Astazi natura a simtit nevoia sa imprastie stropi mari si grei de ploaie peste Bucurestiul nostru framantat de interese si pasiuni politice, de ambitii electorale, de revenirea detasamentelor de caini vagabonzi, de nebunia traficului reintrat in "normal", de presiunile de securitate atat de consecvent si concentrat exercitate.
Ploua neintrerupt de 24 de ore si parca asistam la un mesaj nescris al capriciilor vremii, dar neindoios amar cu care am ramas in urma summit-ului bucurestean.
Dincolo de ecourile pozitive in privinta organizarii si desfasurarii lucrarilor sale si a manierei profesioniste de interpretare a rolului de gazda multinationala, aspecte care i-au facut pe multi sa-l catalogheze un mega-succes, romanii - actori secundari in acest mare spectacol de sunet si lumina - au ramas cu tristeti si neimpliniri.
Prezenta constanta a ploii in aceasta zi de odihna si de reflectie individuala a fost purtatorul nostru de cuvant si de suflet, comunicandu-ne intr-un mod dezarmant de simplu si de natural ca sacrifiicile noastre de a fi cat mai europeni si de a ne comporta fara repros, nu au fost rasplatite printr-un rezultat politic si diplomatic cu adevarat benefic pentru acest colt de lume binecuvantat, in afara unor multumiri formale si seci adresate stangaci de guvernanti sau de autoritatile locale.
Cat de mult regret in aceste momente ca Titulescu nu este contemporan cu noi, ca nu avem un Titulescu descoperit si recunoscut al timpurilor noastre si ca soarta romanilor este decisa de aceasta combinatie eterogena si contradictorie de politicieni bulversati...
Oare chiar a fost "mult zgomot pentru nimic", ca in piesa shakespeariana ?
Fara indoiala, maine, cand ploaia va fi incetat, unii dintre noi - acei incurabili optimisti - vor gandi ca aceasta ploaie a fost in definitiv un semn de belsug si de spornica fertilitate in toiul primaverii...
Si poate ca in sufletele noastre va rasari din nou curcubeul sperantelor de mai bine.
CARGO - Daca ploaia s-ar opri
Daca pleci usa nu o mai inchide
Sper sa treci poate maine pe aici
Te petrec si ma uit la tine
Parca pierd ceva din mine
Zau, imi e greu.
Poate daca ploaia s-ar opri
Si din cer n-or sa mai cada lacrimi
Stele ar rasari, tu ai veni
Suparat sunt, Doamne iar
Stau in carciuma sa-mi inec amarul
Beau si te astept pana la zi.
Ploua incet, incet,
Ploua si-mi este dor de ochii tai
Sa mor imi e dor.
Te astept sa te intorci din nou la mine
Chipul tau si de ochii tai mi-e dor
Poza ta din sertar o scot
Nu ma uit la ea, nu pot
Zau, imi e greu.
Ploua incet, incet,
Ploua si-mi este dor de ochii tai
Sa mor imi e dor.
CARGO - Mama
Ochii tai, plini de soare si vis
Mana ta, parul imi mangaia
Imi amintesc, fara sa ma gandesc
Ca prin vis...
Povesteai, vorbe dulci imi spuneai
De un print, si de-un rege-mi vorbeai
Imi amintesc, fara sa ma gandesc
Ca prin vis...
Intr-o seara, ma alintai
O poveste, cum imi spuneai
Si in poala, tu ma tineai
Suradeai...
Spune mama, unde te duci?
Mama, stai sa m-asculti
O, mama, imbatranesti...
Unde esti?
Au trecut, cati ani de-atunci
De cand tu, imi povesteai
Anii trec, nu inteleg
Fara rost...
Parul tau, s-a mai albit
Mana ta, a imbatranit
Ochii tai sunt ca atunci
Ca prin vis...
Un comentariu:
Mi-a plăcut tabloul cu ploaia.
Trimiteți un comentariu