joi, 2 octombrie 2008

In Orasul acesta...


Exact acum doi ani, poate cateva zile mai la stanga sau mai la dreapta, un ziarist apreciat si conectat profund in realitatile prezentului, isi exprima propriile ganduri si perceptii despre harta dinamica a orasului sau. Recunosc ca ma surprinde sa constat cat este de actual si acum acest film al perceptiilor sale, de parca si-ar fi scris observatiile in aceasta dimineata, langa o cafea aromata si tare.

In orasul acesta oamenii nu se uita in ochii tai. O fac doar la volan, in intersectii, cand te injura. In orasul acesta oamenii nu se uita nici macar la cer. Nu vad soarele, nu vad norii, nu vad stelele.

In orasul acesta oamenii nu-si cunosc vecinii. In orasul acesta oamenii nu se cunosc intre ei. Sunt cu totii niste straini care parca s-au mai vazut undeva, candva, cumva. Poate in ambuteiajele de zi cu zi, in drum spre casa sau in drum spre slujba. Se privesc timid prin geam, trag cu coada ochiului in oglinzile retrovizoare si descopera ca nu sunt atat de singuri pe cat credeau. Acum, in orasul acesta, au timp sa se vada, cu telefonul la ureche sau, caraghiosi, vorbind la handsfree.

In orasul acesta oamenii sunt singuri si prin parcuri cu copiii, cu bicicletele, cu cateii, cand se amesteca in harmalaia generala. In orasul acesta, oamenii stiu exact in ce directie merg, au drumurile lor care-i duc singure unde trebuie. Nu mai e ca la inceputul anilor '90 cand inca mai orbecaiau, prea liberi ca sa stie incotro s-o ia.

In orasul acesta indragostitii merg in mall-uri sau in cluburi, in discoteci. Parcurile, gradinile sunt pline cu bunici si nepoti. In orasul acesta nu se mai copilareste pe strazi si parca nici in spatele blocului. "Dupa blocuri" nu se mai intampla ce se intampla odata. In orasul acesta nu exista timp, nu exista parcari, nu exista ingaduinta. In orasul acesta s-au schimbat bordurile, iar trotuarele nu se simt nici ele prea bine.

In orasul acesta exista nervi si nervosi. In orasul acesta sunt pusi la zid toti cei care n-au numar de Bucuresti. In orasul acesta toti au buletin de Bucuresti. Si nu le foloseste la nimic, nimeni nu se mandreste cu asta. In orasul acesta nu exista pasari. Nici vant. Si nici zmee. In orasul acesta nu mai are rost sa vina toamna. In orasul acesta...


Octombrie 2006 | de Marius Tuca

Poate doar cate un santier sa mai rasara impietrit in peisaj sau o groapa noua sa explodeze peste noapte in pavajul cunoscut si printre formele acestui pestrit relief citadin sa umble cu sau fara tinta empetristi sau empetriste (asa am definit eu purtatorii de MP3 playere, dispozitive ambulante evoluate a stadiului de walkman, cu un capat in cutiuta cantatoare buzunarul pantalonilor si cu alte doua capete in urechile destul de chinuite de sonorul agresiv, dar extrem de "cool").

Deci in acesti doi ani nu am castigat decat o alta treapta de alienare, de indiferenta si de evadare in propriile noastre slabiciuni, frustrari si neputinte.
In orasul vostru se vede la fel ? Credeti ca s-a depasit tranzitia spre alte culmi de progres si civilizatie, atat de vehiculata peste tot, la nivel "macro" ?

14 comentarii:

starsgates spunea...

Cât adevăr! Cu cât oraşul e mai mare cu atât e mai impersonal.
Sigur în oraşele de provincie nu faci 100 m la plimbare şi cineva îţi zâmbeşte şi te salută.
Nu, nu te simţi prins într-o pânză de paianjen din care e greu să scapi.
Îţi trimit un zâmbet provincial.:)))
O seară frumoasă pescăruşule.

pescarusul argintiu spunea...

Cat de mult ma bucur sa aflu ca provincia si-a pastrat puritatea, surasul si naturaletea ! :)
Parca mi-a teama sa generalizez, dar undeva, intr-un colt nord-vestic de Ardeal, stiu acum ca lumina din adancuri e prinsa pe chipurile oamenilor.
Iti intorc zambetul cu unul proaspat, din centrul Capitalei ! :)
Cu mult drag,
Cora

Elisa spunea...

Cora,nu vreau sa-ti stric bucuria,dar eu cred ca as prefera sa ma injure si sa se uite urat la mine decat sa ma ignore pe bicicleta si sa dea peste mine.Da,mi s-a intamplat si nu o data.Doar Ingerul meu pazitor m-a ferit.
Am muncit in sector public 34 de ani si crezi ca intalnesc pe strada mai mult de 2 cunoscuti?Si asta daca nimeresc vecinii in strada...lol
Orasele mari au alta motivatie pentru care lumea se inghesuie,insa pe masura ce trec anii,lumea uita acele motive,iar noi,provincialii tanjim dupa ele...
Noapte linistita Cora!

sfinx667 spunea...

Citesc şi, zâmbesc Cora :)
Da, la noi e mai altfel, şi respect ceea ce spui dincolo de cuvinte, prea mult s-a dezumanizat omenirea, dincolo de tăceri, în Reşiţa, şi-un zâmbet e la tot colţul, da şi altceva e deja şi aici pe la colţuri, dar ceva s-a păstrat, sunt încă mulţi cei catre zâmbesc ...
calde îmbrăţişări drago ,
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga, atata timp cat prezenta ta pietonala sau in mijloace de transport este regulamentara, nu ai motive sa-ti faci griji ca ai deranja pe cineva.
Toti trebuie sa respectam anumite reguli de convietuire citadina pana la urma. Iar cel ce nu le respecta, inerent va avea de suferit intr-un fel sau altul.
Mereu trebuie sa fim in garda, sa ne oferim o minima protectie singuri, preventiv.
Nu te nelinisti, nu ai ce bucurie sa-mi strici, atata timp cat sunt in asentimentul perceptiilor cenusii ale lui Marius Tuca, fata de structura amorfa a oraselor.
O poezie pentru tine, in acord cu trairile tale sensibile:

"Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade,
Cu centrul intim si cochet,
Si fara case cu arcade;

Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade.
Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoara mascarade
Si nu s-aud in el tirade
Despre-al politicii secret,
Orasul mic te fura-ncet."

("Rondelul orasului mic" - Alexandru Macedonski)

O zi de inceput de Octombrie blanda si aurie, pe chipul si in gradina ta !

jamescrissilv.ro spunea...

Fumos articol. Si nu vorbim de o metropola cu 30 de milioane de locuitori...
Toate acestea imi aduc aminte de o vorba: doi detinuti priveau printre zabrele, unul vedea noroi si celalalt stele...
o zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

Niko draga, stiu ca ma intuiesti exact de fiecare data, dincolo de cuvinte, cum bine spui tu :)
Da, asa este, orasele provinciale si-au conservat cu mai multa grija gingasia, farmecul si zambetul locuitorilor sai !
Tu esti un exemplu de zambet si de seninatate autentica pentru multi concitadini :)
Alexandru Andries canta o melodie frumoasa, in voga pe vremea tineretii noastre, a carei cuvinte sunau cam asa:

"Dimineata devreme, ceata-i lipita de drum,
Dimineata devreme, ceata-i lipita de drum,
Trenul intra-n gara impachetat in fum...

Peronu-i pustiu, vantul se joaca-n hartii,
Peronu-i pustiu, vantul se joaca-n hartii,
Lumini colorate se-aprind ca niste faclii !

Seful de gara ma priveste ciudat:
"De ce nu esti la ora asta in pat,
Spune-mi, de ce umbli cand toti oamenii dorm ?
Eu in locul tau, zau, as fi mort de somn !"

"Aici in oras sta o fata frumoasa,
Aici in oras sta o fata frumoasa,
Am venit special asa,
S-ajung la ea acasa:
Vreau sa-i fac o surpriza, stii,
Cand se va trezi !"

Poate ca intorcandu-ne in timp, vom reusi sa percepem conturul fetei Jasmine, dar de data aceasta cu ceata topita de soarele bland...
Cine mai stie ?!

pescarusul argintiu spunea...

James, just a question I have for you... do you remember ?

"Mmm... Ce oras frumos !
Mmm... Ce oras frumos !
Fabrici si uzine...
La mine-n cartier,
La tine-n cartier,
La ea in cartier,
La el in cartier
Fabrici si uzine...
Mmm... Ce oras frumos !
Mmm... Ce oras frumos !
Fabrici si uzine...
Aici a fost camp,
Acolo a fost camp,
La mine a fost camp,
La ea a fost camp
Si-acum sunt fabrici si uzine !
Mmm... Ce oras frumos !
Mmm... Ce oras frumos !
Fabrici si uzine...
Eu stau intr-un cartier,
Tu stai in alt cartier,
Ea sta in alt cartier,
El sta in cu totul alt cartier,
Dar cu totii mergem la fabrici si uzine..."

...desigur, acelasi Alexandru Andries, cu al sau umor fin strecurat dibaci printre firele melodice, in timpul comunismului...
Cred ca mai este o varianta posibila la exemplul detinutilor, expus de tine: un al treilea personaj, intelept si extrem de realist, care observa deopotriva si noroiul si stelele, dar alege in mod liber sa priveasca doar stelele, in deplina cunostinta de cauza... :)
O noapte senina, strajuita de licaritul vrajit al stelelor !

Elisa spunea...

Cora,hai ca m-ai amuzat.Pai dupa ce da peste mine,eu circuland reglulamentar,poa sa stea el la inchisoare....,nu-i asa??Ba ma mai are si pe mine ca....inger pazitor. :))
Ca sa fim ,cat de cat ,fericiti in oraselele noastre gri-murdar,ar fi trebuit sa nu ne fim dus in alte tari peste alte mari si sa ne multumim cu putin,adica cu putinul care depinde doar de mine,ca persoana concitadina cu altul.
Oricum,eu am vazut poze din Bucuresti din care mi-am facut o impresie buna.Poze recente,pe un blog.Depinde de noi ce vrem sa vedem cand trecem prin el. :)
Draga mea,weekend placut iti doresc si odihna activa. :)

greenfield spunea...

Decanul meu din facultate ne povestea cat de stingher s-a simtit el, baiet sarac la New York; avea impresia ca se naruie zgaraie-norii pe el. Acum asa am ajuns si noi bucurestenii sa ne simtim in propriul oras: alienati si nepasatori...
Noi mai suntem si nervosi, mai balcanici, cu apucaturi orientale:)

Cristian spunea...

In marile orase, oamenii se indeparteaza de natural.Noile tehnologii inovatoare i-au locul naturalului.Daca am merge cu totii la tara, fie chiar si pentru cateva zile, o sa observam diferenta.Oamenii sunt altfel, totul este altfel.Bine ar fi sa imbinam tehnologia cu naturalul.Daca am face acest lucru, cu siguranta se va naste o noua fiinta umana.Sa ai un inceput de week-end minunat!:)

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga mea, sa stii ca si eu iti gust umorul fin ! ;)
Nu spuneam eu ca trebuie sa fim "toujours en garde", sa nu ne lasam in baza petardelor de soferi sau biciclisti sau rolleri care ne taie calea plini de tupeu ? :)
Sigur ca depinde de noi cat de cenusii vedem nuantele fatadelor de orase prin care trecem !

pescarusul argintiu spunea...

Greenfield draga, inseamna ca avem exact aceleasi perceptii si pareri despre impietrirea indivizilor ca traiesc intre partile oraselor... :)
Decanul tau este de inteles, presiunea metropolelor e imensa si sufocanta...
Remediul ? Evadarea...

pescarusul argintiu spunea...

Cristian, asa este, orasele si tehnologiile purtatoare de modernism si progres indeparteaza omul de parghiile sale firesti si de esenta sa, elemente cu originea in natura, in darurile ei datatoare de energii si sanatate.
Sa mergem cat mai des in natura, departe de orase !