luni, 1 septembrie 2008

Mozaic de ganduri la startul unei toamne animate


Iata ca am lasat deja in urma alaiul mandru al verii, de o zi s-a dus si Augustul fierbinte, topindu-se printre soselele in clocot, in ciuda asfaltului si a bitumului carpatin, s-a dus cum a venit, pe nepusa masa, pe neasteptate, ca de obicei, al douamielea si ceva an de la Hristos incoace, cu alte surprize cotidiene, precedate de uluieli previzibile si argumentate, cu cortegiul lor de mirari exclamative, defalcate in amurguri orare, chicoteli minutioase de minutare, spontane produse macrocefalice, printre stalpi, caini, sobolani, pisici, tranzactii politienesc-mercantile sau efectuate rapid la bancomate pe carduri, stopuri la semafoare...

Invaluirile caldute de la efectul de sera ce zabovesc deasupra balcoanelor, si care apoi devin ceata, se transforma-n ploaie, cad iarasi pe pamant, un tremur nesfarsit, un du-te vino intre sus si jos, cu miros care devine amestec de noxe, gheena si parfum. Si troncane tramvaiele, scuterele zbarnaie prea manios si un buldozer ratacit pe trotuar schingiueste auzul trecatorilor, iar deasupra casei recent amenajate proprietarul risipeste nori de fum in cuibul lui de viespi de sub streasina cascata. In geam se pune anuntul cu litere de-o schioapa: "FOR RENT, FOR LEASE sau DE INCHIRIAT !” Incepe pe la apus sa miroasa a muraturi, a aburi intepatori de otet combinat cu marar, preparat de zelul gospodinelor.

A venit toamna... cand se spune ca incep sa se numere bobocii, daca avem asa ceva sau daca nu, sa ne straduim sa numaram si sa ne trecem in revista proiectele.

Ma gandeam ca n-ar fi rau daca m-as stradui sa reincep a invata limba germana. Multi dintre aceia familiarizati din familie cu acest grai, considera ca limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o invata fara mari dificultati. Profesorii de germana spun acest lucru la inceputul fiecarui ciclu de studii. Se trece, apoi la prima faza de stradanii pedagogice, initierea in "der", "die", "das", "den", "des", "dem" etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara.

Pentru ilustrarea acestor afirmatii, sa luam un exemplu practic.
Un prim pas ar fi sa deschidem Manualul de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (in germana: Hottentotten - observati cat e de simplu !!!).

In carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter,) acoperite cu o tesatura (Lattengitter)care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu panza" (Lattengitterkotter) si, atunci cand contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.

Intr-o zi, hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorat o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avand un fiu cam prostut si balbait (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste, in germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.

Politia il prinde pe asasin si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului si, deodata, un razboinic hotentot se intoarce strigand:

-Am prins asasinul (Attentater)!
-Da? Care?, intreaba seful de trib.
-Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul.
-Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu panza? intreaba seful hotentotilor.
-Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si balbait).
-A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater.

Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla...
Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa, un strop de staruinta, o minte odihnita, cooperanta si cu siguranta veti reusi sa-i descifrati secretele si s-o asimilati, macar cat pentru o conversatie uzuala, de turist hoinar prin Europa.


Se spune ca cine traieste prezentul nu mai are nevoie de trecut si de viitor... dar cum sa traiesti fara a lasa semne si fara a planui altele in fata ta?
Prezentul e doar un pod peste o apa... dar capetele podului nu se sprijina pe maluri...

Va doresc sa aveti boboci de numarat in aceasta toamna a anului 8 din al treilea mileniu ce se scurge incet, dar sigur, la capataiul cosmic de margica albastra !

10 comentarii:

Anonim spunea...

multumesc, Pescarusule argintiu!
asemeni si tie iti doresc, fie ca toamna sa-ti fie plina de roade, calda si iubitoare sa te invaluie, pe tine si pe cei dragi tie!

Elisa spunea...

Bine-ai venit la noi ,iar,toamna
Ramai la mine cat mai mult,
Sa-mi bucuri razele de soare
Pe fructele de pe pamant.
Sa colorezi natura vie,
Cum numai tu stii sa o faci;
Ca zilele de-acum sa-mi fie
Poveste,incantare,pace.

O toamna lunga si frumoasa si melancolie sanatoasa iti doresc draga Cora. :)

Anonim spunea...

O toamnă care totuşi mă cerşeşte...
” şi dacă ramuri bat îngeam / şi se cutremur plopii / e ca în minte să te am şi-ncet să mi te-apropii ... ”
Sis, vreau must, munţi şi da, florile mele de colţ le vreau ...
O zi minunată Cora, zâmbet de Lumină !
Sibilla

Anonim spunea...

Urasc toamna, sunt prea inactiva in aceasta perioada. Nu sunt in stare de nimic, nu stiu niciodata cu ce sa ma imbrac. Ba e cald, ba e frig. Si apoi, toata natura moare, ingalbeneste, imbatraneste, iar asta e trist.

pescarusul argintiu spunea...

Leoaica draga, darnica esti in urari de suflet, iti multumesc la randu-mi ! :)
As mai vrea ca toamna sa-si reverse podoaba sa aurie peste fire si sa le fie carare de lumina copiilor nostri pe drumurile invatarii, fiecare pe treapta sa !

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga mea, ma provoci sa-ti raspund tot cu poezie, care sa-ti intareasca sensibila urare de suflet :)
Am ales Lucian Blaga si al sau "Indemn de poveste":

"Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adanc, paduratic,
apari ca ispita.

Tarcoale nu-mi da
si nu adasta !
Ci ia-o-nainte
cand ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Cand intri, ia seama
la podul cu vama,
la numarul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soarta
loveste in poarta!

Atinge cu cornul
de trei ori zavorul
ca-n rituri de leac
ramase din veac.

Atinge si piatra
si pragul si vatra.
Si daca Frumoasa
ingaduie - vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul si geana,
naframa cu lacrimi
si perna cu patimi.
Tu las-o in schimb
privirea sa-si treaca
si mana oleaca
prin albul tau nimb.

C-un muget da-mi veste,
apoi paraseste
cetatea si murii
spre pacea padurii."

Melancolia, daca e sanatoasa si nu e semn de raceala sau gripa, o primesc cu blandete :)
Multe si bogate roade in cosurile conacului tau binecuvantat !

pescarusul argintiu spunea...

Sfinxule neastamparat, inteleg ca te-ai inzdravenit de poftesti la nectarul strugurilor copti :)
Sa fie must si pastrama, as mai completa eu ;)
Sa le degustam in tihna pe o buturuga de brad, intr-un luminis de padure, incalzit de soarele bland al toamnei...
Ziua mi-a fost senina, plutind cu voi in gand, pe aripi de Lumina ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Oana, recunosc ca si mie mi-e greu la inceput sa ma acomodez cu ea.
In cele din urma reuseste sa-mi fie pe plac, desi o mai cert in surdina pentru vartejul de frunze uscate ridicate in vazduh, pentru umezeala rece ce uneori o mai strecoara in oase, silind la zgribulirea siluetelor in decorul ravasit.
Dar ma straduiesc mereu sa-i pandesc chipul atunci cand e bland si surazator, pentru a-mi incalzi amintirile in culori calde si prietenoase :)
Natura moare temporar, cu gandul ca-si va lua marea revansa la primavara, pana atunci isi ia ragaz de hibernare, probabil tanjeste dupa o incremenire fugara...

Anonim spunea...

Tata,fie iertat! spunea: greu ne-a fost cu "der";"die";"das", dar mai greu cu davai ceas(sincer nu stiu daca l-am scris corect,daca nu rog pe cineva sa ma corecteze)!
Pentru aceste cuvinte spuse pe scena...Tanase a fost ampuscat.
Drag Pescarus! limba germana este grea,dar are muzicalitatea ei. Ai dreptate in ce doresti sa arati. Sunt cuvinte formate dintr-o insiruire de alte cuvinte care duc la o finalitate greu de pronuntat. Sa nu mai vorbim ca toate verbele(predicatele in general)se pun intotdeauna la sfarsitul unei propozitii.
Ei! TOAMNA isi are farmecul ei!O spui in germana sau romana, frumusetea ei te-ndeamna la nostalgie. As indrazni sa spun ca:
daca primul sarut l-ai dat pe covorul de frunze ruginii asternute la picioare,ai incepe sa o indragesti;
daca prima lacrima ti-a cazut pe obrazul mangaiat odinioara de iubire,ai incepe s-o urasti. De aceea... draga TOAMNA!...Alinta durerea celor ce sufera si desfata iubirea celor ce cred in ea! Te voi astepta an de an! Cand noi mai fi,lasa o frunza sa valseze deasupra mormantului meu, semn a-l pretuirii ce ti-o port!
Ganduri bune de la Paul

pescarusul argintiu spunea...

Cuvintele tale sensibile, usor atinse de tristete si scrise cu energia "ultimei zvacniri", m-au emotionat adanc !
Stralucirea intelepciunii a parintilor disparuti ne lumineaza clipele prezentului.
Iti multumesc mult pentru evocarea acelui crampei de gand pronuntat de tatal tau si candva, pe scena de marele Tanase !
Limba germana s-a impletit poate nu intamplator cu toamna, cand incep invataceii studiul disciplinelor din programa scolara, inclusiv a limbilor straine...
Ma alatur rugii tale adresate TOAMNEI si aduc dar de versuri barbiliene sa-mi continue pledoaria in nota usor nostalgica a acestui anotimp...

"Castelul tau de gheata l-am cunoscut, Gindire;
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit,
De noi rasfrangeri dornic, dar nici o oglindire
In stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-ai vorbit;
Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un palc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel palc de arbori salbateci, in amurg
Mi-ai aparut sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.
O, cum intregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si larg si inmiit;
Sa simta ca vibreaza in lumi nenumarate…

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste,
Iar seara intarzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de gheata se topeste."

(Ion Barbu - "Umanizare")