Dar ce este in realitate curajul? Cum poate fi el recunoscut? M-am intrebat mereu in ce masura curajosii sunt oameni ca toti ceilalti, care sfideaza frica, sau pur si simplu sunt inconstienti.
Curajul… este o provocare la adresa vietii si a mortii. Ne permite sa suportam cu resemnare durerile. Este cucerit reluand in fiecare zi urcusul.
Cui ii este frica, si are teama de viitor, trebuie sa lupte astfel incat previziunile funeste sa nu se adevereasca. Mintea umana este in stare sa invinga atitudinile gresite ale vietii si ne poate aduce pe calea adevarului.
Cand ne insoteste prea multa prudenta oriunde, curajul ramane ascuns in spatele lasitatii. Este corect sa se duca la bun sfarsit ceea ce trebuie facut, dar trebuie lasat un spatiu si viselor.
Curajul consta in tenacitatea cu care suportam suferinta si ceea ce ne infricoseaza. Adesea suntem prizonierii unor frici absurde pentru fapte care nu se vor intampla niciodata…
Curajul este ca dragostea – are nevoie de speranta care il hraneste.
Nu te-ai gandit niciodata la curajul onestitatii, la taria de cuget pe care trebuie sa o avem pentru a sti sa rezistam la tentatia de a face rau, la curajul de a spune adevarul ramanand noi insine?
Soarele si luna au curajul sa rasara in fiecare zi, in ciuda norilor si furtunilor. Natura are curajul sa se reinnoiasca mereu, infruntand instabilitatea anotimpurilor, frigul, caldura, ploile.
Plantele pe care le vezi au puterea sa creasca, un bob de grau, puterea de a rasari, o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Si totusi, de cele mai multe ori sunt plante mici si flori care nu-ti sar in ochi, dar, cu toate acestea, infloresc catre cer fara nici o teama.
Au curajul de a trai, de a muri, de a iesi din starea de apasare, de fiecare data cand terenurile pietroase le impiedica cresterea.
Si omul ar trebui sa aiba aceeasi tarie de cuget.
Frica si rusinea conditioneaza adesea multe persoane care se inchid in ele insele si sufera in liniste fara a cere ajutor…
Curajul…sta in constientizarea faptului de a putea infrunta orice adversitate, in timp ce prea des, pentru o viata linistita, ne comportam cu lasitate. Prin coerenta vom reusi sa ne schimbam viata in bine, iar daca nu o facem este numai pentru ca ne lipseste curajul de a spune adevarul.
Cel caruia nu ii este frica de nici un eveniment nu este mai puternic decat acela caruia ii este teama de tot.
(Romano BATTAGLIA – "O inima curata")
vineri, 31 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Eh, e greu cu curajul, cand il ai e prostesc, cand nu-l ai, ar fi cazul sa fie. Cine sa priceapa?
Cunosc pe cineva care lucreaza foarte mult noaptea,pe camp,singur alaturi de utilajele sale. Iubeste pamantul pe care-l lucreaza, Luna si stelele-i sunt hrana spirituala,caprioarele, iepurii si vulpile tovarasi de munca si multi...al intreaba:" Nu-ti este frica sa lucrezi noaptea?" si el le raspunde:"Frica? De cine? De moarte? Ea ma gaseste si-n pat! Iar angerii stau alaturi, vegheaza alaturi de mine ca trupului rana sa nu-i fac!"
Curajul sau ai este dat de credinta in Dumnezeu!De puterea Lui ai este frica!... si nu de putine ori al roaga sa fie milostiv cu sudoarea fruntii lui,iar rasplata sa-i fie SANATATEA ! si nimic altceva...
Oana, eu cred ca pana la urma demonstrezi ca ai curaj intr-o privinta daca nu te dai batut, daca nu accepti sa fii infrant intr-o situatie de viata si continui sa lupti fara ezitare. Pana la urma, fiecare varsta pe care o strabatem are curajul sau, are propriul mod de a-l dovedi si de a-l pune in aplicare.
Cred ca manifestarea curajului si a nobletei insotite de modestie merg mana in mana. Curajul nu se bate cu pumnii in piept si nu trambiteaza pe strazi cat de neinfricat este, el se daruieste cu spirit de sacrificiu direct pe campul de lupta, oricare ar fi acesta.
Paul, emotionanta ilustrare a curajului ai creionat din cateva contururi iscusite si intelepte !
Acestor randuri ale tale, le alatur si eu povata adresata ezitarilor si vulnerabilitatii omului, pentru ca acesta sa gaseasca resurse si sa izbandeasca.
"Cand totul merge prost, asa cum cateodata pare,
Cand te tarasti pe drumul ce nu-i decat urcare,
Cand fondurile-s mici si datoriile-ti par spini,
Si sa zambesti ai vrea, si-n loc tu doar suspini,
Cand grijile te-apasa si-n colb tu ai cazut,
Te odihnesti, de vrei, dar NU TE DA BATUT.
Viata-i bizara, cu hopuri si schimbari pe data,
Asa cum, mai vrem, mai nu, aflam noi cateodata.
Esecuri multe-apar atunci cand esti credul
Si zici ca ai invins si ai rabdat destul.
Nu renunta cand tot ce-ai vrut iti pare-o amintire,
Caci reusita vine cu-o alta opintire.
Succesul e-o infrangere pe dos,
Ca tenta argintie a unui nor de indoieli, ploios.
Si nu stii niciodata cat de departe e,
E-acum, aici, si-ti pare ca nu e.
Asa ca lupta atunci cand din picioare esti cazut,
De merge totul rau, tu NU TE DA BATUT."
(Brian TRACY - "Realizarea telurilor")
mă rezemam de ea
să prindem curaj să ne suportăm
nu mai credeam că visul şi femeia
trebuie tratate cu spatele
când mă tratez
de posibilul nostru sfârşit
curajul? cateodata disperare cand nu mai nimic de pierdut, cateodata doar avantul dat de faptul ca n-ai nimic de castigat!
Doua comentarii atat de diferite dar pline de multa intelepciune. Si cand ma gandesc ca uneori in viata ati trebuie curaj si sa-ti deschizi sufletul in fata iubirii!
@Mircea Crisan
Multumesc pentru vizita si pentru versurile postate aici, ale caror metafore tresalta de sensibilitate si care va dovedesc pasiunea pentru profunzimea filonului liric.
Sa stim sa ne pastram curajul la un nivel demn de admiratie si de pretuire este in defintiv o arta.
O seara frumoasa de Duminica si va mai astept!
Manole draga mea, in prima faza, cand disperarea unei singure solutii ne apare implacabil de reala la orizont, curajul rasare ca un efect al acestei stari extreme. Apoi, pe masura ce ne obisnuim cu ideea si disperarea paleste, se mai estompeaza, facand loc motivatiilor intelepciunii, curajul ne stapaneste cu hotarare si calm.
El este si avant inflacarat cum spui tu, dar mereu avem de castigat din orice experienta, daca stim sa privim in profunzimea ei.
Deci, continua sa ai curaj, caci resemnarea nu e buna!
Paul, frumoase si profunde sunt interventiile prietenilor nostri, ai mare dreptate!
Avem prilejul sa ne dovedim curajul in multe ocazii si privinte, viata ese atat de bogata in provocari!
Este o proba de foc, un examen special al curajului si maturitatii, sa ne deschidem sufletul cu incredere si sa recunoastem iubirea.
O seara minunata de Duminica la inceput de Noiembrie, mangaiata de dulci armonii muzicale!
Cora,
eu sunt un om curajos, ce pot să-ţi spun e că cei curajoşi nu sunt lipsiţi de teamă, dar teama le e uneori atât de mare, încât le dă acest curaj ...
Fii binecuvântată sis !
http://www.youtube.com/watch?v=gE80aMKmmFM&feature=related
zdravo,
Sibilla
Niko draga, dar intreaga ta viata e un model de curaj, de daruire si de lupta continua cu raul si nedreptatea, ascunse in formele cele mai variate.
Ceca si melodia sa "Put putujem" este inaltatoare, imi amintesc ca am mai auzit aceste acorduri candva, nutresc speranta ca vreodata imi vei talmaci si versurile, cum numai tu stii sa o faci...
Curajul se manifesta atunci cand faptuim un lucru demn de admiratie, fara sa avem nevoie de martori si de mariri interesate.
O noapte linistita si senina, sis!
Trimiteți un comentariu