- Numele de familie si prenumele?
- Eu.
- Anul de nastere?
- Cel mai tanar an:
cand se iubeau
parintii mei.
- Originea?
- Ar si seman
dealul acel
din preajma codrilor.
Stiu toate doinele.
- Profesiunea?
- Imi iubesc plaiul.
- Parintii?
- Am numai mama.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupatia ei?
- Asteapta.
- Ai fost supus judecatii vreodata?
- Am stat niste ani inchis: in mine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Ingropat.
In pamant strain.
Anul 1945.
("FORMULAR" - Grigore VIERU)
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
("SAH" - Marin SORESCU)
Cand Narcis a murit, iazul placerii sale se preschimba dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, si Oreadele venira plangand prin codrii, pentru a-i putea canta iazului si a-l mangaia.
Si cand vazura ca iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, ele isi despletira cozile parului si se jelira iazului si ii zisera: 'Nu ne mira ca bocesti in felul acesta dupa Narcis,
atat de frumos era.'
'Chiar a fost Narcis frumos?' spuse iazul.
'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?' raspunsera Oreadele. 'Pe langa noi doar trecea totdeauna, ci pe tine te cauta, si obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.'
Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine in jos, in oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.'
("Discipolul" - poem in proza - Oscar WILDE)
Dacă pierzi răsăritul
aşteaptă din nou
soarele.
Dacă pierzi o iubire
iubeşte stelele.
Dacă iubeşti
sorele şi stelele,
nu mai aştepta
trecerea orelor.
Nu plânge!
Abisul nu se preface în lumină
fără arderea adâncă
a infinitului ...
Eternitatea
e răsăritul tău,
iubire de lumină.
("Dacă pierzi răsăritul" - Constantin Răducanu)
10 comentarii:
Uite, fac şi eu pe loc un catren.
Bălăcind metamorfoza
Se adună apele,
Chiparoasa tuberoză
Iar îşi schimbă ţoalele.
:)
Da, simplu si la obiect ! :)
Multumesc pentru catren, draga Bibliotecaru, ma duc sa caut o tuberoza chipesa prin natura, in caz ca a mai supravietuit capriciilor toamnei ;)
Suna bine,poezia lui Grigore VIERU..De fapt, toate poeziile sunt dragute si ma fac sa zambesc...Multumesc!Nu prea am citit astfel de poezii pana acum....Apropo, te-am adăugat la favorites links....O seară minunată!:)
Si mie mi-au placut, Cristian si m-am bucurat recitindu-le.
Daca te-au incantat in aceasta seara ploioasa, e cu atat mai bine :)
Multumesc pentru urari si pentru includere in galeria de link-uri :)
La fel voi proceda si eu.
O seara cat mai reusita !
Sah, poezia lui Marin Sorescu, a fost si este preferata mea...a fost o vreme cand am crezut ca este numai pentru mine...apoi am inteles ca ...ce mi se intampla mie, nu mi ...
Multumesc Pescarusule! :)
Se pare că vremea urâtă de afară ne dăruieşte mai mult timp ptr. poezie.:)
Manole draga, ma bucur mult ca ai regasit aici poezia preferata :)
Mesajul din spatele ei este complex si defineste viata ca pe o permanenta confruntare, din care iese invingator cel mai abil, mai experimentat, mai vigilent si mai... inspirat.
Nu ne ramane decat sa continuam partida si sa fim atenti la atacurile pionilor de tot felul, pentru a ne proteja cu onoare, piesele cel mai de pret.
Sa castigi cat mai multe "meciuri" cu piesele albe, fara pata ! :)
Starsgates, poate ca da... poate ca de vina este si o anumita dispozitie care ne aseaza din cand in cand pe orbita sensibilitatii acestei specii literare :)
Perceptia ta este corecta, sigur ca si toamna isi are vina ei...
Sa vezi cand ne vor troieni valurile de frunze spulberate de vant si purtand haina rece a brumei ;)
Brrr... dar ce ecouri se aud in departari ? ... cri-cri-cri, toamna, cri :(
"Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...
Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...
Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...
Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!"
Mereu in aceste zile il aud pe greierasul lui Toparceanu plangandu-si cu glas de balada conditia ingrata de cantaret al naturii, comod, vulnerabil si lipsit de ocrotire, dar cu suflet mare, de artist...
Voi fi scurtă : mulţumesc , sis !!!
http://flori.topromania.net/images/89.gif
Ştii că eşti minunată ! :)
Sibilla
Niko draga mea, gandul tau bun si sensibil m-au inseninat :)
Iar cosuletul plin cu trandafiri e absolut superb !
Ma face sa ma intreb daca serbam azi vreun moment festiv ? ;)
Da, stiu !
In fiecare zi de Duminica e sarbatoare si asa trebuie sa fie si in sufletele noastre :)
Trimiteți un comentariu