joi, 18 iunie 2009

Cu ochii pe magia fuioarelor tumultuoase de apa...


Stau toată ziua pe plajă.
Construiesc castele.
Ştiu că nu vor dăinui prea mult.
La prânz vin copiii; mi le dărâmă.
Ce dacă undeva departe e război?
Castelele mele nu vor fi cazemate.
Nici pescăruşilor nu le voi pune mitraliere în pliscuri,
În locul peştilor strălucitori.
Copiii n-au mai venit.
Săpând până spre seară,
Am avut timp să dezamorsez toate bombele ne explodate din cel de al treilea război.
Înainte de căderea întunericului,
Am găsit desenat pe nisip
Ceasul pierdut la trecerea la ora de vară.


(Dan David - "Castele pe plaja")

atunci când vrei să călătoreşti,
dar în buzunar nu ai
decât gândul...
te distrezi cu un trenuleţ
din pandişpan,
savurezi parfum de mere
şi te ancorezi într-un vis...
de fapt, te joci cu sufletul!
el te face să crezi în lumina
care se ascunde în căuşul palmei,
mulţumită... fericită...
absorbită de magia clipei!
sufletul e veşnicul prieten!
de câte ori te strigă...
ascultă-l... iubeşte-l...
măreşte-l... rotunjeşte-l...
el este poemul cel mai sfânt!


(Voiculescu Daniela - "Aur Filosofic")

Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.

Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.


(Andrei Plesu - "rEvolutia Interioara")

Pana nu l-ati gasit pe cel care experimenteaza, care simte bucuria sau durerea, care traieste starea de bine sau tristetea, pana cand nu ati gasit aceasta luciditate.. .

Trebuie sa facem tot posibilul sa ajungem in acest centru interior al ciclonului.

Intreaga noastra viata este un vartej al schimbarii, al scenelor care se schimba, al culorilor; in mijlocul ciclonului exista insa un centru linistit.

Acela este fiecare din noi.

16 comentarii:

starsgates spunea...

Am rămas cu ochii pe ,,magia fuioarelor tumultoase de apă,,.:)
Când văd asemenea frumuseţi nu mă mai pot concentra la ce ai postat în scris, pescăruşule.:)

pescarusul argintiu spunea...

:) Te-ai lasat furata de peisaj, Starsgates, e cea mai buna dovada ca visezi cu ochii deschisi o vacanta la mare...
Poate mai faci o escala si maturi cu privirea scrisul ;)
Iti doresc sa ti se implineasca concediul la malul marii, care stiu sigur ca are sorti de izbanda!

starsgates spunea...

Hai că mai încerc o dată.:)
Cu toate că nu prea am multe sorţi de izbândă cu...atâta apă.
Ce să-i faci, vărsător...deh!:)

CELLA spunea...

vai Cora, postarea asta-i pentru sufletul meu, mulţumesc
dacă aş fi ştiut să scriu cred că aşa o scriam
minunat, mulţumesc

Ioan spunea...

Frumoase, textele şi imaginile. Deosebită postarea.

Anonim spunea...

Pescarusule bland,stii ca m-ai intristat cu textul tau?Am simtit mahnire,tristete in fiecare rand scris,iar "magia fuioarelor tumultuoase de apa",imaginile acestei magii mi-au adus aminte ca suntem doar un fir de nisip luat de valuri.
E frumos si magic totul aici.
Noapte buna si vise placute!

Cristian Lisandru spunea...

Încântătoare imagini, pe măsură textele...

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates, iti apreciez perseverenta :)
Inteleg ca uneori forta apei invinge, asa ca argumentele tale m-au convins ;)
Te las visatoare si magnetizata de culorile spiralelor marine, invitandu-l pe varsatorul din tine sa-si continue bucuria nestingherit...
O zi cu o cascada de bucurii si zambete!

Anonim spunea...

Of, of, câta dreptate au cuvintele tale. Cât de frumos le-ai imbracat cu imagini, poezie, concluzii.

Am deseori senzatia ca nu mai suntem capabili sa ne locuim pe noi... lasam pe altii sa ne invadeze si ne trezim striviti, turtiti intr-un colt, neputinciosi sa ne ridicam de-asupra. Cu asta imagine m-am trezit de dimineata.
Ciudat.
... completeaza oarecum ce spui.

pescarusul argintiu spunea...

CELLA, cand am lucrat la ea, gandul meu a fugit si spre tine :)
E o mare bucurie sa stiu ca ti-a facut sufletul sa zambeasca si sa se racoreasca.
In privinta scrisului, suspenda din functie modestia si lasa-i stralucirea sa ne patrunda in ferestre!
O zi mangaiata de raze catifelate si atinsa de roua privirii!

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, iti multumesc pentru vizita si impresii!
Sa-ti fie vara racorita de jocul spiralelor marine!

pescarusul argintiu spunea...

Gabi draga mea, materialul meu este o invitatie la explorare interioara si exterioara deopotriva, la autocunoastere, la preocupari de ordin spiritual, pentru calirea fragilitatii sufletesti.
De aceea impleteste duiosia cu gravitatea, zambetul cu fruntea ingandurata.
Nu vreau si nu trebuie sa te intristeze randurile scrise.
Sa pastram doar frumusatea si magia universului marin pe retina sufletului si sa aspiram la o viata mai buna, exersand corect actiunile fundamentale ale vietii!
Ziua sa-ti fie bogata in bucurii si surprize placute de suflet!

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, iti multumesc mult ca ai poposit aici impreuna cu frecventa de vibratie!
Un strop de frumusete cules din drum ne inspiră, ne insuflă o stare de entuziasm, ne iluminează, ne înalţă mintea şi ne animă sufletul.
O zi frumoasa!

pescarusul argintiu spunea...

Manon draga, inlocuieste amaraciunea oftatului cu relaxarea unui zambet, desi in unele zile pare greu!
Cele scrise de tine mi-au adus aminte de Dan Puric si de al sau "Om frumos" si de "Cine suntem".

"Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva."

"Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine."

"Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva."

(Dan Puric)

strongvaleriana spunea...

de mult nu m-am mai simtit asa de bine, plimbandu-ma printr-o postare, parca dotata cu un fel de...atomizor cu valuri !

pescarusul argintiu spunea...

Strongvaleriana, bine ai revenit in acest balans de vartejuri marine!
Ma bucur ca te-ai lasat purtat de megaforta acestor spirale si unduiri concentrice, fie si vizual!
Arta de a merge pe valuri, in picioare presupune curaj, impuls temerar si multa iscusinta.
Atomizorul cu valuri functioneaza la capacitate maxima!