+18°C ~ Hawaiienii se acopera cu a 2-a patura +10°C ~ locuitorii Helsinkiului opresc incalzirea in apartamente +2°C ~ masinile italiene nu pornesc 0°C ~ apa distilata ingheata -1°C ~ expiratia devine vizibila. Rusii mananca inghetata si beau bere -4°C ~ cainele va sare-n pat -10°C ~ masinile frantuzesti nu pornesc -12°C ~ politicienii incep sa vorbeasca despre persoanele fara adapost -15°C ~ masinile americane nu pornesc -20°C ~ expiratia se aude -24°C ~ masinile japoneze nu pornesc -28°C ~ cainele va sare-n pijama -29°C ~ masinile germane nu pornesc -30°C ~ nici o masina normala nu porneste -36°C ~ masinile rusesti nu pornesc -39°C ~ Rusii incheie toti nasturii la camasa -50°C ~ masina va sare in pat -60°C ~ Locuitorii Helsinkiului ingheata de frig. La Moscova lumea incheie nasturii paltoanelor -70°C ~ Ingheata cei din iad. Universitatea din Kuznyetzk organizeaza contra crosul -72°C ~ Avocatii introduc mainile in propriile buzunare -120°C ~ Alcoolul ingheata. Rusii sint suparati de moarte -273,15°C ~ Zero absolut. Se opreste miscarea particulelor elementare. Rusul linge vodka inghetata. Daca ati auzit sau ati vazut si alte manifestari ale organismelor vii in conditii aspre de ger napraznic, nu ezitati sa le descrieti!
"Meseria e bratara de aur"", spune un vechi proverb. Indiferent de profesie, munca innobileaza. Chiar daca aceasta slujba este una dintre cele mai ciudate si, uneori, una dintre cele mai plictisitoare din lume. Ne vine sa credem sau nu, dar exista un "broker de vise". Adica, un fel de pestisor auriu, numai ca e om si indeplineste o singura dorinta. Ah, si mai e o diferenta. De cost. Pentru ca un vis devenit realitate costa intre 150 si cateva mii de dolari. "Culegatorul de mingi" este persoana care "recupereaza" mingile pierdute pe terenurile de baseball sau de golf. "Cautatorul de incendii" este o meserie perfecta pentru solitarii care nu se tem de inaltimi. Si asta, pentru ca in "fisa postului" scrie negru pe alb ca trebuie sa stea in turnul de supraveghere si sa observe cel mai mic semn de foc. Despre "mirositorul de transpiratie" nu se poate spune ca are o slujba prea placuta. Motivul: meseria lui este sa stea cu nasul la subratul oamenilor muncii. Scopul acestei profesii este realizarea unor deodorante cat mai performante. "Crescatorul de matci" este acea persoana care nu face altceva decat sa aiba grija de stupii de albine si sa ingrijeasca de inmultirea matcilor. "Spargatorul de... oua" are o misiune foarte precisa in industria alimentara. Mai exact, el trebuie sa separe albusurile de galbenusuri. Nici despre ""cautatorul de puicute"" nu se poate spune ca are o misiune usoara. El trebuie sa sorteze puisorii de gaina si sa-si dea seama care este cocos si care puicuta. "Vanatorul de cute" este acea persoana care calca fetele de pantofi pentru ca acestea sa nu aiba nici o zbarcitura. Una dintre slujbele care se pot inscrie la categoria cea mai plictisitoare meserie din lume este cea de verificator de uscare. De fiecare data cand se vopseste ceva, responsabilul cu acest lucru nu face altceva decat sa urmareasca daca obiectul proaspat renovat nu prezinta un pericol pentru hainele cetatenilor... O profesie deosebita, rara si care necesita calificare, har si tinuta morala este cea de "degustator de vinuri" si cea de somelier.
Exista insa si o categorie de meseriasi, mesteri, al caror viitor pare sortit pieirii.
Nu exista cartier bucurestean care sa nu aiba pe o straduta laturalnica un atelier ascuns, un loc care sa nu fi devenit gogoserie sau super-market. Sunt oamenii care iti repara bricheta, care iti fac dubluri la chei, iti stramteaza o palarie sau iti lungesc un pantalon. Mai sunt foarte putini, si viitorul lor pare pecetluit. Palarierii, blanarii, remaiezele, mesterii buni la toate par sa-si fi trait perioada de glorie. Perioada in care fiecare om avea ceva de reparat, cand acesti oameni si micile lor afaceri erau cu adevarat indispensabili.
Un studiu recent realizat de Ministerul Muncii releva ca piata muncii se va transforma dramatic in urma procesului de integrare in Uniunea Europeana. Analiza cuprinde informatii despre meseriile care vor disparea pana in 2010, precum si cele pentru care va exista un interes major.
Potrivit datelor prezentate, grupa ocupationala de tehnicieni si maistrii a cunoscut reduceri de personal dramatice. Restructurarea economica a determinat si schimbari semnificative in tipul si continutul ocupatiilor: au aparut ocupatii noi, iar pe de alta parte, continutul multor altora a suferit modificari.
Sobarii, dulgherii, manipulantii sau parchetarii sunt meseriasii pentru care viitorul nu va aduce lucruri prea bune. Acestea sunt meseriile care vor disparea cel mai repede de pe piata.
Pe de alta parte in ultimii ani, la mare cautare sunt designerii, agentii de publicitate si relatii publice, managerii sau analistii programatori.
Oare vor mai reinvia vreodata aceste meserii peste care ameninta sa se astearna praful sau le vom vedea evocate doar in file de cronici?
În religia hindusă, avatarul este o manifestare trupească (încarnare) a unei fiinţe divine în formă de om sau animal. De obicei, o zeitate care există la un nivel mai înalt de realitate, alege să se manifeste trupeşte (avatar) în nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice. În unele concepţii religioase avatarul desemnează reîncarnarea succesivă a unei fiinţe, conform Wikipedia, Enciclopedia libera. Cat despre lansarea filmului SF de succes cu aceeasi denumire, aceasta este cea mai profitabilă după sezonul estival, pentru cei de la 20th Century Fox. Filmul poate fi vizionat 3D din aceasta iarna şi în România, în sălile de cinematograf Movieplex, Hollywood Multiplex, Cinema Pro, precum şi în reţeaua City Cinema. Anul acesta, marele câştigător al Globurilor de Aur a fost James Cameron. Pelicula "Avatar" a obţinut trofeele la cele mai importante categorii: „Cel mai bun film” şi „Cel mai bun regizor”. Dacă regula se respectă şi "Avatar" va câştiga şi Oscarul, vom vedea în luna Martie.
Creat la aproape 12 ani de la "Titanic", "Avatar"-ul lui James Cameron demonstrează că aşteptarea regizorală a meritat. Producţia sa revoluţionară promite să spargă toate tiparele în cinematografie, poate şi datorită bugetului impresionant de producţie, estimat la 500 de milioane de dolari.
Transformând decorurile şi personajele în imagini 3D reale, "Avatar" trimite privitorul într-o călătorie de vis, într-o lume miraculoasă, luxuriantă, populată cu creaturi şi peisaje fantastice. Povestea acestui film începe în urmă cu 14 ani, când Cameron a scris un scenariu de 80 de pagini pentru "Avatar", inspirat de cărţile SF citite în copilărie. El a creat atunci fiinţe cu pielea albastră şi ochi alungiţi, locuitori ai unei mici planete aflate la 4,4 milioane de ani lumină distanţă de Pământ.
Paginile au aşteptat însă până când James Cameron a găsit echipa şi modalităţile de a produce un film mare. După ce a învăţat să lucreze cu tehnologia 3D şi a realizat, după cum el însuşi afirmă, "o mulţime de filmări 3D", Cameron a demarat lucrul la "Avatar". "Ştiam exact ce trebuie făcut. De fapt, a fost chiar mai uşor decât mă aşteptam. Timp de şase zile, am fost în Noua Zeelanda pentru a ne pregăti de filmări. Doar şase zile. În mod normal, te pregăteşti 60 sau 90 de zile. Eu am avut şase zile, pentru că toate studiourile erau deja amenajate virtual, potrivit schiţelor.
Cel mai recent film SF al lui James Cameron a devenit nu doar cel mai scump lungmetraj din toate timpurile, ci şi filmul care a împins cel mai departe limitele tehnicilor de "performance capture" (digitalizare a jocului actorilor) şi a tehnicilor 3D în cinematografie. Aventura tridimensională, care se petrece în viitor, în anul 2154, spune povestea unui veteran cu picioarele paralizate, pe nume Jake Sully (Sam Worthington). Acesta este trimis într-o colonie umană pe planeta Pandora. Aici intră în pielea unui Avatar, o combinaţie între ADN-urile umane şi cele ale Na'vi, creaturile care populează planeta. Jake are rolul de a se infiltra printre aceştia şi de a-i face să se mute de pe un teren despre care oamenii credeau că e un depozit al unui minereu foarte preţios. Critica de specialitate este de parere ca prin "Avatar" James Cameron a impins cinematograful inainte, asa cum au facut Alan Crosland cu „Cantaretul de jazz” in 1927 (primul film vorbit) sau fratii Wachowski cu „Matrix”, in 1999.
Sa mergem sa-l vedem si sa ne convingem, nu avem nimic de pierdut!
LA MULTI ANI buni si roditori, cu sanatate, bucurii si asteptari implinite va doresc tuturor! Rasfoind zilele trecute cateva pagini din virtual, am descoperit un spatiu aerisit, senin, zambitor si primitor, ce pare sa contrazica auspiciile mai putin optimiste ale previziunilor specialistilor si oamenilor de bun simt, legate de acest nou an... Dincolo de valurile de scumpiri, taxe, masuri de inghetare a pensiilor, salariilor si de concedieri masive, ni se spune ca am inceput anul cu bine! Din toate partile, animalutele urbane aud numai vesti bune, care le fac sa fie din ce in ce mai increzatoare in viitor. Dar inteleg ele cu adevarat ce le asteapta? In acest context al vremurilor pe care le traim, e imperios necesar sa citim o carte deosebita, ce oferă un amestec perfect echilibrat de inteligenţă şi umor. Lucru din ce în ce mai rar pe măsură ce curge apa pe Dâmboviţa, umorul fiind într-o derivă din ce în ce mai pronunţată înspre vulgar, bătaie pe burtă sau băşcălie de cartier. Ce-am face daca ne-am pierde intr-o zi simtul umorului, talentul de a face haz de necaz? "Ghidul Optimistului. Ghidul Pesimistului" realizat de scriitorii britanici Niall Edworthy & Petra Cramsie nu este o carte obişnuită. Sunt două cărţi într-una, parcurgând subiecte dintre cele mai variate (Arta, Chelia, Frumuseţea, Viaţa de apoi, Imperiul Britanic, Băutura, Dragostea sau Avocaţii. Autorii adună între două coperte toate cugetările şi vorbele de duh ale pesimiştilor şi optimiştilor celebri. Deliciul cărţii e că viziunile luminoase asupra tuturor acestor subiecte sunt puse în paralel cu cele mai puţin luminoase. Luand exemplul optimist, aflam ca “Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.”(Oscar Wilde) In contrapartida, viziunea pesimista e cam asa: „Vă spun eu, am ajuns într-un canal de scurgere şi va trebui să ne târâm de-a lungul lui până la moarte.” (H.G. Wells)
Şi tot aşa pe parcursul a 600 de pagini...
Ca sa avem o sanatate robusta din perspectiva culturala, e clar ca trebuie sa ne administram preventiv pastile de lectura, ca aceasta! Aveti si alte propuneri de doctorii eficace? Le astept!
Topul autohton a fost realizat dupa modelul britanic, cu ajutorul unor critici literari din ultima generatie, scriitori tineri si cititori romani. Criteriile propuse au fost doua – persistenta cartilor in diverse canoane (canonul lovinescian, calinescian, manolescian, optzecist) si popularitatea lor. Sunt inclusi atat scriitori care au scris o singura carte de fictiune (cum ar fi Ibraileanu cu "Adela"), cat si scriitori care, desi au scris o multime de carti, au ramas in constiinta publicului doar printr-o carte.
Mateiu I. Caragiale, "Craii de Curtea-Veche" 1. La "Crai", Mateiu Caragiale a lucrat 12 ani si, dupa ce a fost publicata (1928), a devenit rapid obiectul unui cult, cu admiratori fanatici: Ion Barbu, Ion Pillat, Perpessicius, Alexandru Rosetti, in perioada interbelica. Nici un alt scriitor roman nu a creat pasiuni atat de exclusiviste in randul oamenilor de cultura. Ion Barbu a intentionat crearea unui club al admiratorilor, al carui presedinte urma sa fie academicianul Al. Rosetti, intre regulile de accedere la club fiind si memorarea unor pasaje din "Crai".
Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" 2. Cititorul roman mediu ia contact cu cartile romanesti interbelice si se citesc pentru ca fac parte din diverse programe. "La Medeleni" nu e inclusa in canon, dar continua sa fie citita chiar si acum, dupa 2000: stilizarea burgheza a vietii la tara face in continuare victime.
Radu Tudoran, "Toate panzele sus!" 3. Alaturi de "Ciresarii", cartea lui Tudoran a fost unul dintre hiturile literaturii pentru copii din comunism. Succesul "Piratilor din Caraibe" a declansat o mica resurectie a cartii: realismul de Jules Verne acopera orizontul de asteptare al fantasy-ului marinaresc.
Constantin Chirita, "Ciresarii" 4. Hit imbatabil al comunismului, seria "Ciresarilor" dadea copiilor iluzia ca adrenalina pura a aventurii se poate naste si in colectivele de pionieri ai Romaniei. Personajele, apoi, erau foarte bine construite. Seria e citita si acum, fiind inclusa in lista lecturilor de vacanta.
Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi" 5. "Primul roman al literaturii romane" isi datoreaza longevitatea includerii sale in toate canoanele care s-au succedat din 1916 incoace. Intre "cartile obligatorii" ale programei scolare este una citita mai cu placere – are o actiune densa, personaje tipizate, pasaje care pot fi sarite.
Zaharia Stancu, "Descult" 6. Romanul lirico-realisto-socialist al lui Stancu a avut o micuta cariera internationala si a fost rasplatit cu includerea in canonul scolar (pana prin ‘85). Scenele hardcore (culesul strugurilor cu botnita), lirismul, umanismul minor l-au facut popular dincolo de propaganda oficiala.
Petru Dumitriu, "Cronica de familie" 7. Numele lui Petre Dumitriu a ramas legat de cel mai ambitios proiect al sau: balzaciana si cam manierista "Cronica de familie". Punerea la index a scriitorului, dupa emigrarea din 1960, a dat un nimb subversiv cartii, care nu mai putea fi gasita in librarii.
Garabet Ibraileanu, "Adela" 8. "Primul roman de analiza al literaturii romane" (conform canonului calinescian)
Alexandru Odobescu, "Pseudokynegeticos" 9. Memoriile de (pseudo)vanator ale lui Odobescu nu au facut niciodata deliciul cititorului mediu: este mai degraba o carte care a fost gustata, in interbelic si comunism, de universitari si profesionisti. Circuitul ei a fost intotdeauna restrans si exclusivist.
Ion Budai-Deleanu, "Tiganiada" 10. "Tiganiada" e una dintre acele carti pe care, periodic, cate un universitar o redescopera ca o "capodopera" cu un destin nefericit, ca un "festin lingvistic". Dar cartea, spun studentii de la Litere, e masochism curat...
Există scriitori al căror nume rămâne asociat în mintea cititorilor cu o singură carte: una care a reuşit să fie de ajuns pentru marele public, chiar dacă înainte sau după ea au mai fost şi altele. Cotidianul Times a întocmit o listă cu 10 astfel de cărţi sub titulatura "10 literary one-hit wonders". 1.Harper Lee - "To Kill a Mockingbird" ("Să ucizi o pasăre cântătoare") “Nu mă aşteptam la vreun succes cu Mockingbird. Credeam că va avea o moarte rapidă în mâinile unor critici miloşi, dar speram să-i placă cuiva într-atât încât să mă încurajeze cumva, să primesc o încurajare publică. Am primit în schimb o mulţime de încurajări, încât opiniile favorabile ale criticilor au fost aproape la fel de înspăimântătoare ca eşecul pe care îl aşteptam”, citează revista amintită o mărturie a autoarei. 2.Margaret Mitchell - "Gone With the Wind" ("Pe aripile vântului") Autoarea, aflăm din sursa citată, a scris cartea în secret şi s-a hotărât să-i dea manuscrisul unui editor numai după ce un coleg a râs la ideea că ea ar putea face aşa ceva. A câştigat un Premiu Pulitzer, a inspirat un film şi s-a vândut în zeci de milioane de exemplare.
3.Emily Bronte - "Wuthering Heights" ("La răscruce de vânturi") Wuthering Heights e un titlu popular chiar şi printre tinerii francezi, mulţumită cărţilor cu vampiri din secolul 21 semnate de Stephenie Meyer. 4. J.D.Salinger - "Catcher in the Rye" ("De veghe în lanul de secară") Ultima operă a lui Salinger, o povestire scurtă, a apărut în 1965, în The New Yorker. 5.Oscar Wilde - "The Picture of Dorian Gray" (Portretul lui Dorian Gray) “Fiecare tablou pictat cu suflet e un portret al artistului, nu al modelului”. Trei dintre personaje, cel puţin, îşi au ca model creatorul lor, apreciază Times.
6.John Kennedy Toole - "A Confederacy of Dunces" ("Conjuraţia imbecililor") Autorul s-a sinucis în 1969, nemaisperând să-şi vadă tipărită lucrarea, în cele din urmă publicată în 1980.
7.Sylvia Plath - "The Bell Jar" ("Clopotul de sticlă") Singurul roman, publicat sub pseudonim. Protagonista, Esther Greenwood, suferă o cădere psihică, încearcă o sinucidere, o ratează, ia şedinţe de terapie, încearcă să-şi revină. Autoarea s-a sinucis în chiar anul apariţiei romanului, 1963.
8.Anna Sewell - "Black Beauty" Mama autoarei scria cărţi pentru copii, dar ea a debutat în proză la 51 de ani. Black Beauty i-a luat şase ani. A murit la câteva luni de la publicarea cărţii.
9.Boris Pasternak - "Dr. Zhivago" Interzisă în Rusia, publicată în Italia, cartea i-a adus autorului Premiul Nobel pentru Literatură în 1958. Scriitorul l-a acceptat, dar a fost supus unor presiuni politice pentru a renunţa la el. A murit de cancer la plămâni în 1960. 10. Arundhati Roy - "The God of Small Things" ("Dumnezeul lucrurilor mărunte") Pentru acest roman de debut, autoarea a câştigat Premiul Booker. Apoi s-a îndreptat spre scrieri de nonficţiune şi activism politic.
Ar fi interesant de cunoscut si un clasament similar al scriitorilor romani, pentru a ne reorienta in mod avizat si fundamentat spre lectura, nu-i asa?
Trupa Jukebox este la primul ei album cu piese originale – "Picuri de Rai", lansat acum cateva zile pe piata muzicala. Cand am ascultat-o prima data m-a dus gandul la a walk to remember. Oricum, am intalnit cu acest prilej cateva voci speciale.
