1. IN TOP. Alaturi de William Shakespeare, Agatha Christie a fost numita de Guinness Book of World Records cel mai bine vandut scriitor din toate timpurile (indiferent de genul literar). Doar Biblia a reusit sa depaseasca la vanzari cele aproximativ patru miliarde de copii ale romanelor sale.
2. TRADUCERI. Conform UNESCO, Agatha Christie este pe primul loc in topul celor mai tradusi autori din lume. Scrierile sale – dintre care 80 sunt romane – au fost traduse pana azi in cel putin 56 de limbi. Doar productiile Walt Disney au reusit sa depaseasca acest numar-record, fiind traduse in 89 de limbi.
3. DRAMATURIGIE. Din cele 16 piese de teatru scrise de Agatha Christie, „The Mousetrap“ (1952) s-a bucurat de cel mai mare succes. Pusa in scena pentru prima data in 1952, la Ambassadors Theatre (Londra), piesa a avut de atunci peste 23 de mii de reprezentatii la teatre din intreaga lume.
4. PSEUDONIM. In afara de romanele politiste pe care le semna intotdeauna cu numele real, Agatha Christie a scris si romane de dragoste pe care le publica insa sunt sub pseudonimul Mary Westmacott. „The Rose and the Yew Tree“ (1948) si „A Daughter’s a Daughter“ (1952) sunt doar doua astfel de exemple.
5. POIROT/MISS MARPLE. Personajul detectivului belgian Hercule Poirot apare in 33 de romane si in 51 de povestiri, iar batranica Miss Marple – detectivul amator – dezleaga misterele in 12 romane politiste si in patru colectii de proza scurta.
Iata o lista a cartilor sale, afisata pe wikipedia:
1920 - The Mysterious Affair at Styles
1922 - The Secret Adversary
1923 - The Murder on the Links
1924 - The Man in the Brown Suit
1925 - The Secret of Chimneys
1926 - The Murder of Roger Ackroyd
1927 - The Big Four
1928 - The Mystery of the Blue Train
1929 - The Seven Dials Mystery
1930 - The Murder at the Vicarage
1931 - The Sittaford Mystery - also Murder at Hazelmoor
1932 - Peril at End House
1933 - Lord Edgware Dies - also Thirteen at Dinner
1934 - Murder on the Orient Express - also Murder in the Calais Coach
1934 - Why Didn’t They Ask Evans? - also The Boomerang Clue
1935 - Three Act Tragedy - also Murder in Three Acts
1935 - Death in the Clouds - also Death in the Air
1936 - The A.B.C. Murders - also The Alphabet Murders
1936 - Murder in Mesopotamia
1936 - Cards on the Table
1937 - Dumb Witness - also Poirot Loses a Client
1937 - Death on the Nile
1938 - Appointment with Death
1938 - Hercule Poirot’s Christmas - also Murder for Christmas - also A Holiday for Murder
1939 - Murder is Easy - also Easy to Kill
1939 - And Then There Were None - also Ten Little Indians - also Ten Little Niggers
1940 - Sad Cypress
1940 - One, Two, Buckle My Shoe - also An Overdose of Death - also The Patriotic Murders
1941 - Evil Under the Sun
1941 - N or M?
1942 - The Body in the Library
1942 - Five Little Pigs - also Murder in Retrospect
1942 - The Moving Finger - also The Case of the Moving Finger
1944 - Towards Zero
1944 - Death Comes as the End
1945 - Sparkling Cyanide - also Remembered Death
1946 - The Hollow - also Murder After Hours
1948 - Taken at the Flood - also There is a Tide…
1949 - Crooked House
1950 - A Murder is Announced
1951 - They Came to Baghdad
1952 - Mrs McGinty’s Dead - also Blood Will Tell
1952 - They Do It with Mirrors - also Murder with Mirrors
1953 - After the Funeral - also Funerals are Fatal - also Murder at the Gallop
1953 - A Pocket Full of Rye
1954 - Destination Unknown - also So Many Steps to Death
1955 - Hickory Dickory Dock - also Hickory Dickory Death
1956 - Dead Man’s Folly
1957 - 4.50 from Paddington - also What Mrs. McGillicuddy Saw! - also Murder She Said
1958 - Ordeal by Innocence
1959 - Cat Among the Pigeons
1961 - The Pale Horse
1962 - The Mirror Crack’d from Side to Side - also The Mirror Crack’d
1963 - The Clocks
1964 - A Caribbean Mystery
1965 - At Bertram’s Hotel
1966 - Third Girl
1967 - Endless Night
1968 - By the Pricking of My Thumbs
1969 - Hallowe’en Party
1970 - Passenger to Frankfurt
1971 - Nemesis
1972 - Elephants Can Remember
1973 - Postern of Fate
1975 - Curtain
1976 - Sleeping Murder
Dupa 30 de ani de la moartea sa, scriitoarea britanica Agatha Christie revine spectaculos in atentia publica. "Murder", she said.
Cum s-a nascut celebrul detectiv Hercule Poirot sau simpatica Miss Marple?
O curatenie de primavara facuta in casa Agathei Christie a scos la iveala un testament audio care lamureste o parte din misterul ce o inconjoara pe cea mai bine vanduta scriitoare din toate timpurile. Nepotul scriitoarei, Matthew Prichard, a gasit 24 de benzi inregistrate in urma cu 40 de ani in casa Agathei Christie din Torquay (Marea Britanie).
Descoperirea a fost facuta publica la mijlocul lunii Septembrie, la deschiderea Festivalului „Agatha Christie“, desfasurat in Torquay cu ocazia implinirii a 118 ani de la nasterea scriitoarei. De ce atat de tarziu? Matthew Prichard explica, intr-un interviu acordat BBC, ca nu a ascultat benzile decat dupa ce a reparat casetofonul – un aparat Grundig Memorette din anii ’60 – pe care Agatha Christie l-a folosit pentru inregistrare. „Nefiind o persoana foarte tehnica, nu mi-am dat seama ca tehnologia moderna poate ajuta la ascultarea inregistrarilor“, marturisea Prichard pentru Associated Press. Inregistrarile nu au fost nici pana acum digitalizate, Prichard motivand ca intentioneaza sa se consulte cu familia inainte de a decide sa doneze inregistrarile unei institutii publice.
Fragment de biografie.
Biografia Agathei Christie – singura marturie complexa despre viata si opera scriitoarei – a fost publicata postum in 1977.
Iar singurele inregistrari audio cu vocea ei sunt interviul luat de BBC in 1955 si o inregistrare facuta in 1974 de Imperial War Museum (Londra), in care Christie vorbea despre Primul Razboi Mondial. Colectia de inregistrari descoperita de Matthew Prichard completeaza sursele documentare despre viata si opera scriitoarei britanice, oferind, in acelasi timp, detalii importante care nu apar in nici unul din cele doua interviuri si nici macar in biografia sa. Unele inregistrari descriu experienta de scriere a unor piese de teatru precum „Witness for the Prosecution“ si „The Mousetrap“; interesul ei in criminologie si arheologie; impresii din calatoriile facute, inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, in Orientul Mijlociu.
Majoritatea confesiunilor sunt legate insa de cele doua personaje centrale ale operei sale: Hercule Poirot (cunoscut, spre exemplu, din romanul „Crima din Orient Express“, 1934) si Miss Marple („La Hotelul Bertram“, 1965). Un detaliu important este acela ca scriitoarea nu a intentionat niciodata sa o transforme pe Miss Marple (femeia-detectiv care este personaj principal in peste 10 romane) intr-un personaj central al operei sale. „Nici macar nu-mi amintesc de ce am simtit nevoia sa aleg un personaj nou pentru rolul de detectiv“, marturisea Christie in tr-una din inregistrari, explicand: „Aveam o idee pentru o posibila serie de sase povestiri pentru o revista, asa am ajuns sa aleg oamenii (personajele – n.r.) pe care i-am considerat potriviti“. Alte inregistrari contin confesiuni legate de similitudinile dintre Miss Marple si bunica scriitoarei, care a constituit o importanta sursa de inspirat ie pentru acest personaj: „Ca si bunica mea, Miss Marple este o femeie care se asteapta intotdeauna la ce e mai rau si care dovedeste, cu o exactitate aproape infricosatoare, ca are mereu dreptate“.
Dezamagiri.
Cat despre dorinta cititorilor – exprimata de nenumarate ori in scrisorile adresate Agathei Christie – de a face posibila intalnirea dintre Miss Marple si Hercule Poirot –, autoarea explica de ce acest lucru ar fi fost imposibil. „De ce ar fi trebuit pana la urma sa se intalneasca?“, se intreba ea, convinsa ca nici unul din personaje nu ar fi dorit acest lucru: „Lui Hercule Poirot, un egoist perfect, nu i-ar fi placut sa fie invatat sau sa primeasca sugestii de la o domnisoara batrana“.
In afara, insa, de asemenea detalii delicioase legate de personaje, benzile nu contin aproape nici un amanunt despre viata privata a scriitoarei. Mills si Rosie Waites, spre exemplu, isi exprimau regretul, intr-un articol de pe bbc.co.uk, pentru faptul ca nici macar una din inregistrari nu contine informatii legate de „misteriosul episod“ din 1926, cand, imediat dupa divortul de primul ei sot, Agatha Christie a disparut fara urma. Comportandu-se asemenea unui personaj de fictiune, Agatha Christie si-a abandonat atunci masina, luand primul tren spre orasul Harrogate (Yorkshire), unde s-a inregistrat la un hotel obscur cu numele amantei sotului sau, Mrs. Neele.
Incidentul a declansat, la acea vreme, nu doar isterie in randul politistilor care au gasit-o pe scriitoare abia dupa 12 zile, ci si o imensa frenezie in randul jurnalistilor. Unii au considerat ca acel episod a fost generat de intentia Agathei Christie de a atrage publicitate; altii au speculat ca a fost un gest de razbunare impotriva sotului; multi au crezut ca simpatica scriitoare a suferit, de fapt, o cadere nervoasa. Ea a pretins ca a suferit o amnezie din cauza unei depresii nervase suferite in urma mortii mamei sale si dupa ce sotul ei si-a marturisit infidelitatile. Nu se stie inca daca a fost sau nu vorba de un truc pentru a-si face publicitate. Un film din 1979, "Agatha", cu Vanessa Redgrave in rolul Agathei Christie, povesteste o versiune fictiva a disparitiei scriitoarei.
In 1930, Christie s-a recasatorit cu Sir Max Mallowan, un arheolog britanic cu 14 ani mai tanar decat ea. Calatoriile pe care le-a facut cu acesta au reprezentat fundalul pentru numeroase romane ale sale plasate in Orientul Mijlociu. Actiunea altor romane (cum ar fi "Zece negri mititei") a fost plasata in Torquay, Devonshire, locul in care s-a nascut. In 1971, a primit un tilu nobiliar.
Agatha Christie a murit la 12 Ianuarie 1976, la varsta de 85 de ani, din cauze naturale. Singura fiica a Agathei Christie, Rosalind Hicks, a murit la 28 Octombrie 2004, tot la varsta de 85 de ani si tot din cauze naturale. Nepotul Agathei Christie Matthew Prichard detine in prezent drepturile de autor pentru operele bunicii sale.
Emotii.
Pentru nepotul Agathei Christie, descoperirea inregistrarilor a insemnat mai mult decat scoaterea la iveala a marturiilor uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane. Faptul ca asa a avut sansa sa asculte din nou vocea bunicii lui a insemnat – spune el in interviul pentru BBC – o experienta „destul de inspaimantatoare“, dar si o confirmare a talentului Agathei Christie de a fi mereu surprinzatoare. „Singurul lucru care o acrediteaza intotdeauna“, spune Matthew Prichard, „este acela ca avea o capacitate extraordinara de a surprinde“. Laura Thompson – biograful scriitoarei –, pentru care scoaterea la lumina a benzilor inseamna un lucru „extraordinar“, o descrie, de asemenea, ca fiind „o persoana profund misterioasa“. „Aceste inregistrari sunt de o importanta culturala si istorica tulburatoare“, marturiseste ea, convinsa de faptul ca „ne permit sa descoperim o profunzime neinteleasa a Agathei Christie si ne vor lamuri, poate, ce anume a facut ca ea sa devina cel mai popular romancier din istorie“.
Inregistrarile releva „o voce subtire, cu un accent englezesc vechi impecabil“, dupa cum scrie „Minneapolis Star Tribune“; voce in care Prichard redescopera „mici manierisme“, precum o tuse usoara in mijlocul propozitiilor, si in care biograful Laura Thompson vede esenta scriitoarei. „Ea apartine cu adevarat unei Marii Britanii care nu mai exista“, declara ea intr-un interviu, entuziasmata ca aceste inregistrari iti dau sansa sa retraiesti spiritul unor vremuri in care detectivii nu aveau nevoie de legitimatie pentru a dezlega misterul unei crime.
Care ar fi explicaţiile acestui succes „peste mode şi timp“? De ce o mai citim astăzi pe „Regina neîncoronată a Crimei“? Tânărul critic literar Paul Cernat crede că „ne întoarcem la acest gen de ficţiune atunci când obosim de prea mult experiment, inovaţie, noutate“. Atuul Agathei Christie, în opinia criticului, este că, „precum puţini alţii dintre cei care au practicat genul poliţist, reprezintă esenţa acestei categorii şi modelul ei în stare pură“. „Sunt puţini autori care au reuşit să-şi imagineze intrigi atât de puternice. Dacă la Conan Doyle contează mai mult personajele, la Agatha Christie pe primul loc stă intriga“, mai spune Paul Cernat.
Criticul literar Dan C. Mihăilescu are o veche slăbiciune pentru acest gen: „Eu unul sunt egal (şi cu voluptate) împărţit între policier-ul anglo-saxon (umor negru, obsesia testamentului, tema moştenirii, fascinaţia răzbunării) şi lumea pariziană a Senei lui Maigret- Simenon (bonomia lenevoasă, bistrourile, mahalaua hedonistă). Lumea Agathei Christie şi-a lui Conan Doyle, ca şi cea nouă, a crimelor din Midsomer ori a extraordinarului inspector Morse (din păcate prea iute omorât de realizatorii de la Hallmark!) asadar logică de fier, ironie sumbră, viciu nebulos şi ţicneală cât încape, adică un amestec tipic (post)modern, atrăgător inclusiv prin autoironie“, a declarat criticul.
Poftiti in vagoanele luxoase ale Orient-Expresului, instalati-va confortabil pe canapelele sale, alegeti-va o carte semnata Agatha Christie si pana la destinatie, lasati-va magnetizati de farmecul lecturii!
