skip to main |
skip to sidebar
Am cules vantul in palme pe drumuri de munte. Am sprijinit cu privirea batalioane intregi de frunze ordonate in degradeuri pe dealuri, printre pasuni si fanete, in tonuri galbene-rosietice-verzui. Deja frigul, ploaia rece, patrunzatoare si lapovita sfichiuitoare s-au instituit peste suflarea naturii. Zilele calde si stralucitoare ale verii sunt demult o amintire.
Glasul vantului suiera cu accente autumnale, inganand o melodie doar de el stiuta, unduindu-se printre ramuri si doruri. Trece rascolind paturile de frunze schimbate la fata. Rascoleste si suflete. Face vartejuri cu amintiri de tot felul. Le amesteca bine, apoi le asterne la intamplare. Nu e rostul lui sa ordoneze, ci sa anime ceea ce pare ca-i mort, inert...
Impresiile calatoriei deja au devenit amintiri. Aceasta punte subiectiva cu trecutul. Patrimoniu care nu se fura, nici nu se revendica in instante. Inele aproape concentrice vadind trecerea timpului si vremelnicia umana. Rendez-vous cu noi insine. Retro.
Am revazut cu emotie Castelul Bran al Reginei Maria si locurile lui incarcate de istorie, am pasit cu incantare pe domeniul Cetatii Rasnov, intr-o ultima zi frumoasa, inainte de a cobori "brumarelul" mijlocului de Octombrie peste plaiuri.
Inca se mai decanteaza in alchimia sufletului ecourile intense ale acestei drumetii incarcate de farmec, cu iz de legenda si cas invelit in coaja de brad...
Mergeti si voi sa va convingeti ca simbioza dintre toamna si vestigiile istorice zidite cu veacuri in urma de inaintasii nostri face casa buna cu asezarile cochete ridicate de vrednicia oamenilor ce iubesc curatenia si frumosul! Experienta va fi de neuitat.
Va astept cu sirop din fructe de padure ultraaromat in pahare si cu galbene gutui luminand in feresti, ca antidot la gustul amarui-salciu al acestor zile muscatoare de toamna!
„Eşti un nimeni!“ Această imprecaţie se adresează, de regulă, unei persoane care e „cineva“. Probabil că mai des decât se spune, în România şi în limba română, despre cineva că e cineva. Un „Nimeni“ este opusul lui „cineva“ la scară istorică, şi totuşi e o persoană care a fost numită cu insulta asta tocmai fiindcă a făcut ceva.
Dinamicul jurnalist si analist media Iulian Comanescu a scris o carte in care radiografiaza mecanismele celebritatii prin prisma notiunilor de brand personal si a abilitatilor de comunicare.
“Cum să devii un Nimeni — mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România” este o scanare a lumii media (clasică şi internet) din România lui 2009, cu date, poveşti şi consideraţii teoretice despre felul cum stau lucrurile la noi, dupa cum declara insusi autorul.
Cum sa devii un nimeni te invata de fapt in mod delicat, simpatic si deloc plictisitor cum sa devii un cineva. Si nu acest lucru il vrem toti?
Suntem in Romania si avem un tulburator context socio-media in care astazi traim. Apoi mai avem un mare apetit pentru vedetism, intretinut de catre ambele parti: vedete si cortegiul de groupies emotionali din jurul lor. Si la final, bomboana de pe acest tort este 82% invidie. Cam asa arata barna la care trebuie sa evoluam in viata publica.
Cartea asta despre personal branding in general, si cum sa nu fii un goofy in comunicarea cu lumea in special, ar trebui sa se afle pe lista lecturilor obligatorii de la gradinita. Acolo as pune-o eu, ca sa fim siguri ca intra in patrimoniul elementar al celor 7 ani de acasa. Ca sa inveti cum sa devii un nimeni, nu trebuie sa ai intentii explicite de marire.
Invatam lucruri mici la stat, dar tare mari la sfat, precum ce sonerie sa ne punem la mobil ca sa fie ok, cu ce parfum sa folosim inainte de a iesi din casa. Dar stie si cum sa ne organizam discursul pentru a deveni eficienti in fata unei multimi usor ostile si dornice de cancanuri.
Probabil ca femeile s-ar marita mai usor daca ar citi cartea asta. Ar invata ca nu trebuie sa se adreseze lumii intregi cu cererea asta. Ci unui public tinta cu anumite caracteristici. Pentru care trebuie sa vina cu anumite caracteristici ca sa-l impresioneze, sa-l divida si sa-l cucereasca.
Pentru cine nu este deloc familiarizat cu supa formata din vedete, branduri personale, strategii media si succes, cartea este un bun indrumar. Gasesti in ea explicatii legate si de domeniul online, acest media de care multa lume inca se mai sperie. Dovada este ca uite, daca ies acum in strada si zic tare “am blog”, lumea o sa fuga speriata care incotro.
Daca stii cat de cat cu ce se mananca, iti completezi in mod sigur lista cu discutii interesante de prin spatele draperiilor si prompterelor. Daca lucrezi in comunicare, media sau branding, nu poti decat sa te distrezi savuros de cum alatura Comanescu istoriile amuzante cu informatiile de bun simt.
Iar rezultatul este o carte alb cu roz, deloc greoaie si cu multa autoritate. O carte ce nu este buna de luat ca lectura pe plaja, dar pe care o devorezi in calatorii.
Daca avem pretentii ca suntem cineva sau daca vrem sa devenim cineva in ochii nostri, sa citim aceasta carte.
Am primit in dar o poveste frumoasa, ce avea chipul umbrit de un zambet trist.
Poate ca o stiti, poate ca nu.
Oricum ar fi, merita sa o cunoastem bine, sa-i patrundem adancimile, sa-i sorbim intelepciunea si sa-i culegem invataturile.
Mai ales acum, cand suntem in bataia unor vremuri ce ne pun multe semne de intrebare.
A fost odata un taran sarac si cinstit, roman.
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeana.
Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat.
Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul: “Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer”.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: “Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.” Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si: “Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: “Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma. “Daca-i degeaba, merita s-o iau” isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.
A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca. Totusi nu s-a dat batut.
An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: “Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus: “Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. A propos, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”.
Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru….
Desi a fost scris cu ceva timp in urma, acest text e mai actual ca oricand.
E privirea limpede si atenta a unui contemporan cu noi, inca tanar, pasionat de jurnalism si de tehnologia cu butoane, dar si mare amator de adrenalina, dupa cum singur marturiseste. Daca inca n-ati ghicit, este vorba despre Lucian Mandruta.
Va invit la o lectura agreabila, atinsa de o ironie usor muscatoare combinata cu un umor rafinat, din care vom iesi sigur meditativi si gravi, cu cateva intrebari, dileme si probleme noi de rumegat...
Iata o schita a tipologiilor de persoane si personalitati, alaturi de care ne ducem zilnic traiul urban, de vajnici supravietuitori ai oraselor, mai mari sau mici.
"Zugravul. Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux.
Baba urbană. Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Fireşte, baba are dreptate, însă asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America, alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar votează.
Şoferul manelist. E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară. Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa, răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.
Inginerul. A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar. Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.
Bogatul. În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară, e doar ostentativ.
Băiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.
Toţi ăştia au rămas în ţară. Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.
Kogălnicene, mă, Carole, băi intelectualilor, ce naiba, nu se bagă nimeni?"
"Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa, el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!" Si Balanta se retrase umila spre locul sau.
"Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.
Vei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele...
Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te vei intoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar al hotararii!" Scorpionul pasi ferm spre locul sau.
"Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand inteleg gresit Ideea Mea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina!" Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.
"De la tine, Capricornule, vreau straduinta si sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. insa pentru jugul poverilor tale eu iti daruiesc intreaga responsabilitate a omului!" Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.
"Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii, privirea ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai insa durerea singuratatii pentru ca aceasta viziune nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i intoarce pe oameni catre noile sanse primeste darul libertatii pentru a servi omenirea oricand va avea nevoie de tine!" Varsatorul pasi increzator spre locul sau.
"Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate. Iti cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului. Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele.
Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu existi, ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!" Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.
Balanta este simbolul echilibrului intre minte si inima. Primind in dar energia dragostei si a iubirii, inzestrata deci cu un temperament afectuos si delicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.
Scorpionul este zodia care are legaturi profunde cu subconstientul. Nativul are acces la realitati divine, dar si la aspectele animalice ale lumii subconstiente si de aceea oscileaza permanent intre culmi si abisuri. Este dotat cu abilitate mentala si putere de a gandi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa reuseasca printr-un suprem act de vointa sa se ralieze definitiv planului divin.
Sagetatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. El este inzestrat cu toate calitatile care faciliteaza raporturile umane: simpatie, elocventa si bunavointa. El orienteaza viata sa si a celor care se afla in jurul sau catre deschiderea maxima fata de Univers.
Nativul din zodia Capricorn cucereste pozitii sociale inalte si reuseste sa-si faca legaturi afective durabile printr-o autodisciplina inflexibila, o vointa legata de implinirea datoriei si un simt al responsabilitatii iesit din comun. Suscita respectul si stima celor din jur, fiind un model in munca sa organizata dupa principii precise.
Varsatorul este adeptul inventiilor, originalitatii si reprezinta deci viitorul. Din dorinta de progres el cauta sa amelioreze nivelul de viata material si spiritual al altora si actioneaza cu independenta si libertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de colaboratori sau superiori ierarhici. Aceasta ii creaza uneori deziluzii amare si ajunge sa considere ca viata este prea plina de nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.
Nativul din zodia Pesti traieste sub semnul infinitului, al credintei si al misticii. Orientat prin excelenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dragostea si sacrificiul de sine. 
Dumnezeu a mai spus: "Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta."
Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12 copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si primi darul divin:
"Tie Berbecule, iti harazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta.. Tu vei fi primul care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine!" Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.
"Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. Nu te vei indoi niciodata de puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria, foloseste-o intelept!" Si Taurul reveni supus la locul sau.
"Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce acesta vorbeste sau asculta, dar in cautarea intelesurilor adanci ale lumii vei afla darul Meu: cunoasterea!" Iar Geamanul, ingandurat, pleca.
"Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca. Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o poti inmulti!" Si Racul se retrase timid.
"Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi creatia Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!" Leul pasi maiestuos spre locul sau.
"Tie Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni cand greseste. Astfel, creatia poate atinge desavarsirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gandirii!" Fecioara pleca privind atent in jurul sau...
S-au intrupat intocmai trasaturile ce definesc dincolo de timp si spatiu, fiinta zodiilor...Berbecul a fost investit cu energia inceputului. El are idei fulgeratoare - de multe ori geniale - si doreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este caracteristica finalizarea lor. Berbecul este prima zodie la care se trezeste constiinta de sine (el simte ca exista).
Taurului i s-a conferit energia stabilitatii, a fost inzestrat cu o mare putere de munca, incredere si rabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.
Geamanul a primit in dar puterea ratiunii, intelegerea spontana a lucrurilor si a fiintelor. Manifestand curiozitate in orice domeniu, el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea pe care doreste sa o impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intelegerea.
Racului i-a revenit energia sensibilitatii. El ii face pe oameni sa constientizeze emotia trairilor si gandurilor pe care le au. Are o mare atractie pentru viata de familie si de grup, din dorinta de a obtine echilibru si securitate emotionala.
Leul - semn stralucitor generat de Soare - a fost investit cu energia fortei nobile, regale. Dotat cu vitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, el reuseste in actiunile sale si primeste mereu recunoasterea meritelor sale.
Fecioarei i s-a conferit energia logicii, a discernamantului. Folosindu-si ingeniozitatea, nativul are o eficienta practica in tot ce intreprinde.
