STEFAN IORDACHE a fost un mare ACTOR si un mare CARACTER, alcatuire rarisima in definirea structurii unui OM al zilelor noastre. O data cu fiinta sa, s-a stins o aristocratie interpretativa, un cavalerism stralucitor, au disparut momente de mare sensibilitate ale dramaturgiei romanesti.
De acum murdaria si nimicniciile marunte ale acestei lumi nu-l vor mai atinge. Deja Maestrul, inconjurat de un cor de ingeri luminosi, s-a mutat pe o stralucitoare stea.
Inca sub imperiul socului acestei stiri pe care am aflat-o cu o ora in urma, la o emisiune speciala a Antenei3, am cules acest anunt sec si lipsit de tresariri, aparut in "Evenimentul zilei", sub titlul "A MURIT STEFAN IORDACHE"...
Decesul actorului a survenit la un spital din Viena. Cauza este un stop cardio-respirator, pe fondul agravării bolii de care suferea de câtva timp, leucemie. Născut la Calafat în 1941, Ştefan Iordache a fost unul dintre cei mai apreciaţi artişti români ai teatrului şi cinematografiei româneşti. Internat la spitalul Elias în cursul săptămânii trecute pentru efectuarea de investigaţii medicale, conform purtătorului de cuvânt al instituţiei, artistul a fost transfer vineri la o clinică din Viena. Conform Mediafax, atât Ştefan Iordache, cât şi familia acestuia au cerut medicilor din ţară şi celor din Viena păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea sa de sănătate.
Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, a declarat, pentru Mediafax, faptul că îl consideră pe artist drept unul dintre cei mai mari actori ai scenei româneşti. "Ştefan Iordache a fost un om cu un talent excepţional şi cu o mare putere de expresie. Iorgulescu a mai declarat că acesta va rămâne în memoria oamenilor cu detaşarea, ironia şi subtilitatea prezenţei sale.
Ultimul său film, "Ticăloşii", a fost lansat în 2007.
Stefan Iordache & Sanda Ladosi - "Eu vreau sa-ti spun ca te ador"
FILMOGRAFIE:
2004, "Faraonul"
1997, "Omul Zilei"
1996, "Eu Adam"
1993, "Cel mai Iubit dintre pământeni"
1993, "Oglinda"
1992, "Hotel de lux"
1991, "Cei care plătesc cu viaţa"
1989, "Noiembrie, ultimul bal"
1988, "Prinţul negru"
1985, "Ciuleandra"
1985, "Glissando", premiul ACIN pentru interpretare masculină
1981, "De ce trag clopotele, Mitică"
1981, "Înghiţitorul de săbii"
1981, "Pruncul, petrolul şi Ardelenii"
1980, "Buncă seara, Irina"
1979, "Bietul Ioanide"
1978, "Avaria"
1972, "Adio, dragă Nela!"
STEFAN IORDACHE - "Sa-mi canti, cobzar"
"Sa-mi canti cobzar batran ceva
Ceva ce stii mai bine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine
Ca vin ti-oi da si bani ti-oi da
Si haina de pe mine
Sa-mi canti cobzar batran ceva
Sa-mi canti si din vioara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara
Ca doar s-o ispravi de acum
O viata atat de amara
Lasati-ma langa pahar
De viata nici nu-mi pasa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa
Ca sunt copil al nimanui
Si n-am nici bani nici casa
Lasati-ma in fum sa stau
In crasma-ntunecata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubit o fata
Sa beau sa cant si-apoi sa uit
Ca am iubït o fata..."
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Credinciosii ortodocsi rostesc in aceasta zi de sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci, o frumoasa rugaciune spre cinstire.
De acolo, de Sus, din zarile nemuririi, Stefan Iordache, artistul atins de geniu si har dumnezeiesc, o sopteste cu smerenie, evlavie si credinta, impreuna cu noi:
“Bucura-te, Cruce purtatoare de viata, semnul cel nebiruit al crestinatatii, usa raiului, întarirea credinciosilor, zidul cel dimprejurul Bisericii prin care s-a pierdut si a încetat blestemul, s-a înghitit puterea mortii si ne-am înaltat de pre pamânt la cele ceresti; arma nebiruita împotriva demonilor, marirea mucenicilor, podoaba cuviosilor cu adevarat, limanul mântuirii, ceea ce daruieste lumii mare mila”.
20 de comentarii:
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Astazi avem inimile indoliate prin plecarea Maestrului Stefan Iordache la Cele Vesnice, dar tot astazi este si zi de mare sarbatoare, "Inaltarea Sfintei Cruci", denumita popular "Ziua Crucii". In aceasta zi, la Sfanta Liturghie duminicala, preotul, pregatind Sfanta Impartasanie, rosteste in taina aceasta rugaciune: “Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta inverea Ta o laudam si o marim, ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne inchinam Sfintei Invierii lui Hristos, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.”
SUNT COPLEŞITĂ DE DURERE
SUNTEM ATÎT DE MICI ŞI TOŢI ÎN MÎNA LUI DUMNEZEU
CÎND SE DUCE DINTRE NOI UN ARTIST ÎNSEAMNĂ CĂ NU L-AM IUBIT DESTUL,CĂ NU L-AM OCROTIT DESTUL CU IUBIREA NOASTRĂ DE TOT RĂUL ŞI NEDREPTATEA UNEI LUMI TRISTE ... LUME RĂMÎI TOT MAI SĂRACĂ ŞI PLINĂ DE UMBRE, NOI ... TOT MAI SINGURI ŞI MAI SĂRACI,DUMNEZEU SĂ NE AIBE ÎN PAZA LUI ŞI SĂ-I DEA ACTORULUI PACE , LINIŞTE ŞI ODIHNĂ
Cella, cuvintele noastre incearca sa cuprinda durerea si neputinta care ne macina la disparitia cutremuratoare a unui munte de talent si constiinta, cuprins in forta a doua cuvinte: Stefan Iordache.
Alaturi de vibratia gandurilor tale, asez marturisirile artistului, exprimate simplu si firesc, in ultimul sau interviu acordat ziaristilor de la "Jurnalul National", in cursul acestei veri.
"Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mahnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vant, pentru ca nimic nu se schimba.
Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust".
Despre prietenie, cel care l-a interpretat pe Hamlet spune ca nu exista, si ca in viata avem parte "doar de momente de prietenie".
Si o ultima reflectie stralucitoare a maestrului, marturie a pasiunii sale pentru atingerea starii speciale de excelenta:
"Cred ca sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decat sa incercam sa influentam nitel ce ne-a dat el. Asta e important, sa slujim viata. Sunt unul dintre oamenii care dau extemporal seara de seara, la spectacol"...
Intr-adevar o mare pierdere.Cella are dreptate,am ramas mai saraci, golul ramas prin plecarea maiestrului din asta lume-greu de inlocuit.
Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace si sa-l aseze acolo unde nu este durere nici suspinare,ci viata viacului...amin!
Paul, fiinta sa luminoasa inca mai staruie in jurul nostru, ne atinge cu sclipirile sale cu valoare de unicat, ca si crampeiele sale de marturisiri. Sa-i ascultam soaptele ce-i invaluie esenta devenirii...
"Eu joc teatru, pentru ca nu stiu sa fac altceva! Daca stiam sa montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit sa devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a impins aici. Cand am dat admitere la Medicina, am facut vizita medicala la facultatea de teatru. Iar cand am iesit de acolo, mi-am notat intr-un jurnal ca niciodata nu as vrea sa traiesc printre asemenea oameni. Daca teatrul e inima mea, atunci afla ca inima mea a fost cucerita treptat, in timp. Hmmm, am senzatia ca Dumnezeu m-a luat pe par si m-a tras in sus. Stii, in adolescenta eram foarte jos"...
....................................................
"Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de scoala rezulta ca sunt pe scena de 49 de ani. Eu imi fac meseria asa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore inainte de spectacol, repet textul, intru in stare. Numai Mitica Popescu face ca mine. Este si el un maniac al teatrului.
.....................................................
Si, de 30 de ani, nu mi s-a intamplat sa joc cu sala goala. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea sa rada la teatru, lucru care a intrat subliminal in urma influentei unor trupe ca "Vacanta Mare", "La bloc". Actorii tineri gresesc si ei. Cred ca si daca ar juca Hamlet ar vrea sa faca lumea sa rada."
Despre oamenii din Romania spune ca nu-i place de nimeni. "Vad doar oameni destepti, dar necinstiti. La noi, gura bate scaunul, ca sa nu zic altfel".
O adanca reverenta, Maestre si flacara pretuirii pamantenilor sa va insoteasca vesnic, pe steaua unde v-ati mutat de astazi si care va poarta numele !
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Oamenii mari sunt putini... si tot muritori sunt si ei... pacat...
O toamna care incepe atat de trist cu plecari de artisti din locul unde nici noi nu ne simtim prea bine,din lumea asta marcata de mercantil,la inceput de deceniu,secol,mileniu.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe cel care pleaca si ramane in acelasi timp!
Cora,o toamna mai vesela iti doresc de acum incolo si binele sa-si puna amprenta pe chipurile noastre prin zambete.Te imbratisez. :)
Laura, asa este, oamenii mari sunt putini si muritori, dar cel alesi raman cu aceasta aura divina pana la sfarsitul vietii lor.
Deloc intamplator, Stefan Iordache, unicul, genialul artist, a fost chemat de Dumnezeu sa urce la Cele Vesnice, exact de Ziua Inaltarii Sfintei Cruci !
A fost un semn pentru pamanteni, ca acest "cel mai iubit pamantean" s-a bucurat de sfinte onoruri in Ceruri...
Da, Elisa draga, avem un inceput de toamna ravasit si trist, rece si scaldat de lacrimile ploilor, marcat de disparitia unor cavaleri ai artei dramatice romanesti, de comemorarea unor momente tragice pentru omenire, de risipirea unor sume uriase in alte directii decat cele ale eradicarii saraciei, bolilor, analfabetismului sau refacerii conditiilor de trai dupa dezastrele naturale.
Daca facem un bilant al primelor noua luni din 2008, descoperim ca trei sferturi din acest an au fost invadate de cenusiu brazdat din plin cu negru...
Dar sa lasam pe seama statisticii aceste rezultate, iar noi sa ne inflorim in suflete noi prilejuri de bucurii si impliniri, iar pe chipuri, noi si proaspeti muguri de zambet !
Cu drag te imbratisez si eu :)
O pierdere irecuperabila.
o zi minunata iti doresc
James, asa este.
Stefan Iordache a fost UNIC si IREPETABIL, un ARTIST deosebit, care a facut inalta cinste numelui de OM si de aceea a fost printre CEI ALESI.
Acum a devenit un nume de sfant incrustat pe o stea, sa-i inchinam intreaga noastra veneratie, o merita cu prisosinta !
O zi senina si linistita pentru reflectii valoroase !
:( si totusi nu era atat de batran incat sa plece... odihneasca-se in pace!
Rox, bine ai venit si iti multumesc pentru vizita ! :)
Stefan Iordache, inca din timpul vietii isi castigase prin muntele sau de talent si arta sa de a construi fundatii solide pentru tinerimea profesionista a actoriei, statutul excelentei poleita cu aura nemuririi.
La cei 67 de ani ai vietii sale biologice, nu era prea batran, ai dreptate, ajunsese la o starlucitoare maturitate artistica.
Dar "plecarea" spre nemarginire a oamenilor atinsi de geniu tine tot mai putin de datele personale din cartea de identitate...
Ce sa mai spunem de Adrian Pintea sau Florian Pittis, care aveau inca atatea si atatea de spus si de daruit ! :(
O zi mangaiata de blande meditatii !
Pescăruş argintiu drag sufletului meu ...
E o toamnă iată, bogată în lecţii şi pilde dureroase pentru noi ...
Maestrul a plecat atât de mâhnit, prea mîhniţi pleacă marile valori, atât de mâhniţi ...
A iubit şi a slujit viaţa, a îngenunchiat în faţa publicului său cu dragoste, s-a dăruit , şi totuşi a plecat mâhnit...
Cerul plânge cu tăceri, dincolo de tăceri, picături, fărâme de suflet , sclipesc, parcă ar spune ” măcar voi, măcar voi... să o faceţi şi pentru noi, suntem lângă voi, tamo daleko, dar îmcă lângă voi ” ...
Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
calde îmbrăţişări sestro,
Sibilla
Vrem sau nu viata merge mai departe.
o zi minunata iti doresc
De ce oare numai din momentul in care nu-i mai avem pe cei valorosi langa noi incepem sa-i pretuim cu adevarat?!
Draga Niko, tristetea este coplesitoare si golul ramas in urma sa, de neinlocuit.
Artistul, dupa cum el insusi marturisea, a avut doua regrete mari in viata: nostalgia anilor tineretii si lipsa unui urmas care sa-i poarte numele si care sa-i duca mai departe focul viu al talentului...
Trebuie sa ne mangaiem cu gandul ca desi a plecat prea devreme dintre noi, a fost un OM IUBIT DE DUMNEZEU.
Si de acolo de sus, steaua sa luminoasa ne va calauzi noua, celorlati pamanteni, pasii mici si sovaitori.
Astazi trupul sau neinsufletit este gazduit de foaierul Teatrului National din Bucuresti, unde asteapta sa primeasca dovezile de pretuire si recunostinta ale semenilor sai...
Cu drag,
Cora
Draga James, este in firea lucrurilor sa vrem si sa putem sa ne ducem destinele pana la capat si sa incercam sa ne implinim menirea, indiferent cat ne-ar fi sufletul de greu si mintea de naucita, ai dreptate.
O zi luminoasa si implinita !
Tibby, probabil ca acest lucru face parte din legea vietii.
Ne obisnuim ca omul atins de geniu, in generozitatea si imensa lui putere de daruire si spirit de sacrificiu, sa ne dea mereu inalte dovezi de excelenta a spiritului, uitand ca se cuvine sa-i intoarcem din tot sufletul si dupa putinta noastra aceste inestimabile frumuseti.
Bine ai revenit din calatoria in inima Apusenilor !
Trimiteți un comentariu