1. IN TOP. Alaturi de William Shakespeare, Agatha Christie a fost numita de Guinness Book of World Records cel mai bine vandut scriitor din toate timpurile (indiferent de genul literar). Doar Biblia a reusit sa depaseasca la vanzari cele aproximativ patru miliarde de copii ale romanelor sale.
2. TRADUCERI. Conform UNESCO, Agatha Christie este pe primul loc in topul celor mai tradusi autori din lume. Scrierile sale – dintre care 80 sunt romane – au fost traduse pana azi in cel putin 56 de limbi. Doar productiile Walt Disney au reusit sa depaseasca acest numar-record, fiind traduse in 89 de limbi.
3. DRAMATURIGIE. Din cele 16 piese de teatru scrise de Agatha Christie, „The Mousetrap“ (1952) s-a bucurat de cel mai mare succes. Pusa in scena pentru prima data in 1952, la Ambassadors Theatre (Londra), piesa a avut de atunci peste 23 de mii de reprezentatii la teatre din intreaga lume.
4. PSEUDONIM. In afara de romanele politiste pe care le semna intotdeauna cu numele real, Agatha Christie a scris si romane de dragoste pe care le publica insa sunt sub pseudonimul Mary Westmacott. „The Rose and the Yew Tree“ (1948) si „A Daughter’s a Daughter“ (1952) sunt doar doua astfel de exemple.
5. POIROT/MISS MARPLE. Personajul detectivului belgian Hercule Poirot apare in 33 de romane si in 51 de povestiri, iar batranica Miss Marple – detectivul amator – dezleaga misterele in 12 romane politiste si in patru colectii de proza scurta.
Iata o lista a cartilor sale, afisata pe wikipedia:
1920 - The Mysterious Affair at Styles
1922 - The Secret Adversary
1923 - The Murder on the Links
1924 - The Man in the Brown Suit
1925 - The Secret of Chimneys
1926 - The Murder of Roger Ackroyd
1927 - The Big Four
1928 - The Mystery of the Blue Train
1929 - The Seven Dials Mystery
1930 - The Murder at the Vicarage
1931 - The Sittaford Mystery - also Murder at Hazelmoor
1932 - Peril at End House
1933 - Lord Edgware Dies - also Thirteen at Dinner
1934 - Murder on the Orient Express - also Murder in the Calais Coach
1934 - Why Didn’t They Ask Evans? - also The Boomerang Clue
1935 - Three Act Tragedy - also Murder in Three Acts
1935 - Death in the Clouds - also Death in the Air
1936 - The A.B.C. Murders - also The Alphabet Murders
1936 - Murder in Mesopotamia
1936 - Cards on the Table
1937 - Dumb Witness - also Poirot Loses a Client
1937 - Death on the Nile
1938 - Appointment with Death
1938 - Hercule Poirot’s Christmas - also Murder for Christmas - also A Holiday for Murder
1939 - Murder is Easy - also Easy to Kill
1939 - And Then There Were None - also Ten Little Indians - also Ten Little Niggers
1940 - Sad Cypress
1940 - One, Two, Buckle My Shoe - also An Overdose of Death - also The Patriotic Murders
1941 - Evil Under the Sun
1941 - N or M?
1942 - The Body in the Library
1942 - Five Little Pigs - also Murder in Retrospect
1942 - The Moving Finger - also The Case of the Moving Finger
1944 - Towards Zero
1944 - Death Comes as the End
1945 - Sparkling Cyanide - also Remembered Death
1946 - The Hollow - also Murder After Hours
1948 - Taken at the Flood - also There is a Tide…
1949 - Crooked House
1950 - A Murder is Announced
1951 - They Came to Baghdad
1952 - Mrs McGinty’s Dead - also Blood Will Tell
1952 - They Do It with Mirrors - also Murder with Mirrors
1953 - After the Funeral - also Funerals are Fatal - also Murder at the Gallop
1953 - A Pocket Full of Rye
1954 - Destination Unknown - also So Many Steps to Death
1955 - Hickory Dickory Dock - also Hickory Dickory Death
1956 - Dead Man’s Folly
1957 - 4.50 from Paddington - also What Mrs. McGillicuddy Saw! - also Murder She Said
1958 - Ordeal by Innocence
1959 - Cat Among the Pigeons
1961 - The Pale Horse
1962 - The Mirror Crack’d from Side to Side - also The Mirror Crack’d
1963 - The Clocks
1964 - A Caribbean Mystery
1965 - At Bertram’s Hotel
1966 - Third Girl
1967 - Endless Night
1968 - By the Pricking of My Thumbs
1969 - Hallowe’en Party
1970 - Passenger to Frankfurt
1971 - Nemesis
1972 - Elephants Can Remember
1973 - Postern of Fate
1975 - Curtain
1976 - Sleeping Murder
Dupa 30 de ani de la moartea sa, scriitoarea britanica Agatha Christie revine spectaculos in atentia publica. "Murder", she said.
Cum s-a nascut celebrul detectiv Hercule Poirot sau simpatica Miss Marple?
O curatenie de primavara facuta in casa Agathei Christie a scos la iveala un testament audio care lamureste o parte din misterul ce o inconjoara pe cea mai bine vanduta scriitoare din toate timpurile. Nepotul scriitoarei, Matthew Prichard, a gasit 24 de benzi inregistrate in urma cu 40 de ani in casa Agathei Christie din Torquay (Marea Britanie).
Descoperirea a fost facuta publica la mijlocul lunii Septembrie, la deschiderea Festivalului „Agatha Christie“, desfasurat in Torquay cu ocazia implinirii a 118 ani de la nasterea scriitoarei. De ce atat de tarziu? Matthew Prichard explica, intr-un interviu acordat BBC, ca nu a ascultat benzile decat dupa ce a reparat casetofonul – un aparat Grundig Memorette din anii ’60 – pe care Agatha Christie l-a folosit pentru inregistrare. „Nefiind o persoana foarte tehnica, nu mi-am dat seama ca tehnologia moderna poate ajuta la ascultarea inregistrarilor“, marturisea Prichard pentru Associated Press. Inregistrarile nu au fost nici pana acum digitalizate, Prichard motivand ca intentioneaza sa se consulte cu familia inainte de a decide sa doneze inregistrarile unei institutii publice.
Fragment de biografie.
Biografia Agathei Christie – singura marturie complexa despre viata si opera scriitoarei – a fost publicata postum in 1977.
Iar singurele inregistrari audio cu vocea ei sunt interviul luat de BBC in 1955 si o inregistrare facuta in 1974 de Imperial War Museum (Londra), in care Christie vorbea despre Primul Razboi Mondial. Colectia de inregistrari descoperita de Matthew Prichard completeaza sursele documentare despre viata si opera scriitoarei britanice, oferind, in acelasi timp, detalii importante care nu apar in nici unul din cele doua interviuri si nici macar in biografia sa. Unele inregistrari descriu experienta de scriere a unor piese de teatru precum „Witness for the Prosecution“ si „The Mousetrap“; interesul ei in criminologie si arheologie; impresii din calatoriile facute, inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, in Orientul Mijlociu.
Majoritatea confesiunilor sunt legate insa de cele doua personaje centrale ale operei sale: Hercule Poirot (cunoscut, spre exemplu, din romanul „Crima din Orient Express“, 1934) si Miss Marple („La Hotelul Bertram“, 1965). Un detaliu important este acela ca scriitoarea nu a intentionat niciodata sa o transforme pe Miss Marple (femeia-detectiv care este personaj principal in peste 10 romane) intr-un personaj central al operei sale. „Nici macar nu-mi amintesc de ce am simtit nevoia sa aleg un personaj nou pentru rolul de detectiv“, marturisea Christie in tr-una din inregistrari, explicand: „Aveam o idee pentru o posibila serie de sase povestiri pentru o revista, asa am ajuns sa aleg oamenii (personajele – n.r.) pe care i-am considerat potriviti“. Alte inregistrari contin confesiuni legate de similitudinile dintre Miss Marple si bunica scriitoarei, care a constituit o importanta sursa de inspirat ie pentru acest personaj: „Ca si bunica mea, Miss Marple este o femeie care se asteapta intotdeauna la ce e mai rau si care dovedeste, cu o exactitate aproape infricosatoare, ca are mereu dreptate“.
Dezamagiri.
Cat despre dorinta cititorilor – exprimata de nenumarate ori in scrisorile adresate Agathei Christie – de a face posibila intalnirea dintre Miss Marple si Hercule Poirot –, autoarea explica de ce acest lucru ar fi fost imposibil. „De ce ar fi trebuit pana la urma sa se intalneasca?“, se intreba ea, convinsa ca nici unul din personaje nu ar fi dorit acest lucru: „Lui Hercule Poirot, un egoist perfect, nu i-ar fi placut sa fie invatat sau sa primeasca sugestii de la o domnisoara batrana“.
In afara, insa, de asemenea detalii delicioase legate de personaje, benzile nu contin aproape nici un amanunt despre viata privata a scriitoarei. Mills si Rosie Waites, spre exemplu, isi exprimau regretul, intr-un articol de pe bbc.co.uk, pentru faptul ca nici macar una din inregistrari nu contine informatii legate de „misteriosul episod“ din 1926, cand, imediat dupa divortul de primul ei sot, Agatha Christie a disparut fara urma. Comportandu-se asemenea unui personaj de fictiune, Agatha Christie si-a abandonat atunci masina, luand primul tren spre orasul Harrogate (Yorkshire), unde s-a inregistrat la un hotel obscur cu numele amantei sotului sau, Mrs. Neele.
Incidentul a declansat, la acea vreme, nu doar isterie in randul politistilor care au gasit-o pe scriitoare abia dupa 12 zile, ci si o imensa frenezie in randul jurnalistilor. Unii au considerat ca acel episod a fost generat de intentia Agathei Christie de a atrage publicitate; altii au speculat ca a fost un gest de razbunare impotriva sotului; multi au crezut ca simpatica scriitoare a suferit, de fapt, o cadere nervoasa. Ea a pretins ca a suferit o amnezie din cauza unei depresii nervase suferite in urma mortii mamei sale si dupa ce sotul ei si-a marturisit infidelitatile. Nu se stie inca daca a fost sau nu vorba de un truc pentru a-si face publicitate. Un film din 1979, "Agatha", cu Vanessa Redgrave in rolul Agathei Christie, povesteste o versiune fictiva a disparitiei scriitoarei.
In 1930, Christie s-a recasatorit cu Sir Max Mallowan, un arheolog britanic cu 14 ani mai tanar decat ea. Calatoriile pe care le-a facut cu acesta au reprezentat fundalul pentru numeroase romane ale sale plasate in Orientul Mijlociu. Actiunea altor romane (cum ar fi "Zece negri mititei") a fost plasata in Torquay, Devonshire, locul in care s-a nascut. In 1971, a primit un tilu nobiliar.
Agatha Christie a murit la 12 Ianuarie 1976, la varsta de 85 de ani, din cauze naturale. Singura fiica a Agathei Christie, Rosalind Hicks, a murit la 28 Octombrie 2004, tot la varsta de 85 de ani si tot din cauze naturale. Nepotul Agathei Christie Matthew Prichard detine in prezent drepturile de autor pentru operele bunicii sale.
Emotii.
Pentru nepotul Agathei Christie, descoperirea inregistrarilor a insemnat mai mult decat scoaterea la iveala a marturiilor uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane. Faptul ca asa a avut sansa sa asculte din nou vocea bunicii lui a insemnat – spune el in interviul pentru BBC – o experienta „destul de inspaimantatoare“, dar si o confirmare a talentului Agathei Christie de a fi mereu surprinzatoare. „Singurul lucru care o acrediteaza intotdeauna“, spune Matthew Prichard, „este acela ca avea o capacitate extraordinara de a surprinde“. Laura Thompson – biograful scriitoarei –, pentru care scoaterea la lumina a benzilor inseamna un lucru „extraordinar“, o descrie, de asemenea, ca fiind „o persoana profund misterioasa“. „Aceste inregistrari sunt de o importanta culturala si istorica tulburatoare“, marturiseste ea, convinsa de faptul ca „ne permit sa descoperim o profunzime neinteleasa a Agathei Christie si ne vor lamuri, poate, ce anume a facut ca ea sa devina cel mai popular romancier din istorie“.
Inregistrarile releva „o voce subtire, cu un accent englezesc vechi impecabil“, dupa cum scrie „Minneapolis Star Tribune“; voce in care Prichard redescopera „mici manierisme“, precum o tuse usoara in mijlocul propozitiilor, si in care biograful Laura Thompson vede esenta scriitoarei. „Ea apartine cu adevarat unei Marii Britanii care nu mai exista“, declara ea intr-un interviu, entuziasmata ca aceste inregistrari iti dau sansa sa retraiesti spiritul unor vremuri in care detectivii nu aveau nevoie de legitimatie pentru a dezlega misterul unei crime.
Care ar fi explicaţiile acestui succes „peste mode şi timp“? De ce o mai citim astăzi pe „Regina neîncoronată a Crimei“? Tânărul critic literar Paul Cernat crede că „ne întoarcem la acest gen de ficţiune atunci când obosim de prea mult experiment, inovaţie, noutate“. Atuul Agathei Christie, în opinia criticului, este că, „precum puţini alţii dintre cei care au practicat genul poliţist, reprezintă esenţa acestei categorii şi modelul ei în stare pură“. „Sunt puţini autori care au reuşit să-şi imagineze intrigi atât de puternice. Dacă la Conan Doyle contează mai mult personajele, la Agatha Christie pe primul loc stă intriga“, mai spune Paul Cernat.
Criticul literar Dan C. Mihăilescu are o veche slăbiciune pentru acest gen: „Eu unul sunt egal (şi cu voluptate) împărţit între policier-ul anglo-saxon (umor negru, obsesia testamentului, tema moştenirii, fascinaţia răzbunării) şi lumea pariziană a Senei lui Maigret- Simenon (bonomia lenevoasă, bistrourile, mahalaua hedonistă). Lumea Agathei Christie şi-a lui Conan Doyle, ca şi cea nouă, a crimelor din Midsomer ori a extraordinarului inspector Morse (din păcate prea iute omorât de realizatorii de la Hallmark!) asadar logică de fier, ironie sumbră, viciu nebulos şi ţicneală cât încape, adică un amestec tipic (post)modern, atrăgător inclusiv prin autoironie“, a declarat criticul.
Poftiti in vagoanele luxoase ale Orient-Expresului, instalati-va confortabil pe canapelele sale, alegeti-va o carte semnata Agatha Christie si pana la destinatie, lasati-va magnetizati de farmecul lecturii!
10 comentarii:
Uau, câte lucruri am aflat despre agatha cristie.
Merci pescăruşule.
Nu mi-a plăcut niciodată stilul domniei sale, prefer pe Haralab Zincă şi Rodica-Ojog Braşoveanu pentru stilul policier.
Personajele doamnei Rodica-Ojog Braşoveanu au o viaţă anume, Melania sau Minerva Tutovan sunt absolut extraordinare şi, terminând o carte, rămâi cu impresia că le-ai cunoscut în viaţa reală.
Agatha Cristie nu are în poveştile sale cu adevărat personaje, nu face cu adevărat literatură adevărată (iată câte nevoie de adevăr :) ). La domnia sa contează numai acţiunea în sine, misterul, dar acesta nu este construit în jurul unei vieţi reale, totul pare rupt de context şi restrâns la un cerc închis. De altfel, dacă aţi observat, cam întotdeauna totul se restrânge la un cerc de "suspecţi" şi acţiunea se restrânge şi ea la a ajunge la identificarea vinovatului şi nu la căutarea lui propriu-zisă.
Pentru cârcotaşi, repetarea unor cuvinte a fost cu intenţie. :)
Cartile ei, m-au fascinat tot timpul. Oricat am fi de critici la adresa personajelor din romanele ei, nu putem nega talentul pe care Aghata al are si care a reusit de-alungul timpului sa atraga printre cei mai multi cititori. A nu-ti place"stilul" nu inseamna a nega VALOAREA, valoare...putin atinsa de catre alti scriitori ai acestui gen.
As fi incantat oricand sa-i pot reciti romanele.
Multumesc Pescarusule pentru ca mi-ai reamintit
de o perioada buna a tineretii petrecuta asemuitor de bine cu personaje cheie a romanelor sale spre solutionarera unor cauze reale ale vietii cotidiene. As putea spune ca, viata oricarui ofiter ce a lucrat in domeniu,poate genera in orice clipa izvor de inspiratie pentru un nou si interesant roman. Cei ce am calcat pe urmele grele ale deslusirii cauzelor reale ce generau framantari,nopti nedormite si multe zile de suspans pana la solutionarea deplina a cauzelor,putem aprecia desigur,adevarata valoare a acestei scriitoare.
Salutari de bine tuturor!
Starsgates draga, sa stii ca multe detalii despre viata celebrei scriitoare nu le stiam nici eu, inainte a porni calatoria de documentare pe net :)
Acum ma simt mai informata si mai inclinata spre a alege o alta nestemata literara din bogata sa opera, in afara celor deja citite cu sufletul la gura in anii adolescentei si ai primei tinereti.
In viziunea criticilor avizati, un volum de Agatha Christie, Georges Simenon sau Ian Fleming are acelaşi efect ca un duş rece sau chiar a unei bai revigorante in mare.
Iti urez lectura placuta, daca ajungi in zona rafturilor cu romane politiste din biblioteca!
Bibliotecaru, iti respect parerea si imi dau seama ca raspunsul tau argumentat e greu de combatut.
In ceea ce ma priveste, imi vine greu să cred că voi putea citi vreodată un roman scris de Agatha Christie care să mă plictisească, care să nu mi se pară ireproşabil construit, care să nu mă atragă atât de puternic în lumea sa misterioasă încât să nu mă uit peste umăr bănuitoare, măcar pentru câteva zile, după criminali dubioşi sau indicii inedite.
În acelaşi timp, dincolo de admiraţia mea fără margini pentru iscusinţa şi perspicacitatea cu care Christie îşi zămisleşte neobosită fiecare poveste, mă găsesc într-o situaţie ingrată atunci când sunt nevoită să vorbesc despre un roman semnat de ea – oricare ar fi acesta – şi să îl încadrez în şablonul unei recenzii tradiţionale. Cum ai putea vorbi despre o alambicată istorie a unei crime fără să dai de gol indicii, fără să intri cu bocancii în sufletul poveştii?
Carcotasii daca exista, vor aprecia dedicatia ta pentru ei :)
Draga Paul, ma bucur ca ai apreciat si ca apreciezi valoarea incontestabila a operei sale :)
Si eu am citit captivata multe carti scrise de ea (mai exact cele la care reuseam sa ajung in epoca trecuta, mai mult pe baza de imprumut), am vazut filme ecranizate pornind de la cartile ei incitante.
Romanele Agathei Christie sunt plasate in atmosfere stranii, in care coincidentele spectaculoase ne cuceresc mintile si imaginatia. Povestile dezvaluite de ea ne starnesc gandurile prin jocuri mentale subtile si tensiune psihologica dozata gradual.
Am gasit un link interesant de urmarit, cu secvente din filmele ecaranizate dupa romanele sale, daca ai timp sa-l parcurgi:
http://autori.citatepedia.ro/biografie.php?a=Agatha+Christie
Cat de dezarmanta si cuceritoare este aceasta marturisire a sa:
"Îmi place să trăiesc. Am fost cateodată sălbatic, disperat, grav de nefericită, împovărată de tristeţe, dar dincolo de toate acestea ştiu că a fi pur şi simplu vie este un lucru formidabil."
Sau, tot ea considera cu fina ironie si cu un umor usor amar:
"Un arheolog este cel mai bun soţ pentru orice femeie; cu cât este mai bătrână, cu atât ea îl interesează pe el mai mult."
Sau:
"Secretul ca sa fii inainte este sa pornesti la drum."
O seara frumoasa si luminata de magia narativa a scriitoarei !
Interesante comentarii despre viata a scriitoarei, am sa le recitesc mai tarziu si cred ca am sa revin...
Paul, voi continua remarca ta cu un citat care ne indeamna sa lasam un val de mister peste adancurile cunoasterii:
"Priveste deci, fara pretentia de a pricepe totul. Enigma se dezvaluie numai atat cat vrea ea. Exista lucruri pe care le vei intelege mai bine din amanunte si din taceri, decat din vorbe. Asa cum exista ganditori care pot fi intelesi mai bine din indoielile lor, decat din certitudinile lor.” (Caminante)
Parca deslusim din negura vremurilor gandurile tainice ale Agathei Christie, sunand cam asa...
Daca am avea curajul sa lasam lucrurile sa se dezvaluie incet, daca am avea puterea sa pastram clipa de mister, daca am avea nebunia sa ne urmam iluziile fara sa avem nevoie de certiudini, daca am sti sa lasam o persoana sa apara incet, daca am privi mai mult inainte de a califica ceva sau pe cineva drept alb sau negru, daca nu am fi adesea “brutali” in dorinta de a afla sentimentele celor de langa noi, daca am da dovada de mai multa empatie, daca am avea mai multa rabdare, i-am cunoaste mai bine pe cei de langa noi si am privi lumea altfel... daca...
Dar pentru toate astea, am avea nevoie, poate, de mai mult timp , de o viata eterna si nu de o clipa ratacita in univers. Si, totusi, cum ar fi ?
Mare adevar graieste scriitoarea atunci cand afirma despre acest secret de a fi inainte, a te poticni la start este o mare gresala pe care multi o facem.
Mi-au placut postarile tale,felicitari!
Paul, stiam eu ca impartasesti vorbele pline de duh si de intelepciune ale scriitoarei Agatha Christie, ce strabat victorioase deceniile !
Un start luat gresit se poate repara, repetandu-l cu mai multa concentrare si atentie, dar pentru acest lucru trebuie sa constientizam ca mergem in directia gresita, sa avem puterea sa ne oprim o clipa si sa remediem imediat ratacirea.
Mersul inainte, pe valuri, in picioare este plin de provocari dar si de biruinte, asa ca trebuie exersat cu perseverenta.
Iti multumesc pentru aprecierile tale, de fiecare data generoase :)
Trimiteți un comentariu