Ne place sa divulgam secretele altora ?

Toata lumea are secrete. Ne place sa avem secrete. Suntem obligati sa avem secrete. De ce ? Ca anumite lucruri nu le putem marturisi. Vrem sa facem impresie buna intotdeauna.

De ce ne place sa dezvaluim secretele altora ? Atunci, cand le-am primit pentru pastrare de la un om, care a avut incredere in noi, care a simtit nevoia sa ne faca marturisiri. Dar respectivul de ce a simtit nevoia sa ne spuna ? A vrut sa-si usureze sufletul ? Si nu a avut curajul sa-si dezvaluie secretul in fata persoanei vizate ? Asa, informatia ramane in spatele decorului, iar povara se injumatateste ?

Unii mai repede, altii mai tarziu, dar oamenii le dezvaluie secretele altora “in mare taina” si cu mare multumire. De ce ? Vrem sa impresionam, suntem rautaciosi, sau vrem sa ajustam imaginea cuiva ? Vrem sa iesim in evidenta, ca avem secrete despre altii ? Asa-i natura omului ?

Exista diferite categorii de oameni, artisti, politicieni, oameni de afaceri, persoane publice, care ar dori ca viata lor sa ramana secreta si numai realizarile sa vada lumina zilei. Dar in realitate, frecvent se intampla in sens contrar. Sunt dezvaluite (intotdeauna se gaseste cineva) mai ales lucrurile scandaloase, de senzatie, cele neplacute pentru persoana respectiva, cele ilegale, bizare, iar continuturile esentiale, explicatiile, scopurile nobile si implinirile benefice raman necunoscute de multe ori pentru opinia publica.

De ce ? Pentru simplul motiv ca oamenilor nu le place sa vorbeasca despre lucruri simple, normale, acelea fiind plictisitoare. Creierul uman cauta senzatii si omul se grabeste sa le transmita mai departe, presupunand ca astfel devine mai important in ochii altora. De multe ori de aceea barfim, ca sa ne orientam mai bine in spatiu si timp, si in sistemul de valori al altora.

Acestea sunt teme abordabile, despre care am putea vorbi oriunde, oricand si in fata oricui, exprimandu-ne parerea foarte deschis, ascultand pe altii, combinand ideile, ajungand la produse colective de gandire, fara sa afectam imaginea altora, fara sa manipulam exemplele dupa bunul nostru plac.

Pentru aceasta ar trebui sa citim mai mult, sa ascultam pe altii mai mult, sa ne intelegem pe noi insine mai bine, sa avem un anumit nivel de gandire, de inteligenta, de valori, ca sa putem ridica nivelul discutiilor de la concret – cine a facut, de ce a facut, cum trebuie sa faca, cu cine a facut, piperand textele cu sentimente si interpretari personale, viziuni subiective, de multe ori false, completari nereale, distorsionate – la un nivel mai inalt, unde deja dezbatem un anumit tip de comportament, cauzele, consecintele pentru persoana, grupul social din care face parte.

Ar trebui sa trecem de la constatari la implicari, pana la perfectionarea legaturilor umane, la prevenirea, corectarea si asigurarea calitatii relatiilor umane. Doar este vorba despre lumea in care traim, muncim, visam si ne urmam aspiratiile, daca putem. Nu trebuie sa ne fie indiferent cum ne simtim in alta lume. Ce ar fi daca am incerca sa imbunatatim nu numai soarta noastra, dar si a altora, in loc sa ranim si sa parjolim suflete ?

(Psiholog Suzana DEAC)