joi, 25 septembrie 2008

REFLECTION - "ANASTASIA" Music Film...



"Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult timp tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem
tot atat de aproape
si, ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput, de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul..."


(Stefan Augustin DOINAS - "Astazi ne despartim")

8 comentarii:

Anonim spunea...

Un film nemuritor la fel ca si My Fair Lady.
O zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

Desi ecranizarea dateaza de peste o jumatate de veac, distributia cu Ingrid Bergman si Yul Brynner il recomanda de la sine, ca si firul captivant al actiunii.
Mi-e dor sa-l revad si sa ma incarc de farmecul nemuritor al artistilor...
Sa te bucuri de lumina blanda si de culorile speciale ale acestei zile de toamna !

Bibliotecaru spunea...

Click AICI

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, iti multumesc pentru link-ul la poezie, poate ca era util sa fi stiut carui actor apartine vocea din fundalul inregistrarii.
Poate la a doua reascultare sa-mi dau seama cu precizie despre cine este vorba :)
Surpriza auditiei a fost oricum extrem de placuta !

Anonim spunea...

Hehe, filmul copilariei mele. Ce frumos, cate vise s-au nascut intr-un copil. Pacat ca suntem nevoiti sa crestem si sa uitam ce am visat atunci. Cate amintiri frumoase mi-ai provocat cu imaginile si melodia.

pescarusul argintiu spunea...

Oana, marturisirea ta sincera si neasteptata ma mobilizeaza o data in plus sa revad filmul, fiind predispusa deja la nostalgii din cauza decorului mohorat si rece al acestei toamne in plina derulare...
Ma bucur ca ti-am oferit o senina trecere in revista a unor amintiri avand radacini in anii plini de farmec ai copilariei :)

Anonim spunea...

Superb, Cora ... mulţumesc !
Mi-e dor de copilărie, de copilul care am fost şi, cred îi voi da o mică întâlnire zilele acestea ... ;) :)
calde îmbrăţişări,
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Draga Niko, am stiut din prima clipa cand te-am cunoscut prin mijlocirea paginilor de virtual, ca esti atrasa de orice unda de gingasie si sublim transferat in arta, de orice sensibila sclipire artistica, deci cum sa ma mai indoiesc ca ai atins o stare de emotie si incantare, interferand cu virtutile Anastasiei ! :)
Doar in tine salasluieste sufletul cald, suav si plin de freamat al Jasminei, care te cheama neincetat sa te reintalnesti cu ea si sa fugiti desculte prin campiile de visari...
Te imbratisez si eu cu mult drag !