Desi mai avea o luna pana cand sa aduca pe lume copilul unei relatii esuate, a lasat mai intai cartea sa vada lumina din ochii lumii, Miercuri, 28 Ianuarie 2009, la Ceainaria Carturesti.
Lansarea volumului a fost de altfel, primul eveniment din seria Act1book1 din acesta an. Actori din trupa lui Dan Puric au introdus cititorii in atmosfera celor 14 povestiri, prin intermediul unei scurte piese de teatru.
Am cunoscut-o doar din fotografii si din impresiile altora scrise la adresa ei. Si m-a ajutat, pentru ca nu ai prea des sansa sa cunosti autorii inaintea creatiilor lor. Acest lucru schimba oarecum perspectiva.
O femeie tanara, durdulie si din cauza sarcinii, surprinzator de energica tocmai de aceea, cu zambet placut, cu ochi albastri, dand autografe cu mana neobosita, rasfoind in graba un dosar cu analize medicale in cautarea unei poze de la ecograf, impartind atentie si emotie celor care au venit sa-i umple sufletul.
Despre ce a scris? Despre viata ei, despre o poveste de dragoste, de tot si de toate, in care spera sa se regaseasca si altii. Si cum a scris? Pe alocuri simplu, inspirat si curat, pe alocuri frust, banal ori licentios, exact asa cum este si viata obisnuita. Povestea curge voit intortocheat, dar cititorul nu se poate pierde. Sunt experiente intime, pretioase pentru Ina Ilie, care reuseste cu indemanare sa fure timp din viata altora pentru a impartasi cu ei bucuria si suferinta de a trai.
Cartea pe care a scris-o vorbeşte despre feminitate şi slăbiciuni, iubire şi descoperirea maternităţii si conţine 14 povestiri (ultima, a spus Ina, e „adevărată”, e Iubirea), iar povestea ei începe de la o idilă terminată furtunos. Încurajată de un prieten, a continuat să scrie. Despre însuşi actul scrierii, Ina Ilie a spus că pentru ea a fost un exerciţiu de sinceritate, prin cărţi, oamenii sunt mai oneşti pentru că ceea ce dezvăluie despre ei înşişi rămâne scris. Mie mi-a plăcut tocmai datorită acestei sincerităţi. Ina Ilie nu a încercat să fie altfel decât este, a recunoscut cu francheţe că îi este bine ca femeie, sensibilă, delicată şi în armonie cu eul ei interior.
Povestirile Inei Ilie ne aseaza fata in fata cu o feminitate urbana contemporana cu care vom avea impresia ca ne-am mai intalnit - poate pe strada, poate intr-un club sau la serviciu, a carei verva si spontaneitate ne surpind placut.
Si daca ne-ar putea trece cumva prin cap ca o femeie cosmopolita de azi se ocupa doar de seductie si de alte frivolitati - de altfel, bine-venite -, vom descoperi o reflexivitate atenta la nuante si o spiritualitate asumata, deloc stridenta sau stanjenitoare, cu ajutorul carora tabloul este complet.
„Ne mai vedem, zise el. Nu prea cred, zise ea. Şi asta nu pentru că nu şi-ar fi dorit. Dar nu prea credea că ar avea sens, că ea mai putea, că el mai avea răbdare. Motivaţia dispăruse, atenţia se disipa, gândurile ei, purtate de curenţi, ajunseseră deja departe. Prietenele dansau, se mai dusese un pic din oja albastră."
«Femeia care a uitat sa nasca» este, in esenta, o excursie haotica si labirintica in sufletul femeii din metropola poluata, suita pe tocuri si cu poseta atarnandu-i de cot ca un brat fracturat, care isi amputeaza singura sursa vietii si a energiei pentru a le ingropa, ca Ana lui Manole, la temelia cladirii de birouri din sticla mata si inchisa.
Nu am citit cartea, doar am citit despre ea. Dar o voi cauta in librarii, pentru ca merita a fi citita, patrunsa si inteleasa corect, cu o tema mereu actuala. Voi stiati de existenta ei?
Laura Pausini - Quiero Decirte Que Te Amo
