miercuri, 1 octombrie 2008

"Adio, suflet..."

Nu este prima data cand citesc editorialele scrise de simpatica si efervescenta Gianina Corondan si cand raman placut surprinsa de sensibilitatea si profunzimea gandurilor ei. De curand, i-am parcurs un articol recent, intitulat exact asa: "Adio suflet" si pe care vreau sa vi-l impartasesc si voua, din doua motive: primul, ca in randurile ei ma regasesc si eu, ca mod de a vedea lucrurile si al doilea, ca nutresc speranta unei aprecieri a cititorului din voi, fata de talentul sau jurnalistic.

De cate ori moare cineva, ma simt vinovata.
Nu stiu ce se intampla dar mi se transfera automat un sentiment de neputinta si de ciuda ca n-am facut mai nimic pentru omul ala cat era in viata, ca nu l-am intrebat nimic, ca nu am aflat nimic despre ce-l framanta sau il durea si puteam eu cumva sa alin. Ca nu l-am ajutat. Ca nu i-am dat importanta pe care o merita. Ca n-am vorbit macar un pic mai mult. Mai cu seama in legatura cu oamenii cu care am interactionat simt asta. Pe urma ma gandesc ca oricat as fi prelungit eu minutele cu acea persoana tot ar fi fost prea putin. Ca poate as fi fost agasanta. Sau neplacuta. Ca poate omul m-ar fi tolerat cat m-ar fi tolerat si ar fi rabufnit: "Gataaaa!!!"

GIANINA CORONDAN & QUARTZ - Dragostea-i un biscuit in forma de stea

Si in felul asta inchei un mic conflict interior care apare si per total reusesc sa ma sufar cat de cat pentru inca o perioada din momentul acela incolo. Dar ma gandesc la fel si ca particica din tara asta. Ca firimitura din ce gandeam eu ca ar fi painea calda numita Romania, consider ca am fi putut sa nu ne racim riscand astfel sa nu mai fim buni de nimic si sa fim aruncati la gunoi. Am fi putut sa fim buni.

Sensibili cu adevarat, nu doar de ochii lumii. Am fi putut sa avem un suflet plin. Daca ne-am fi creat clipe de gratie, cu ajutorul artistilor mari. Dar uite ca prilejurile dispar unul cate unul, prin oamenii de valoare pe care ii cheama Dumnezeu la el si pana o sa apucam noi sa ne dumirim cate am fi putut face o sa ne transformam intr-un urias bolovan numai bun de trimis pe apa Sambetei. Iar cand pun asa problema, nu mai reusesc sa ma reabilitez oricat m-as stradui. Macar sa ne fi spus Stefan Iordache: "Gata, nu ma mai aplaudati atata". Si uite cum eu ca romanca ma suport din ce in ce mai putin...


AIMEE MANN - Wise Up

10 comentarii:

jamescrissilv.ro spunea...

Are talent jurnalistic, dar nu te intrece.
Putem fi mai buni. Doar sa vrem. Sa decidem ca vrem.
o zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

Draga James, ma bucur ca apreciezi cum scrie fosta prezentatoare TV, iar consideratiile tale cu privire la talentul meu jurnalistic sunt mult prea generoase.
Uneori cand ating dispozitia necesara, simt nevoia sa-mi astern gandurile pe hartie, fara sa am idee de produsul finit, doar imi hranesc o pasiune, aceea de a ma exprima clar si concis in limba romana, fata de care nutresc un adevarat cult, alaturi de cartea scrisa in maniera traditionala, fosnitoare :)
Da, trebuie sa incercam sa fim mai buni !
In fiecare moment al zilei sa nu uitam sa ne dorim acest lucru, fara contenire.
Cat mai multe bucurii sufletesti pentru aceasta prima zi de Octombrie !

Elisa spunea...

Si mie-mi place,dar n-o mai vad.Pe unde mai...presteaza? :)

starsgates spunea...

De multe ori spun şi eu că prefer să fiu respectată înainte de a muri, apoi nu mă mai interesează.:)
În altă ordine de idei, sunt de acord cu james.:)
O zi frumoasă pescăruşule.:)

pescarusul argintiu spunea...

Elisa, am frunzarit si eu putin prin arhivele net-ului sa aflu noutati despre dinamica vedeta si am aflat ca pe plan personal a reusit sa divorteze dupa 2 ani si 4 luni de sotul sau tinut secret Mihai Anton Vladimir, iar pe plan profesional a dat curs mereu diverselor provocari: participa la manifestari legate de moda, de protejarea mediului, isi lanseaza noi melodii pe albume alaturi de trupa Ouartz si intre aceste indeletniciri isi ingrijeste "look-ul", facand injectii pentru ten.
Daca ai timp si-ti place cum canta, poti urmari ultimul ei clip "Top chic".
Gianina marturiseste intr-un interviu: "Chiar daca nu am mai apărut de mult cu o melodie nouă, asta nu înseamnă că am încetat vreun pic să activez în lumea muzicii: am înregistrat mai multe piese ale lui George Popa, pe versurile mele, am scris textele câtorva melodii de pe noul album al Mariei Radu (ex-Van Noizz), le-am dat o mână de ajutor copiilor de la Eurovision Junior".
"Tip chic" se doreşte a fi, cum spune în glumă artista, "un studiu de caz prin care se urmăreşte dacă tinerii domni de la noi se ridică la înălţimea domnişoarelor, atât de apreciate peste hotare pentru talentele lor multiple". Corondan a lansat şi o invitaţie fetelor de a fotografia sau filma pe furiş tipii chic, urmând apoi să posteze imaginile pe contul ei de pe MySpace (www.myspace.com/gianinaquartz). Acest material ar putea fi de folos la realizarea videoclipului pentru care acum se caută un regizor."
Rezulta deci ca este o fiinta hiperactiva, nu se menajeaza deloc ! :)
De fapt asa o si percepeam, e greu sa-si iasa din tipare ;)

pescarusul argintiu spunea...

Draga Starsgates, este absolut normal sa ne dorim acest lucru, cred ca figureaza printre legile nescrise ale existentei fiecaruia dintre noi, care va ramane in amintirea urmasilor si posteritatii dupa ce noi ne dizolvam fizic :)
Deci este o dorinta legitima, pana la urma, ca si comemorarea periodica de catre cei dragi...
Dar uite ca aprofundam prea devreme niste zone ce tin de anii senectutii ;)
Sau si tu gandesti, preventiv si protectiv, cam ca mine ? :)
Cu James sunt si eu de acord, nu e frumos sa-l contrazic :)
Sa fii inconjurata de zambetele senine ale copiilor tai si sa simti aroma fructelor coapte in soarele toamnei !

manole spunea...

subscriu si eu la cele spuse de james
si celor spuse de Gianina...iar cu cat trece timpul cu atat avem si mai putin...timp...

sfinx667 spunea...

Sis, pentru mine eşti meştera, Gianina are şi ceva fals, nu aş putea explica ce anume, scrie frumos, dar nu simt fărâma de suflet, poate mă înşel, dar eu nu o simt !
Da, mă aliniez colegului şi prietenului james crissilv :)
numai bine sestro, fii binecuvântată,
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Manole draga mea, atunci ne unesc ganduri foarte asemanatoare despre filosofia vietii...
Cu cat trece timpul, parca se activeaza o sita din mecanismul lui, prin care se cern cu adevarat lucrurile valoroase si proiectele serioase, cu adanca relevanta in devenirea noastra.
Parca mai mult ca oricand incepem sa realizam ca e extrem de important sa le dam curs si sa ne facem mai mult timp pentru suflet...

pescarusul argintiu spunea...

Draga mea draga fiica sibillinica, nu toata lumea poate vibra ca noi sau daca o face, stie s-o si exprime ! :)
Tu de fiecare data ai perceptii si observatii fine, corecte, cu care eu sunt de acord, fiindca mereu coincid si cu ale mele.
In cazul de fata, promit ca voi mai reflecta, mai analizez problema si apoi ma pronunt ;)
Un pic falsa spui tu, poate ca se suprapune si impresia de deformare din cauza sticlei, unde are straturi pronuntate de fard :)
Lasand gluma la o parte, in fata specialistei in psihologie care esti, ma inclin cu admiratie si te sustin !
Uite cateva versuri cantate de ea in melodia prezentata la aceasta postare, sigur vor reusi sa-ti smulga un zambet si poate sa-ti starneasca buna dispoztitie:

"Cand aveam 3 sau 4 ani
M-au intrebat pe dragoste daca as da bani.
Am raspuns "Ihi", vreo 10 lei asa
Credeam ca vorbim de biscuti in forma de stea.

Faceau haz (hahahaha),
Burta-i durea.
Copiii astia sunt ceva,
Inveselesc petrecerea.

Hei, hei, si acum cred asa
Dragostea-i un biscuite in forma de stea.

Intelegi acum, dragul meu
Ce parere am despre dragoste eu
Imi raspunde "Ihi", inteleg ca nu-ti placea
Serbetul, ciocolata, halvitza nu conta.

Parca ti-am mai spus
Raspunsul mi-a venit de undeva de sus.
Acest biscuite trebuie savurat
Si refrenul asta in scoli invatat.

Hei, hei, si acum cred asa
Dragostea-i un biscuite in forma de stea.

Parca ti-am mai spus
Raspunsul mi-a venit de undeva de sus.
Acest biscuite trebuie savurat
Si refrenul asta in scoli invatat.

Hei, hei, si acum cred asa
Dragostea-i un biscuite ïn forma de stea."

Stranse imbratisari, sis ! :)