vineri, 12 septembrie 2008

Tristetea pasarii maiastre...

A fost odata o pasare maiastra, impodobita cu o pereche de aripi minunate. Intr-o zi, o femeie a vazut-o si s-a indragostit de ea. I-a urmarit zborul uimita, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. S-a indemnat sa zboare impreuna cu ea si amandoua au calatorit pe cer intr-o armonie desavarsita.

Desi venera pasarea, i-a trecut prin minte gandul nebunesc ca inaripata ar fi voit poate la un moment dat sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Femeia s-a infricosat la gandul ca nu va mai avea niciodata acelasi sentiment pentru o alta pasare si s-a simtit singura. Ca sa evite aceasta drama s-a gandit sa puna o capcana in care sa prinda frumoasa zburatoare. Pasarea, indragostita si ea, a revenit a doua zi, a cazut in capcana si a fost inchisa intr-o colivie, de unde stapana o privea zilnic.

Intre timp, femeia si-a pierdut interesul pentru cea care o facuse sa viseze...
Iar pasarea, nemaiputand sa zboare, a inceput sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea.

Intr-o buna zi, ea si-a dat duhul. Femeia a fost cuprinsa de o adanca tristete si si-a dus zilele cu gandul la prietena sa. Nu si-a amintit insa de colivie, ci de ziua in care o vazuse pentru prima oara zburand fericita printre nori.

Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca libertatea si energia aripilor pasarii erau lucrurile care o emotionau atat de mult. Fara tovarasa ei de zi cu zi viata femeii si-a pierdut sensul, iar Moartea a venit sa-i bata la usa:

- De ce esti aici?, intreba ea.
- Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer, raspunse Moartea.

Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult. Acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti.


"Fusese osândit să ridice un bolovan pe un munte,
Dar, de câte ori ridica bolovanul,
O droaie de guşteri ţâşneau de sub el.
Omul îi lua în palmele lui bătucite,
Le punea câte o pereche de aripi,
Apoi îi aşeza în fata oglinzii
Să se minuneze cât de bine le stă,
Şi să zboare.
În curând văzduhul se umpluse de păsări,
Iar zeii,
Care nu mai văzuseră în viata lor atâta frumuseţe,
Începuseră să se certe-ntre ei
Lăudându-se fiecare
Că lui îi venise ideea să-l osândească pe om.
Profitând de haosul ăsta,
O pasăre s-a strecurat în Olimp
Şi-a furat nemurirea."


(Spiridon Popescu - "Sisif si Pasarea Maiastra")

NANA MOUSKOURI and HARRY BELAFONTE - "TRY TO REMEMBER"

Try to remember the kind of September
When life was slow and oh, so mellow.
Try to remember the kind of September
When grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
When you were a tender and callow fellow.
Try to remember, and if you remember,
Then follow, follow.

Try to remember when life was so tender
That no one wept except the willow.
Try to remember when life was so tender
That dreams were kept beside your pillow.
Try to remember when life was so tender
That love was an ember about to billow.
Try to remember, and if you remember,
Then follow, follow.

Deep in December, it's nice to remember,
Although you know the snow will follow.
Deep in December, it's nice to remember,
Without a hurt the heart is hollow.
Deep in December, it's nice to remember,
The fire of September that made us mellow.
Deep in December, our hearts should remember
And follow, follow.

13 comentarii:

Anonim spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=Ysh-oG-oIHM
ehehe, fiecare suntem, intr-un fel...

pescarusul argintiu spunea...

Superba melodia "Canarul" a celor de PHOENIX, in versiune originala si interpretata pentru prima data in anii copilariei noastre '69 -'70 ! :)
Multumesc mult, draga Manole, pentru firul cald, viu si emotionant al comunicarii, de la suflet la suflet :)
Merita sa amintim si versurile, absolut emblematice pentru perioada opresiunilor comuniste, datorita carora slagarul a fost imediat interzis pe posturile de radio de atunci...

"Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Canta de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant...

Deodata ochii tristi din cap tresar
Si da din aripi, dar in zadar
Lovind cu pieptul sarmele de argint
Cade in jos cu pieptul frant.

Sarman canar, ti s-a parut
Ca zarile ti s-au deschis
Dar n-a fost doar, decat un vis
Ranit tu ai cazut...

Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Plangea de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant
Si viersu-i se pierdea in vant
Si viersu-i se pierdea in vant..."

Totul este sa constientizam la timp prezenta sarmelor de argint, si in caz ca ele incearca sa impresoare canarul din noi, sa le topim din start la temperaturile incandescente ale spiritului neobosit...

greenfield spunea...

Numai Pescarusul poate sa scrie posturi asa frumoase:)

Cum a fost la gradinita in prima saptamana?

pescarusul argintiu spunea...

Draga Greenfield, multumesc pentru aprecierile de aici, ca si cele realizate pe blogul tau :)
Se pare ca astazi comunicam deosebit de eficient ;)
Nimic nu se compara cu descrierile tale pe viu, de acolo, de pe mirifica insula THASSOS, dar nici cu alte problematici de larg interes, expuse de tine in premiera.
Despre gradinita deja ti-am raspuns la tine acasa, dar preiau de acolo un pasaj.
Strengarita noastra a trecut cu brio de prima saptamana de acomodare si a facut deja primul pas spre socializare, asemeni lui Neil Armstrong, care in anul de gratie 1969 facea primul pas pe Luna... :)

Anonim spunea...

Iti multumesc frumos pentru aceasta insemnare, pentru melodie dar mai ales pentru poveste. Mi-a mers la suflet.
o sambata minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

@James Crissilv
Daca tesatura povestirii si duiosia melodiei s-au ingemanat intr-o simbioza cuceritoare pentru suflet, atunci bucuria mea este intreaga :)
Pana la urma in fiecare dintre noi vietuieste un pui de pasare maiastra, doar ca trebuie sa gasim calea cum sa crestem pasarea cu dragoste, stralucind in soare si bucurandu-se de zborul descatusat, adica sa descoperim o formula viabila ce tine tot de esenta vietii...
O seara luminata de caldura sufleteasca si impodobita cu bogatiile spiritului !

Anonim spunea...

Pescăruş drag ... pescăruşule ...
FELICITĂRI şi mai ales MULŢUMIRI !
Duminică senină , prietenă dragă , mi-era dor să sburătorim zajedno ...
Ştii ce, eu sunt un vultur sacru, şi mă strigă un anume munte, în colivie nu vreau, dar sborul în doi spre munte se poate, nu-i aşa ?
calde îmbrăţişări şi duminică minunată , Cora !
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Da, sa sburatorim impreuna, Sfinxule drag, tamo daleko... ce invitatie atragatoare, deja simt freamat de nerabdare in aripi :)
Spre un anume munte, dar si spre o anume mare, vom taia orizonturile, vultur si pescarus, intrecandu-ne in arabescuri conturate inalt pe cer...
Special pentru tine, prietena mea speciala, o dedicatie de suflet:
http://www.youtube.com/watch?v=QDULut0cTsY&feature=related
Va trebui sa programam impreuna programul de zbor :)
O Duminica binecuvantata printre zambete cu priviri senine de copii si tineri, alaturi de voinicul tau pui de leu ! :)

Anonim spunea...

O minunatie sa-i asculti, nu ai nevoie decat de liniste si totul vine de la sine. Multumesc!

Anonim spunea...

Povestioara are mesajul ei bine conturat, daca o parcurgi te gandesti bine daca merita sa mai tii in colivie vreo pasare.Am avut doua,au reusit sa se elibereze singure. Sper sa fie fericite acum de libertate.Totusi au scapat intr-o "jungla"unde dusmanii le vaneaza.
De fapt,si viata noastra este o lupta in aceasta jungla.

pescarusul argintiu spunea...

Asa este, draga Paul :)
I-am lasat pe cei doi desavarsiti protagonisti ce-si unesc vocile cu atata har, la sfarsit, ca "premiu" special pentru truda de a patrunde talcul duioasei povestiri despre tristetea Pasarii Maiastre, inzestrata cu virtuti rare si valoroase, dar uneori neapreciate...
Ma bucur mult ca ai meritat si ai primit "rasplata" muzicala, cu adanci rezonante in sufletul tau.
O seara senina, armonioasa si atinsa de binecuvantare divina, in aceasta deosebita zi de sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci !

Anonim spunea...

@Paul, uneori duşmanii nu ştiu exact ce vânează şi, cine ştie cu ce se aleg şi ce culeg , pasărea sacră e... Sfântă , niciodată nu uită palma ce a încălzit-o, prmit ca în poveştile mele vulturul sacru să-şi continue zborul neintinat :) Deseori, laşi duşmanul să se apropie foarte tare, ca să-l poţi anticipa la timp, cine ştie...
Dumnezeu să fie cu noi toţi !
@ Cora,
Mulţumesc drago , calde îmbrăţişări,
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Sibilla draga mea, ca de fiecare data, ne daruiesti profunde deslusiri asupra esentei vietii.
Sunt sigura ca si Paul este in asentimentul tau, asteptand ca si mine, cu multa nerabdare, ispravirea minunatelor experiente si trairi ale Vulturului sacru, in preajma imparatiei Pamantenilor :)
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti !