După o veche tradiţie atestată încă din secolul al II-lea, Ioachim şi Ana erau numele Dreptilor si Dumnezeiestilor Părinţi ai Sfintei Fecioare Maria. În Noul Testament, Părinţii Mariei nu sunt amintiţi. Cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea şi s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea. Cultul Sf. Ioachim este de dată mai recentă (sec. XVI).
Biserica Sf. Ana din Ierusalim se găseşte în apropierea Porţii Leilor şi a Lacului Bethesda, pentru că se presupune ca Ana şi Ioachim ar fi locuit aici. Biserica a fost construită în anul 1142, din iniţiativa văduvei Avda a lui Balduin I (fostul rege al Ierusalimului între anii 1100-1118).
Iata cum zugravesc David si Mary Ford viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana in cartea lor de exceptie “Casatoria, cale spre sfintenie. Vietile Sfintilor casatoriti”: “Aceasta este perechea cea blagoslovita, aleasa de Hristos Dumnezeul nostru spre a fi parintii Maicii Sale, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria. In cantarile lor auzim aceasta: “O, dumnezeiasca pereche, pe toti parintii ati intrecut, caci ati zamislit pe ceea ce intrece toata zidirea“. In Evanghelia Nasterii Mariei, atribuita Sfantului Matei, care ne vorbeste de acest eveniment, citim: “Blagoslovita si pururea-slavita Fecioara Maria, ivita din imparatescul trunchi al semintiei lui David, s-a nascut in orasul Nazaret si a fost dusa la Ierusalim, in Templul Domnului. Numele tatalui ei era Ioachim, si al mamei sale, Ana. Familia tatalui era din Galilea, din cetatea Nazaret, iar familia mamei era din Bethleem. Viata lor era nepatata si dreapta in ochii Domnului, cuvioasa si fara de gres inaintea oamenilor.
Caci toate ale lor le imparteau in trei: o parte o afieroseau templului si slujitorilor templului; o alta o imparteau strainilor si saracilor; iar a treia o tineau pentru ei si pentru nevoile familiei. Astfel, indragiti de Dumnezeu si placuti oamenilor, vreme de douazeci de ani au dus viata in curatie in casa lor, fara niciun copil. Insa au facut legamant ca, de se va intampla ca Dumnezeu sa-i fericeasca cu vreun copil, sa-l afieroseasca slujirii Domnului. Din aceasta pricina, se duceau la fiecare praznic de peste an la Templul Domnului“. Protoevanghelia Sfantului Iacov afirma ca Ioachim a postit si s-a rugat intr-o pustie salbatica vreme de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, cerand lui Dumnezeu un copil pentru el si pentru sotia sa: “Nu ma voi cobori sa mananc, nici sa beau, pana ce Domnul Dumnezeul meu nu-si va intoarce privirea catre mine, ci rugaciunea imi va fi hrana si bautura”. In acelasi timp, Ana se duse in gradina, jelindu-se pentru lipsa copiilor si rugandu-se Domnului: “Dumnezeul parintilor nostri, blagosloveste-ma si asculta rugaciunea mea, asa cum ai blagoslovit pantecele Sarei si ai dat ei fiu pe Isaac“.
“Si iata un inger al Domnului a sezut langa ea, zicand: Ana, Ana, Domnul a auzit rugaciunea ta, si iata vei zamisli si vei naste, iar de samanta ta se va vorbi in toata lumea“.
Protoevanghelia ne da apoi raspunsul Anei la aceasta vestire a ingerului: “Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca orice voi naste, fie parte barbateasca ori femeiasca, va fi afierosit Domnului Dumnezeului meu si va sluji lui intru cele sfinte intreaga viata“. Astfel, Ana dadu nastere unei fiice pe care a numit-o Maria. Iar “fata crescu, si cand a ajuns de doi ani, Ioachim zise Anei: Haide sa o ducem la Templul Domnului, ca sa ne implinim legamantul cu care ne-am legat catre Domnul, ca nu cumva sa se manie pe noi si sa nu mai primeasca prinosul nostru. Dar Ana raspunse: Sa asteptam pana la al treilea an, ca nu cumva sa nu-si mai cunoasca tatal si mama“.
Cand copila sfanta a ajuns la varsta de trei ani, parintii si-au plinit legamantul si au dat-o preotilor spre a fi crescuta in Templul Domnului. Acest eveniment e pomenit si praznuit in Biserica Ortodoxa la 21 Noiembrie, la praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului.
Traditia spune ca mai apoi Ioachim si Ana se duceau sa-si vada fiica o data pe an, la aniversarea aducerii ei la preoti. La fiecare dintre aceste prilejuri mama sa ii dadea cate o haina pe care o facuse in anul dinainte. La cativa ani de la intrarea Mariei in Templu, Ioachim si Ana au trecut din aceasta viata. El avea pe atunci optzeci de ani, iar ea saptezeci si noua“.
"După roade se cunoaşte pomul", spunea Isus în Evanghelie; familia bătrânilor Ioachim şi Ana a dăruit lumii o floare şi un fruct unic: Preacurata Fecioară Maria care printr-un privilegiu divin extraordinar a fost scutită de păcatul strămoşesc, pentru a deveni templul viu al lui Dumnezeu făcut om. După sfinţenia rodului putem cunoaşte valoarea şi sfinţenia celor care i-au dat viaţa, Sfinţii Ioachim şi Ana. Sărbătorirea în aceeaşi slujbă a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului şi bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor şi o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinţii părinţilor noştri.
IOACHIM este numele folosit şi în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, şi un alt cuvânt care poate însemna: "a acorda, a împlini" sau "a ridica, a uşura (pe un nenorocit)"; împreună au înţelesul: "Dumnezeu acordă" ceea ce i s-a cerut sau "Dumnezeu ridică", scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriţi şi ceruţi în rugăciune de la Dumnezeu; prin naşterea lor împlineau rugăciunea părinţilor şi ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În româneşte mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.
ANA este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înţelesul de "graţioasă, amabilă, drăguţă" sau "Iahvé - Dumnezeu - a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic", cu înţelesul de: "a revărsat multe daruri, calităţi". De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, îşi sărbătoresc ziua numelui şi persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuţa, Nicuţa, Cuţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Aniţa, Niţa, Anuca, Anuşa, Nuşa, Anuşca, Anuţa, Nuţa, Uţa, Anca, Ancuţa; precum şi formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuţa, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufleteşti în care se vede adevărata frumuseţe a unei femei.
LA MULTI ANI tuturor care au fost haraziti sa poarte cu onoare si smerenie aceste sfinte nume !
De cate ori povestioarele cu talc, nuvelele moralizatoare sau fabulele pline de intelepciune nu ne-au incantat anii fara griji si umbre ai copilariei, invatandu-ne sa cautam esenta unei intamplari si apoi, gasind-o, sa ne insusim talcul ei ca pe un model despre cum este bine sa actionam in viata sau cum sa reactionam corect intr-o anumita imprejurare ! Pentru ca peste foarte scurt timp vom auzi clinchetul voios al clopoteilor ce vestesc inceputul unei noi experiente scolare, universitare sau post-universitare, fie ca este vorba de nepotii sau copiii nostri, de prietenii nostri sau de noi insine, am cules o povestioara cu talc, din care sper sa culegem fiecare nectarul plin de intelepciune al invatamintelor sale valoroase... Va prezint asadar, "Povestea unui vierme mic"...
"E noapte… La masa, plecat peste hartie,
Cu abecedaru-n fata, sta un copil si scrie…
Dar, langa el, vicleana, in luciul filei roze,
Zambeste o soparla din cartea lui cu poze!
Acum, gandind, copilu-si pune creionul intre dinti:
- Soparlele-s frumoase si repezi si cuminti!
Usor el da o foaie si alta si-nca una,
Apare papagalul, paunul si pauna…
Si un cocos cum scurma, hranind o gainusa,
Si un… dar stai, afara, cine-a scancit la usa?
Baiatul sta si-asculta; e un glas sau e o parere…?
Se duce-n prag si striga:
- E cineva?... Tacere… Ba nu e, un glas subtire:
- Auzi? Mi-e frig, inghet, copile deschide, sunt un sarman drumet!
- Dar cine esti? Mi-e frica! Sunt mic; sa-ntreb pe tata…
- Nu, nu-ntreba, deschide, ca ploua cu galeata…
Si apoi, stiu basme multe si ghicitori… un sac…
- Dar cine esti?
- Un vierme.
- O, dar viermii nu prea-mi plac!
- Dar eu sunt mic, o scama; si abia ma vezi cand eu ma fac covrig,
- Hai, trage zavorul ca mi-e frig!
Si i-a deschis baiatul.
- Noroc si seara buna!
- Noroc! Dar unde-i ploaia?
- A stat… Nu vezi ca-i luna!
Si viermele, in hohot, icni in ras pe prag;
- Dar stai, nu-nchide usa, caci dupa mine trag
Un vechi si bun prieten, un soricel, din pod.
- Sunt eu! Dar unde-i cartea? Ia da-mi-o sa ti-o rod…
Si apoi sa dam fuga pe mese si prin grinde, sa facem mii de pozne…
Dar stai, ma rog, nu-nchide, ca trag si eu cu coada o bufnita flamanda.
- O bufnita? Mi-e frica!
- O, dar bufnita e blanda.
- Sunt bufnita, priveste-n ochii mei rotunzi!
De-acum sa umbli noaptea, iar ziua sa te-ascunzi!
Sa te feresti de tata si de mama; si de acum nu-ti fie frica…
Deschide bine usa, ca vine-o vulpe mica…
- Eu… ma cunosti din basme si cred ca ma iubesti…
- Eu stiu, insa, ca vulpea… strica!
- Ce…! Glume, povesti. Dac-ai s-asculti de mine am sa te-nvat sa furi…
- Sa fur?! Dar e pacat!
- N-ai teama! Nu scrie in Scripturi, ca apele furate
- Mai dulci sunt, mai curate… Si-acum, deschide bine usa-n laturi, ca vine,
Vine iute o zana fara seaman…
Zambind sa-i iesi in cale, slavitei caracatiti!
- Nu, n-o primesc, afara… dar, prea tarziu,
Caci vulpea cea sireata si sarpele mladiu
Dau usa la perete… si sute de ventuze
Se prind in rotocoale, pe umeri, peste buze…
- Vai, ce rece-mbratisare! Cum mi se frange trupul!...
- Asaaa… sunt deznadejdea!
Acum apare lupul!...
El pe chenarul usii cu ochii de foc se-arata,
E lupul ce ranjeste!
- Vinooo…! Tata!
Ca trasnetul loveste o flacara pe lup
Si umedele brate de pe copil se rup.
- Tu dormi?! Imi zice tata… si lectia n-ai scris!
- O, ce bine-i langa tata! Ce bine c-a fost vis!
“Minciuna nu-i o crima!”, iti spune lumea-ndata,
“E un vierme mic ce trece si floare-ai tot curata!
Dar floarea nu mai e curata!
Un vierme nu-i ca roua!
Intaia ta minciuna aduce pe a doua;
Intai e o veriga, apoi un lant – robia –
Si-apoi atrage lenea; si lenea lacomia…
Apare bautura, desfraul, furtisagul…
Apoi, cand deznadejdea paseste-n graba pragul,
Te-nvata sa-ti curmi viata si sa sfarsesti cu crima.
Cine a tras zavorul? Doar o minciuna… prima." Ei, daca ati parcurs-o cu rabdare si cu luare aminte, ce vina i-ati gasit micului vierme zgandaritor si plin de nelinisti ?
Calatoresc in avioane Gulfstream, stabilesc agenda globala si - in timpul liber - gestioneaza criza creditelor. Au mai multe lucruri in comun cu cei asemenea lor decat cu proprii compatrioti. Faceti cunostinta cu "Superclasa". Ca sa ne facem o idee despre cum se comporta elita lumii intr-o situatie de criza mondiala – una asemeni celei in care suntem acum – e instructiv sa urmarim la lucru un jucator precum TIMOTHY GEITHNER. Presedintele Rezervei Federale din New York s-a aflat in mijlocul disperatelor eforturi de culise de oprire a raspandirii colapsului pe piata de credite a Statelor Unite, de gestionarea frisoanelor care au doborat banca Bear Stearns si a altor crize anterioare. Subtire, cu un aer tineresc, Geithner poate parea din alt film, vorbind non-stop la telefon prin monumentalele birouri ale FED, construite intr-un stil ce ar putea fi caracterizat drept demn de un mausoleu din Evul Mediu tarziu. Dar tocmai calitatea lui de a crea iluzii si indemanarea lui il fac sa fie persoana potrivita pentru acest job modern, fiind unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii financiare. Din cauza faptului ca ratele dobanzilor se schimba si infuziile de capital au un impact de mai mica durata asupra pietelor decat in trecut, puterea bancilor centrale este de fapt mai limitata. In lumea de astazi, nici o institutie, nici chiar Rezerva Federala americana, nu are puterea de a stapani o criza. A fi bancher central de succes depinde acum de ceea ce Geithner numeste „o putere cumulata"... El a schitat, in detalii fascinante, felul in care elita puterii mondiale se aliaza in momentele cand pietele se cutremura. Nu a existat nici un acord scris, nici o regula, nici un proces formal, si – desi nimeni nu a cerut FED sa actioneze – aceasta a lasat pe toata lumea din piete sa creada ca ia masuri. Frumusetea procesului tine de eficienta sa absoluta: vezi ce poate face, rapid, un cerc restrans de firme mari, cu „raza de actiune globala“ – si cu un comitet executiv format din numai patru persoane care au sustinut saptamanal, pana la incheierea crizei, conferinte telefonice. „Nu exista nici un mecanism formal pe care sa-l fi putut folosi pentru a forta pe cineva, asa ca a trebuit sa-l inventam. Cred ca premisa pentru a merge inainte este sa ai un proces colaborativ dincolo de granitele obisnuintei. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie universal, la nivelul fiecarei jurisdictii sau al fiecarei institutii“, a spus Geithner. „Ai nevoie doar de o masa critica de jucatori potriviti. E lumea, dar mult mai concentrata“. O NOUA ELITA GLOBALA. Regulile FED pentru managementul unei crize in evolutie nu subliniaza nu mai tendinta catre o colaborare public-privata in materie de probleme globale, ci si concentrarea puterii in mainile membrilor unui foarte select grup de jucatori – in acest caz, capii celor mai mari institutii financiare ale lumii.
Oamenii implicati in luarea deciziilor recente, plus alte cateva mii asemenea lor, nu numai din lumea afacerilor si finantelor, ci si din politica, arte, lumea non-profit si alte domenii, fac parte dintr-o noua elita globala care a luat nastere in ultimele cateva decenii. Este SUPERCLASA. Ei detin mult mai multa putere decat orice alt grup al planetei. Fiecare dintre membrii sai se diferentiaza prin abilitatea de a influenta cu regularitate vietile a milioane de oameni din mai multe tari ale lumii. Fiecare isi exercita aceasta putere in mod activ si deseori o amplifica, dezvoltand relatii cu alti membri ai superclasei. Aceasta noua clasa a elitelor e mai permeabila si mai efemera decat elitele din trecut. Era puterii mostenite pe intreaga perioada a vietii e, in general, depasita. Pentru a fi un membru al acestei superclase, un individ trebuie sa se agate de putere suficient de mult timp pentru a avea un impact, fie ca declanseaza o revolutie sau lanseaza un website revolutionar. CEI 6.000 CARE CONDUC LUMEA. Cum poate deveni cineva membru al superclasei? Ca intotdeauna, averea este, cu siguranta, de folos. Multi membri ai superclasei sunt bogati, mai bogati, in termeni relativi, decat a fost vreodata orice elita. O zecime din populatia lumii, spre exemplu, controleaza acum 85% din intreaga bogatie a planetei. Dar bogatia e numai o parte a ecuatiei. Puterea este cealalta fata a monedei pentru orice elita adevarata si, daca vrem sa intelegem superclasa, trebuie sa ne uitam la cei a caror influenta depaseste granitele – unul dintre factorii care diferentiaza superclasa de majoritatea elitelor din istorie, a caror influenta a fost predominant nationala sau doar locala. CEO-ul ExxonMobil, Rex Tillerson, conduce operatiuni in 180 de tari, cele mai multe la distanta uriasa de „radacinile“ din campurile petrolifere ale Pennsylvaniei ale lui John D. Rockefeller, omul care a fondat compania si a dat primul impuls pentru crearea multinationalei moderne.
Faptul ca acest grup exista e dincolo de orice dubiu: include conducatorii celor mai mari institutii financiare – cele 14 „familii“ despre care glumea Blankfein, dar si altele; primii 50 din top controleaza active de aproape 50.000 de miliarde de dolari. De asemenea, membri ai superclasei sunt si capii celor mai mari corporatii globale; primii 2.000 controleaza viata a 500 de milioane de angajati, genereaza aproape 30.000 de miliarde de dolari in vanzari si au active de mai bine de 100.000 de miliarde de dolari. Lista mai include si oficiali guvernamentali de top cu influenta dincolo de granite: sefi de stat, desigur, diplomati de top si lideri militari, dar si bancheri centrali. Acestora li se alatura baroni media ca Rupert Murdoch, a carui retea globala de ziare, produse web, studiouri de filme si posturi de televiziune are un public de sute de milioane de oameni in fiecare zi sau antreprenori din tehnologie precum copilul-minune al Facebook, Mark Zucker berg, a carui companie redefineste intelesul comunitatii globale. Alaturi de ei ii veti gasi pe altii, care au forme diferite de putere: liderii religiosi, de la Papa pana la ayatollahul Iranului, Khamenei, poate cel mai puternic om al Orientului Mijlociu de astazi; clerici care au ridicat predica la nivel de media si ale caror mesaje ajung zilnic la milioane de oameni de pe tot cu prinsul lumii, precum Luis Palau din America Latina si „tele-musulmanul“ egiptean Amr Khaled, un fost contabil devenit star religios de televiziune.
Simboluri culturale care isi folosesc platforma de celebritate in slujba activismului, precum Bono si Angelia Jolie, vor ajunge cu siguranta pe lista, asa cum o vor face si lideri teroristi sau altii – care formeaza un fel de elita din umbra, precum Osama bin Laden si traficantul rus de arme Viktor But, arestat recent. Un numar din ce in ce mai mare de magnati de pe pietele emergente reusesc sa intre si ei pe lista: printre ei industriasul indian Ratan Tata, oligarhul rus Roman Abramovici, printul saudit Alwaleed bin Talal, investitor in domeniul petrolului, sau miliardarul chinez din domeniul imobiliar Yang Huiyan. PUTEREA GUVERNELOR ESTE INLOCUITA. O privire asupra acestei clase arunca lumina asupra catorva tendinte-cheie. Poate ca elitele politice sunt principalele puteri acolo unde sunt dominante guvernele nationale – in locuri precum China, Rusia si mare parte din Orientul Mijlociu –, dar, per ansamblu, lista dezvaluie un viraj de la puterea publica spre cea privata. Globalizarea si, intr-un context mai larg, privatizarea au alimentat superclasa. In anii ’60, o companie internationala obisnuita avea 100 de subsidiare; in prezent, multe companii isi numara subsidiarele cu ordinul zecilor de mii. In anii ’50, imensa masina de aparare a Statelor Unite avea un buget mai mare decat veniturile cumulate ale celor mai mari companii americane; astazi, chiar daca bugetul de aparare e mai mare in termeni de bani, vanzarile a doua mari corporatii globale cu sediul in SUA – Exxon si Wal-Mart – il depasesc cu mai bine de 50%. Aceasta concentrare de bogatie si influenta economica se transpune intr-o concentrare a puterii, o evolutie alimentata de faptul ca influenta guvernelor nationale e in declin in multe parti ale lumii. Dezvoltarea activitatilor transnationale – atat publice, cat si private –, o tendinta manifestata pe scara larga de slabire a interventiei statului pe pietele nationale si reducerea efectiva a abilitatii statelor de a folosi forta, cauzata de pretul extrem de ridicat al armamentului modern, au contribuit la declinul puterii statelor-natiune. In schimb, cei ale caror organizatii sunt construite pentru activitati globale, precum firmele multinationale sau institutiile financiare (ori retelele teroriste sau ONG-urile), au castigat un avantaj relativ asupra guvernelor individuale si a organizatiilor guvernamentale. Ganditi-va ca Fundatia Gates doneaza circa 1,5 miliarde de dolari anual pentru a sustine initiativele din domeniul sanatatii – in mare, suma e echivalentul intregului buget anual al Organziatiei Mondiale a Sanatatii. Vorbiti cu membrii superclasei: va vor spune chiar ei cat de important a fost norocul in determinarea apartenentei lor la grup. Pe masura ce puterea lor creste, si posibilitatea unui recul al superclasei creste; anul 2008 a fost unul al provocarilor pentru ideile si pentru institutiile pe care superclasa le reprezinta – pietele isi incetinesc cresterea, rezervele de energie sunt renationalizate, protectionismul creste. In campania lor electorala, candidatii la presedintia Statelor Unite, precum Barack Obama, Hillary Clinton, Mike Huckabee si John Edwards, au atacat inegalitatea crescanda din SUA. Dar statisticile din alte puncte fierbinti de pe harta superclasei, precum China, sunt si mai rele. Odata ce salariile directorilor executivi ai marilor multinationale sunt de circa 350 de ori mai mari decat cele ale angajatilor de rand – o majorare de zece ori fata de inegalitatile din anii ’70 –, creste si furia celor care cred ca detinatorii puterii se folosesc de ea pentru a-si garnisi in mod necinstit propriile cuiburi. Actuala criza financiara este un alt astfel de exemplu, ridicand intrebari serioase asupra influentei pe care superclasa o are. Dintre toate elitele lumii, nici una nu a defilat pe scena mondiala a ultimului deceniu mai mult decat cea a bancherilor de investitii. Stapani ai banilor, ei au creat ceva nou: pietele globale – si o serie in crestere de instrumente financiare ce evolueaza constant, ambele situate in afara razei de actiune si intelegere a celor care au rol de reglementare. Acum, valoarea complicatelor vehicule de investitii pe care ei le-au creat se dovedeste a fi iluzorie. Drept consecinta, economia mondiala a fost setata pentru criza aflata acum in desfasurare. Nu a existat nici un organism global de reglementare eficace care sa poata verifica sistemul, asa cum nu a existat nici un purtator de cuvant adevarat pentru omul de rand. Rezerva Federala s-a implicat pentru a stabiliza esecul unuia dintre acesti „fauritori de piete“ – chiar daca nu are nici o jurisdictie asupra bancilor de investitii, chiar daca multi din cei care sustineau ca e nevoie de interventie erau aceiasi care au militat in trecut pentru autoreglementare, chiar daca multi au fost aceia care au invocat chestiuni morale cand a venit vorba de salvarea proprietarilor de locuinte si, implicit, incurajarea in acest fel a comportamentului de rau-platnici. Si astfel, avem o structura leadership in domeniul financiar care-i salveaza pe bancherii de investitii din toata lumea, dar nu si pe proprietarii de locuinte. Multi critici sustin ca aceasta criza financiara e un exemplu clasic in care superclasa a mers prea departe. Din punct de vedere istoric, elitele – de la cele din vremea tiranilor Greciei antice pana la cele de dupa razboiul civil american – au fost intotdeauna invinse de propria lacomie si de propriile ambitii. Multi se intreaba astazi daca acesta ar putea fi inceputul sfarsitului pentru actuala superclasa, asa cum s-a intamplat atunci cand ascensiunea reformatorilor politici ca Solon si Cleistene – ori „zguduitorii de concerne“ ca Teddy Roosevelt – a dus la schimbari majore in randul elitelor puterii. La prima vedere, lasand deoparte mania si frustrarea, acest lucru pare putin probabil, pentru ca institutiile nationale sunt ineficiente in afara granitelor, iar cele internationale nu au evoluat la fel de repede ca pietele globale, multe alegand sa pastreze o conducere si structuri manageriale ce dateaza de la finele anilor ’40 si avand resurse inadecvate pentru multe provocari globale. De fapt, explozia de capital privat pe pietele internationale marginalizeaza aceste institutii, concentrand in acelasi timp mai multa putere in mana elitelor globale. Prin urmare, devine din ce in ce mai putin probabil ca vreun mecanism international sa poata controla elita globala.
(Sursa: revista "MONEY EXPRESS")
"Helwa Ya Balady" - DALIDA - "Egypt My Beautiful Home Land"
Dupa succesul pieselor "Dragostea dureaza 3 ani", "Hell" si "Si caii se impusca, nu-i asa ?"..., tanara si talentata regizoare CHRIS SIMION ne invita la o noua premiera: CALATORIA ... un spectacol vizual, emotionant prin imagine, dans, muzica si foarte putin text realizat dupa nuvela PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTONE a lui Richard Bach, o poveste de o sensibilitate uimitoare, o fabula a zborului si a depasirii conditiei umane.
Marti, 2 SEPTEMBRIE, ora 21 Duminica, 7 SEPTEMBRIE, ora 21 pe TERASA MOTOARE (et 4, Teatrul National)
Cinci tineri se intalnesc, se uita la TV si se fixeaza pe un documentar cu pescarusi. Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie. Jonathan Livingstone nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele. Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini inalte si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea. Libertatea este natura noastra. Pe site-ul Companiei de Teatru D'AYA am mai gasit scris revelator: “ Sunt Jonathan Livingstone. Incepe calatoria mea spre paradis. Destinatia aceasta nu este un loc sau un timp. Este oriunde si oricand. Daca nu ai rau de inaltime... urmeaza-ma.” “ Cerurile te incarca in diferite feluri. Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nici o valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit.” Daca aceasta prezentare a avut ecou in sufletul vostru, faceti-va o promisiune: ca veti incerca sa ajungeti la acest spectacol, sa-l vedeti pe viu, sa-i percepeti mesajul adanc, asa cum mi-am propus si eu ! Sa ne convingem ca este UN SPECTACOL ALTFEL, DE CARE SIGUR AVEM NEVOIE ASTAZI !
Iata ca am lasat deja in urma alaiul mandru al verii, de o zi s-a dus si Augustul fierbinte, topindu-se printre soselele in clocot, in ciuda asfaltului si a bitumului carpatin, s-a dus cum a venit, pe nepusa masa, pe neasteptate, ca de obicei, al douamielea si ceva an de la Hristos incoace, cu alte surprize cotidiene, precedate de uluieli previzibile si argumentate, cu cortegiul lor de mirari exclamative, defalcate in amurguri orare, chicoteli minutioase de minutare, spontane produse macrocefalice, printre stalpi, caini, sobolani, pisici, tranzactii politienesc-mercantile sau efectuate rapid la bancomate pe carduri, stopuri la semafoare... Invaluirile caldute de la efectul de sera ce zabovesc deasupra balcoanelor, si care apoi devin ceata, se transforma-n ploaie, cad iarasi pe pamant, un tremur nesfarsit, un du-te vino intre sus si jos, cu miros care devine amestec de noxe, gheena si parfum. Si troncane tramvaiele, scuterele zbarnaie prea manios si un buldozer ratacit pe trotuar schingiueste auzul trecatorilor, iar deasupra casei recent amenajate proprietarul risipeste nori de fum in cuibul lui de viespi de sub streasina cascata. In geam se pune anuntul cu litere de-o schioapa: "FOR RENT, FOR LEASE sau DE INCHIRIAT !” Incepe pe la apus sa miroasa a muraturi, a aburi intepatori de otet combinat cu marar, preparat de zelul gospodinelor. A venit toamna... cand se spune ca incep sa se numere bobocii, daca avem asa ceva sau daca nu, sa ne straduim sa numaram si sa ne trecem in revista proiectele. Ma gandeam ca n-ar fi rau daca m-as stradui sa reincep a invata limba germana. Multi dintre aceia familiarizati din familie cu acest grai, considera ca limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o invata fara mari dificultati. Profesorii de germana spun acest lucru la inceputul fiecarui ciclu de studii. Se trece, apoi la prima faza de stradanii pedagogice, initierea in "der", "die", "das", "den", "des", "dem" etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara. Pentru ilustrarea acestor afirmatii, sa luam un exemplu practic. Un prim pas ar fi sa deschidem Manualul de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (in germana: Hottentotten - observati cat e de simplu !!!). In carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter,) acoperite cu o tesatura (Lattengitter)care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu panza" (Lattengitterkotter) si, atunci cand contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi, hotentotii au arestat un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorat o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avand un fiu cam prostut si balbait (Stottertrottel). O astfel de femeie se numeste, in germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater. Politia il prinde pe asasin si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti pleaca in cautarea fugarului si, deodata, un razboinic hotentot se intoarce strigand: -Am prins asasinul (Attentater)! -Da? Care?, intreaba seful de trib. -Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul. -Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu panza? intreaba seful hotentotilor. -Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si balbait). -A, asa, da! raspunde seful hotentotilor. Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe: Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater. Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla... Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa, un strop de staruinta, o minte odihnita, cooperanta si cu siguranta veti reusi sa-i descifrati secretele si s-o asimilati, macar cat pentru o conversatie uzuala, de turist hoinar prin Europa. Se spune ca cine traieste prezentul nu mai are nevoie de trecut si de viitor... dar cum sa traiesti fara a lasa semne si fara a planui altele in fata ta? Prezentul e doar un pod peste o apa... dar capetele podului nu se sprijina pe maluri... Va doresc sa aveti boboci de numarat in aceasta toamna a anului 8 din al treilea mileniu ce se scurge incet, dar sigur, la capataiul cosmic de margica albastra !
