. Osemintele sfantului au fost puse intr-o racla, la care credinciosii se pot inchina si azi.
In traditia populara, sarbatoarea Sfantului Dimitrie marcheaza sfarsitul verii pastorale, fiind numita si Samedru sau Ziua Soroacelor, pentru ca in aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, imprumuturile, slujbele sezoniere si alte intelegeri incheiate cu sase luni in urma, la Sangiorz (23 Aprilie) si se incheiau noi invoieli. Cu ocazia acestei sarbatori, romanii aprind focuri in curti, iar peste flacari sar copiii - pentru a fi sanatosi, sau tinerii - pentru a se casatori.
In Maramures, obiceiul era ca de Samedru (26 Octombrie), cand au fost aduse turmele in "tomnatec", sa se faca alesul oilor. In culegerea de folclor din colectia Memoria Ethnologica, Maria Rednic, de 60 ani, din Oncesti, arata ca “acum e liber hotarul si nu-i bine sa nu fie lasate turmele la pascut de catre proprietarii terenurilor, ciobanii ii blestemau. Se considera ca l-ai refuzat pe Moise, fiind un mare pacat”.
Etnografii maramureseni au explicat ca “in ziua in care turma este separata si reincredintata stapanilor se poate vorbi de un ritual sferic: la plecarea in munte ultima oaie era mulsa pe prag, cu mainile incrucisate; acum iar la 26 Octombrie se repeta procedeul, dar este aleasa prima oaie din turma, iar cu laptele obtinut sunt stropite toate oile, precum si grajdul, facandu-se si semnul crucii si rostind: Cum a dat lapte/Asa sa dati si voi/Aceasta oaie/ Cat iti trai.” – Sursa: Anuta Savu, 78 ani, Viseu de Sus.
In aceasta zi se spune ca pacurarii (ciobanii), cu clopurile frumos impodobite cu flori de munte, sunt primiti sarbatoreste de intreaga comunitate si poate incepe petrecerea. Obiceiurile de Sfantul Dumitru erau asemanatoare cu cele din preajma echinoctiului de primavara, cum erau focurile si rotile de foc – cu rol de purificare.
OBICEIURI SI DATINI DE SFANTUL DUMITRU
Sfantul Dumitru este considerat patronul pastorilor. Este stapan peste iarna care vine. Daca jumatate din an stapaneste Sf. Gheorghe, cealalta jumatate este stapanita de el. Este ziua soroacelor pentru slujbe si diverse inchirieri, incheiate de Sangiorz. Noile invoieli aduc prilejuri de aldamasuri si de veselie. Originea pastorala a obiceiului este dovedita atat de durata de sase luni a intelegerilor, cat si de cunoscuta zicala: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii".
Intra caldura in pamant si Gerila incepe a-si arata coltii.
Mosii de toamna (Ajunul lui Samedru): se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza. In unele locuri, oamenii fac in ajun foc; se aduce un brad mare caruia i se da foc. Femeile impart nuci, paine, mere, covrigi; In acelasi sat se fac mai multe focuri. Fiecare duce acasa un taciune pe care il arunca in livada.
Dumitru Basarabov este Filip Schiopul. Se spune ca a calcat un pui si, pentru o asemenea gresala, si-a pedepsit piciorul vinovat sa suporte numai el greutatea trupului timp de un an.
Cainii lui Sumedru sunt lupii Sf. Dumitru. Ei se tin spre a fi feriti de lupi si ca oile sa fete bine.
Se tocmesc din nou servitorii pe la diversele trebi boieresti si se strica stanele.
Se tunde coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos.
Celui ce va pazi aceasta sarbatoare ii vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor sau oamenii vor fi feriti de boli.
De Sfantul Dumitru nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi.
Daca la Samadru este vreme aspra, iarna va fi buna, altii spun ca de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa.
Ciobanii care vor sa afle cum va fi iarna isi astern dulama in mijlocul oilor si se uita sa vada ce fel de oaie se va culca pe dansa. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna; dimpotriva, daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. De asemenea, daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, daca ploua sau daca ninge, iarna va fi aspra, cu zapezi grele.
Ciobanii pandesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.
Samedru este denumirea populara a zilei de 26 Octombrie, cand se sarbatoreste Sf. Dumitru. Samedrul este, pentru spiritualitatea populara bucovineana, patronul iernii pastorale, al anotimpului pastoral fertil.
Samedrul, "placut lui Dumnezeu pentru batranetea sa", este socotit a fi si patronul caselor si paznicul care-i apara pe oameni de fiarele salbatice. El a preluat numele si data de celebrare (26 Octombrie) a Sfantului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic, din calendarul crestin ortodox.
Impreuna cu San-George, Samedru imparte anul pastoral in doua anotimpuri simetrice: vara pastorala (23 Aprilie-26 Octombrie), ce are ca miez al timpului sarbatoarea de Sant-Ilie (20 Iulie), si iarna pastorala (26 Octombrie si 23 Aprilie), cu miezul timpului la 16 Ianuarie (San-Petrul de iarna).
