Directie si NONSENS...

Sub acest titlu, am gasit o problematica tot mai actuala, imaginata iscusit si cu talent de editorialistul Catalin Matei.

Propun spre rezolvare urmatoarea problema.

Din punctul A, un trecator se deplaseaza intr-o linie dreapta spre punctul B. Din punctul B, un alt trecator se deplaseaza spre punctul A. Ambii trecatori, Amic si Bmic, parcurg aceeasi dreapta si nu se cunosc.

La un moment dat, apropiindu-se de un punct aflat spre mijlocul dreptei, ei devin constienti ca in curand se vor ciocni daca unul dintre ei nu isi schimba directia. La distanta de un metru, unul dintre ei se da la o parte. Niciodata acelasi.

Trecem problema de la 2D la 3D, ridicandu-ne in spatiu. Intr-un fel e interesant ca acest oras haotic si nepasator isi gaseste mereu echilibrul. Stiti Romania.

E suficient sa urci cu avionul si sa te uiti de sus la pamantul stramosesc. Nu vezi doua linii paralele. Nu vezi un drum drept. Nu vezi doua parcele de teren care sa aiba aceeasi forma. Sau aceeasi culoare. E ca o tara construita de-a valma in ultimul timp si de oameni aroganti in indiferenta lor.

Iar haosul global mi se pare definitoriu. Va mai propun o perspectiva interesanta, care intr-un fel justifica problema cu Amic si Bmic. Mergeti pe trotuar si priviti pietonii din spate. Concentrati-va un pic si o sa-i vedeti cum sunt incapabili sa mearga drept. Daca iti fixezi privirea pe spatele unui trecator, o sa vedeti ca el nu merge drept, ci fie spre stanga, fie spre dreapta, chiar daca nu vine nimeni din fata.

Trecatorii se clatina, se opresc brusc, se rotesc in jurul axei, se impiedica, trag dreapta dupa care se razgandesc si tot asa. E fascinant si fermecator in acelasi timp. Iar exemplele de acest gen se extind si la nivelul traficului. Atata sper, ca macar avionul din care ma uit la agricultura haotica romaneasca sa respecte niste culoare de zbor.

Oare mentalitatile majoritatii se clatina ca traiectoriile relative ale pietonilor bulversati ? Sa fie o lipsa de consecventa si de statornicie in exprimarea coerenta a principiilor dupa care ne conducem in viata, dupa care actionam in societatea civila ?

Cautand posibile raspunsuri ajungem din nou sa constientizam haosul adanc implantat in sisteme... ca efect vizibil si palpabil, in multe aspecte ale vietii noastre.

PAULA SELING - "Curaj sa zbor"

Metamorfoze de hranit toamna...

- Numele de familie si prenumele?
- Eu.
- Anul de nastere?
- Cel mai tanar an:
cand se iubeau
parintii mei.
- Originea?
- Ar si seman
dealul acel
din preajma codrilor.
Stiu toate doinele.
- Profesiunea?
- Imi iubesc plaiul.
- Parintii?
- Am numai mama.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupatia ei?
- Asteapta.
- Ai fost supus judecatii vreodata?
- Am stat niste ani inchis: in mine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Ingropat.
In pamant strain.
Anul 1945.

("FORMULAR" - Grigore VIERU)

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

("SAH" - Marin SORESCU)

Cand Narcis a murit, iazul placerii sale se preschimba dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, si Oreadele venira plangand prin codrii, pentru a-i putea canta iazului si a-l mangaia.
Si cand vazura ca iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, ele isi despletira cozile parului si se jelira iazului si ii zisera: 'Nu ne mira ca bocesti in felul acesta dupa Narcis,
atat de frumos era.'
'Chiar a fost Narcis frumos?' spuse iazul.
'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?' raspunsera Oreadele. 'Pe langa noi doar trecea totdeauna, ci pe tine te cauta, si obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.'
Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine in jos, in oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.'

("Discipolul" - poem in proza - Oscar WILDE)

Dacă pierzi răsăritul
aşteaptă din nou
soarele.

Dacă pierzi o iubire
iubeşte stelele.

Dacă iubeşti
sorele şi stelele,
nu mai aştepta
trecerea orelor.

Nu plânge!
Abisul nu se preface în lumină
fără arderea adâncă
a infinitului ...

Eternitatea
e răsăritul tău,
iubire de lumină.

("Dacă pierzi răsăritul" - Constantin Răducanu)

Vartej de versuri hoinare si ganduri razlete...

Viaţa curge în noi asemenea unui fluviu liniştit şi e o minune. Dar ne obişnuim şi cu minunile.
Fiecare zi e un dar cu totul nou, o nouă pagină de umplut.
Dumnezeu ne schimbă apa în fiecare zi.
Dumnezeu nu moare în ziua în care încetăm să mai credem într-un Dumnezeu personal, însă murim în ziua în care viaţa noastră încetează să mai fie luminată de strălucirea continuă şi reînnoită zi de zi a unei minuni a cărei sursă se află dincolo de orice închipuire.

Memorie

O pasăre cu o singură aripă
şi cu alta transformată în lanţ,
o pasăre cu aripă rămasă să spere
şi alta pe care o târăşte în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
şi dimineaţa o găsesc răstignită
în acelaşi loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-şi lanţul cu aripa.

(Octavian PALER - "Scrisori imaginare", 2007)

"Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mult mai uşor să cerşească cerul prin rugăciune decât să-l merite prin acţiuni." (SCHOPENHAUER)

"Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoaşterea, ci certitudinea." (Bertrand RUSSEL)

"Cei care au mult de nădăjduit şi nimic de pierdut vor fi întotdeuna periculoşi." (Edmond BURKE)

"Bucuriile sunt daruri ale destinului, care îşi dovedesc valoarea în prezent. Suferinţele, în schimb, sunt izvoare ale cunoaşterii, a căror importanţă va ieşi la iveală în viitor." (Rudolf STEINER)

"Mai bine să te naşti fântână fără apă, decât să fii izvor de apă vie, pe lângă care oamenii trec fără să bea." (Khalil GIHRAN)

Doi peşti trăiau într-un acvariu. Înotând leneş în cerc, aveau timp să stea de vorbă, ba chiar şi de un strop de filosofie. Într-o zi unul din peşti îl întrebă pe celălalt:
- Tu crezi că există Dumnezeu?
- Sigur că da!
- Şi de unde ştii?
- Cine ai crede că ne schimbă nouă apa în fiecare zi?

(Sursă: Bruno FERRERO - "Secretul peştilor roşii", 2005)

A fost odată...
Acolo-n timpul care ne-a răpit
Trăia de mult un prunc hoinar...
Iubea Soarele
Şi dimineţile neîncepute,
Şi Luna,
Şi nopţile încărcate de stele visătoare,
Şi albastrul,
Şi aripa săgetătoare,
Şi foşnetul verde,
Şi mireasma vântului
Rătăcind printre petale,
Şi răcoarea izvorului
Înviorând pădurea,
Şi şoaptele depărtărilor,
Şi clocotul furtunilor,
Şi plesnetul ploii,
Şi lacrima,
Şi cântul,
Şi neastâmpărul veşnic al viselor!
A fost odată un copil hoinar,
Acolo-n timpul care ne-a răpit...
Şi timpul îi dăruia clipele
Dimineţilor încărcate de soare,
Adierilor jucăuşe ale vântului,
Albastrului necruprins al viselor,
Şi florilor,
Şi ploii,
Şi lacrimei,
Şi dorului,
Şi nopţilor străbătute de fiorul stelelor,
Şi lui - copilului de atunci -
I se dăruia deplin...
Îi simţea fiorul
În adâncimea privirilor,
În îngândurarea frunţii,
În chemarea iubirii,
În zâmbetul sufletului,
Şi-n pasul mai greu
Ce-şi târşâia povara...
Îl îmbia cu tic-tacul amăgitor,
Cu bucuriile
Şi tristeţile,
Cu dăruirile
Şi împlinirile,
Cu visele,
Cu mângâierile
Şi rănile tălpilor
Pe drumul fără întoarcere
Al vremii care vine...
Şi însuşi moartea -
Popasul veşniciei -
I-o dăruia surâzător
Dincolo de viaţa care îl străbate!
Iar el trăia cu frenezie,
Nebănuind
Cât de neîncăpătoare este viaţa
Pentru tot ce-ar vrea să aibă!
Într-un târziu a simţit
Înfricoşătoarea măreţie a Eternităţii...
Prea târziu pentru a înţelege
Surâsul dureros al înserării!
Abia a mai putut
Să-şi cheme amintirile,
Să-şi sărute florile,
Să-şi mângâie depărtările
Şi să-şi potolească lacrimile,
Pentru că a trebuit
Să se dăruiască definitiv
Primăverilor neînceputelor anotimpuri!
(Vasile TRUFAN - "O lacrimă de timp")

Final tulburator de destin: "Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni" a trecut in Nemurire !

Astazi, 14 Septembrie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul împaratesc al Înaltarii Sfintei Cruci, am ramas din nou mai saraci, mai pustii, mai nemangaiati.

STEFAN IORDACHE a fost un mare ACTOR si un mare CARACTER, alcatuire rarisima in definirea structurii unui OM al zilelor noastre. O data cu fiinta sa, s-a stins o aristocratie interpretativa, un cavalerism stralucitor, au disparut momente de mare sensibilitate ale dramaturgiei romanesti.
De acum murdaria si nimicniciile marunte ale acestei lumi nu-l vor mai atinge. Deja Maestrul, inconjurat de un cor de ingeri luminosi, s-a mutat pe o stralucitoare stea.

Inca sub imperiul socului acestei stiri pe care am aflat-o cu o ora in urma, la o emisiune speciala a Antenei3, am cules acest anunt sec si lipsit de tresariri, aparut in "Evenimentul zilei", sub titlul "A MURIT STEFAN IORDACHE"...

Decesul actorului a survenit la un spital din Viena. Cauza este un stop cardio-respirator, pe fondul agravării bolii de care suferea de câtva timp, leucemie. Născut la Calafat în 1941, Ştefan Iordache a fost unul dintre cei mai apreciaţi artişti români ai teatrului şi cinematografiei româneşti. Internat la spitalul Elias în cursul săptămânii trecute pentru efectuarea de investigaţii medicale, conform purtătorului de cuvânt al instituţiei, artistul a fost transfer vineri la o clinică din Viena. Conform Mediafax, atât Ştefan Iordache, cât şi familia acestuia au cerut medicilor din ţară şi celor din Viena păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea sa de sănătate.

Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, a declarat, pentru Mediafax, faptul că îl consideră pe artist drept unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti. "Ştefan Iordache a fost un om cu un talent excepţional şi cu o mare putere de expresie. Iorgulescu a mai declarat că acesta va rămâne în memoria oamenilor cu detaşarea, ironia şi subtilitatea prezenţei sale.

Ultimul său film, "Ticăloşii", a fost lansat în 2007.


Stefan Iordache & Sanda Ladosi - "Eu vreau sa-ti spun ca te ador"

FILMOGRAFIE:

2004, "Faraonul"
1997, "Omul Zilei"
1996, "Eu Adam"
1993, "Cel mai Iubit dintre pământeni"
1993, "Oglinda"
1992, "Hotel de lux"
1991, "Cei care plătesc cu viaţa"
1989, "Noiembrie, ultimul bal"
1988, "Prinţul negru"
1985, "Ciuleandra"
1985, "Glissando", premiul ACIN pentru interpretare masculină
1981, "De ce trag clopotele, Mitică"
1981, "Înghiţitorul de săbii"
1981, "Pruncul, petrolul şi Ardelenii"
1980, "Buncă seara, Irina"
1979, "Bietul Ioanide"
1978, "Avaria"
1972, "Adio, dragă Nela!"

STEFAN IORDACHE - "Sa-mi canti, cobzar"

"Sa-mi canti cobzar batran ceva
Ceva ce stii mai bine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine

Sa-mi canti cobzar batran ceva
Sa-mi canti si din vioara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara

Lasati-ma langa pahar
De viata nici nu-mi pasa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa

Lasati-ma in fum sa stau
In crasma-ntunecata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubit o fata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubït o fata..."

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !


Credinciosii ortodocsi rostesc in aceasta zi de sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci, o frumoasa rugaciune spre cinstire.
De acolo, de Sus, din zarile nemuririi, Stefan Iordache, artistul atins de geniu si har dumnezeiesc, o sopteste cu smerenie, evlavie si credinta, impreuna cu noi:
“Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a încetat blestemul, s-a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pre pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.

Tristetea pasarii maiastre...

A fost odata o pasare maiastra, impodobita cu o pereche de aripi minunate. Intr-o zi, o femeie a vazut-o si s-a indragostit de ea. I-a urmarit zborul uimita, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. S-a indemnat sa zboare impreuna cu ea si amandoua au calatorit pe cer intr-o armonie desavarsita.

Desi venera pasarea, i-a trecut prin minte gandul nebunesc ca inaripata ar fi voit poate la un moment dat sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Femeia s-a infricosat la gandul ca nu va mai avea niciodata acelasi sentiment pentru o alta pasare si s-a simtit singura. Ca sa evite aceasta drama s-a gandit sa puna o capcana in care sa prinda frumoasa zburatoare. Pasarea, indragostita si ea, a revenit a doua zi, a cazut in capcana si a fost inchisa intr-o colivie, de unde stapana o privea zilnic.

Intre timp, femeia si-a pierdut interesul pentru cea care o facuse sa viseze...
Iar pasarea, nemaiputand sa zboare, a inceput sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea.

Intr-o buna zi, ea si-a dat duhul. Femeia a fost cuprinsa de o adanca tristete si si-a dus zilele cu gandul la prietena sa. Nu si-a amintit insa de colivie, ci de ziua in care o vazuse pentru prima oara zburand fericita printre nori.

Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca libertatea si energia aripilor pasarii erau lucrurile care o emotionau atat de mult. Fara tovarasa ei de zi cu zi viata femeii si-a pierdut sensul, iar Moartea a venit sa-i bata la usa:

- De ce esti aici?, intreba ea.
- Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer, raspunse Moartea.

Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult. Acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti.

"Fusese osândit să ridice un bolovan pe un munte,
Dar, de câte ori ridica bolovanul,
O droaie de guşteri ţâşneau de sub el.
Omul îi lua în palmele lui bătucite,
Le punea câte o pereche de aripi,
Apoi îi aşeza în fata oglinzii
Să se minuneze cât de bine le stă,
Şi să zboare.
În curând văzduhul se umpluse de păsări,
Iar zeii,
Care nu mai văzuseră în viata lor atâta frumuseţe,
Începuseră să se certe-ntre ei
Lăudându-se fiecare
Că lui îi venise ideea să-l osândească pe om.
Profitând de haosul ăsta,
O pasăre s-a strecurat în Olimp
Şi-a furat nemurirea."

(Spiridon Popescu - "Sisif si Pasarea Maiastra")

NANA MOUSKOURI and HARRY BELAFONTE - "TRY TO REMEMBER"

Try to remember the kind of September
When life was slow and oh, so mellow.
Try to remember the kind of September
When grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
When you were a tender and callow fellow.
Try to remember, and if you remember,
Then follow, follow.

Try to remember when life was so tender
That no one wept except the willow.
Try to remember when life was so tender
That dreams were kept beside your pillow.
Try to remember when life was so tender
That love was an ember about to billow.
Try to remember, and if you remember,
Then follow, follow.

Deep in December, it's nice to remember,
Although you know the snow will follow.
Deep in December, it's nice to remember,
Without a hurt the heart is hollow.
Deep in December, it's nice to remember,
The fire of September that made us mellow.
Deep in December, our hearts should remember
And follow, follow.

Avertisment: sindromul "Sfarsitul lumii" viruseaza calculatoarele !

"Sfârşitul lumii" virusează calculatoarele
Autor: Redactia CAPITAL
Publicat: 11 Septembrie 2008
Vizionari: 126;

Kaspersky Lab România a identificat un nou cal troian, care profită de interesul stârnit în jurul experimentului CERN, “Large Hadron Collider” pentru a se propaga.

Virusul se încarcă pe calculatoarele de pe care se accesează un articol pe www.digg.com, despre presupusul sfârşit al lumii la activarea acceleratorului de particule de la graniţa elevţiano-franceză.

“Avem de-a face cu un nou atac care se bazează pe psihologia umană pentru a reuşi”, spune Costin Raiu, Directorul Laboratorului de Cercetare Kaspersky Lab din România. “Interesul stârnit de experiment este enorm, mai ales din cauza previziunilor apocaliptice legate de acesta. Acest fapt creează premise extrem de bune pentru exploatarea fenomenului în scopuri periculoase”.

Comentariul prin care utilizatorii sunt păcăliţi în a accesa site-ul maliţios este următorul: "This thing rocks! By the way, you can watch "Large Hadron Collider" start video report at hxxp://******ressed.com/clip/?id=Large_Hadron_Coll ... Pretty interesting, isn't it?".

Odată accesat, site-ul respectiv prezintă utilizatorului un dialog în care ar trebui sa apară filmul. În locul lui însă, apare un presupus mesaj de eroare ce indica necesitatea de a descărca unui plug-in pentru a-l putea vizualiza.

Dacă utilizatorul descarcă fişierul executabil oferit şi îl rulează, acesta începe să descarce alte programe malware de pe Internet, acţionând ca o poartă de intrare în sistem. În final, transformă computerul într-un „zombie” care poate fi folosit pentru a trimite spam şi a lansa atacuri DDoS.

„Majoritatea atacurilor cibernetice din acest moment se bazează pe exploatarea evenimentelor de mare interes, cum ar fi punerea în funcţiune a acceleratorului de particule de la CERN. În spatele lor se afla echipe complete, care includ dezvoltatori de malware, artişti grafici şi web-designeri care lucrează la site-urile folosite în atac, precum şi agenţi de vânzări care se ocupă cu extragerea de bani din vânzarea reţelelor de calculatoare infectate sau a informaţiilor confidenţiale furate. Este important ca utilizatorii să recunoască aceste atacuri, să nu acceseze orice link publicat pe site-uri, chiar de reputaţie, cum ar fi digg.com” a concluzionat Raiu.

În acest moment, semnătura noului cal troian a fost deja adăugată în baza de date a Kaspersky Lab.

Deci, vigilenta maxima, nu va lasati ispititi de materialele circuland haotic pe tema artificial hiperbolizata a reconstructiei universului in conditii de laborator !

Va veni sau nu "Sfarsitul Lumii" ?

Miercuri 10 Septembrie 2008, la 10.00, ora Romaniei, a inceput cel mai amplu experiment stiintific din istoria recenta a omenirii, odata cu punerea in functiune a acceleratorului de particule LHC - Large Hadron Collider, la frontiera franco-elvetiana, prin care se incearca recrearea conditiilor care au existat imediat dupa BIG BANG, in urma cu 13,7 miliarde de ani.

Se incearca recrearea plasmei quark-gluon, constituind o noua stare a materiei, existenta in primele momente de dupa Big Bang, cu o densitate de cca. 20 ori mai mare ca a materiei nucleare. In aceasta stare, quarcii nu mai sunt legati in structurile de particule. Prin ciocnirea ionilor grei care vor fi generati in accelerator, se vor crea, pentru scurt timp, temperaturi de 100.000 de ori mai mari decat in centrul soarelui si se vor elibera quarci.

Primul fascicul de protoni este injectat in inel la ora 10.30 A.M.

Militanti pentru protectia mediului cer interzicerea experimentului, care ar putea genera, in opinia lor, o gaura neagra care va distruge Pamantul.

Urmareste live desfasurarea experimentului pe HotNews.ro.

Experimentul poate fi urmarit live pe site-ul http://webcast.cern.ch
CERN avertizeaza ca, din cauza numarului mare de accesari, linkul s-ar putea sa nu functioneze pentru o serie de utilizatori.

"Aceasta serbare, astazi, trebuie impartita intre doua elemente: primul este placerea de a duce la capat o pagina importanta, iar cel de-al doilea este speranta ca vom face mari descoperiri", a declarat directorul CERN, Robert Aymar, care a facut o scurta prezentare a pasilor care vor fi parcursi in decursul primei zile de functionare a LHC.

"Cred ca astazi totul este gata pentru a reusi", a adaugat directorul CERN.

Robert Aymar a subliniat ca LHC reprezinta, in prezent, varful tehnologiei umana in domeniu de criogenie si superconductivitate, care "doboara orice record in domeniu".

"Nu exista nimic similar in lume la o scara atat de mare", a spus el.

CE SE INTAMPLA MIERCURI:

La ora 10.00 ora Romaniei, la sediul Organizatiei europene pentru cercetari nucleare (CERN) are loc o scurta sedinta de planificare
Jumatate de ora mai tarziu, in accelerator a fost transmis un prim fascicul de particule
Oameni de stiinta, ingineri si chiar laureati Nobel vor oferi informari oficiale si puncte de vedere, la sediul CERN, pe tot parcursul zilei
Scopul primei zile a experimentului este ca acest prim fascicul sa parcurga intregul accelerator LHC. Armate de specialisti vor verifica, in mod continuu, buna desfasurare a acestei etape, tinand cont ca pot aparea oricand dereglaje sau defectiuni, data fiind complexitatea tehnica a evenimentului.

CE VA URMA:

Dupa prima evaluare a primei etape, un alt fascicul de particule va fi injectat in acceleratorul Large Hadron Collider. Potrivit cercetatorilor CERN, nimic nu poate garanta ca prima faza a experimentului se va incheia cu succes din prima zi, fiind foarte probabil ca al doilea fascicul sa fie injectat abia peste cateva zile.
CERN apreciaza ca prima coliziune a unor fascicule venind din sensuri opuse va avea loc cel mai devreme peste sase-opt saptamani.

Primele coliziuni vor avea loc la intensitate redusa, urmand ca aceasta sa creasca pe parcurs. La apogeu, se vor produce sute de milioane de coliziuni pe secunda - cea mai importanta faza a experimentului, de altfel cea care a declansat valuri de speculatii privind un asa-zis "sfarsit al lumii", speculatii dezmintite categoric de cercetatori.

Acceleratorul ar urma sa fie inchis la mijlocul lunii Noiembrie, urmand sa fie repus in functiune, la capacitate maxima, anul viitor, dupa lunile de iarna.
Cantitatea incredibila de informatii ce vor fi colectate prin acest experiment va tine ocupati peste 5000 de oameni de stiinta multi ani de acum inainte.

Toate bune si frumoase, dar cu ce ne incalzesc aceste lucruri pe noi ceilalti ? Urmarile unor cercetari similare au avut ca rezultate cuptoarele cu microunde, RMN-ul, terapia cancerului prin radiatii si multe alte aplicatii pe care le folosim in fiecare zi. Presupun ca nu stiati ca WEB-ul a fost inventat tot la CERN, nu?

Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care LHC va trebui sa raspunda, dar istoria ne-a aratat ca evolutiile cele mai mari in stiinta sunt de cele mai multe ori neasteptate. Cu toate ca avem o buna idee asupra a ceea ce ar trebui sa descoperim la LHC, natura ne poate oferi surprize.
Un singur lucru este cert: LHC ne va schimba conceptia despre univers.
Ceasul deja ticaie, zarurile au fost aruncate...