Intr-una din serile trecute am vizionat de pe DVD, impreuna cu strengarita mea de aproape 4 ani, filmul atat de apreciat in anii comunismului, "Extemporal la Dirigentie", regizat de Nicolae Corjos in anul 1987, film care a venit ca o urmare fireasca a precedentelor productii "Declaratie de dragoste" (1985) si "Liceenii" (1987), semnate de acelasi regizor si extrem de ovationate de marele public.
Premiera la "Extemporal" a avut loc la data de 8 Februarie 1988
Rezumatul filmului ar putea fi schitat cam asa:
Anul scolar este inaugurat de profesorul Socrate printr-un extemporal pe tema "Cum as vrea sa fie dirigintele clasei?". Popularitatea lui Socrate (Ion Caramitru) o ingrijoreaza pe profesoara de mate, Isoscel (Tamara Buciuceanu-Botez), gata oricand sa dea jos "militaria din pod". Dar Socrate are si el grijile lui, pe care i le face Anca (Madalina Pop), fiica sa indragostita, din dorinta de a-i atrage atentia cu orice pret, colegului ei, Doru...
Apoi se deplaseaza centrul actiunii de pe adolescenti, pe dascalii lor, angrenati in tot soiul de confruntari care fac deliciul privitorilor.
Extemporal pentru viata
Un epilog, o prefata
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal
Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uita...
Ce crezi ca e fericirea
Unde incepe iubirea
Extemporal, extemporal
Un cuvant scolaresc cam banal
Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Zi de zi
Imposibil e chiulitul
Sau pretextul cu mintitul
E zadarnic si tocitul
Cred ca stii...
Astazi la dirigentie
Lectia oare cine-o stie
Lectia vietii vesnic vie
Numai ea
Sa copiezi n-ai de la cine
Fiindca ce e rau sau bine
Poti afla doar de la tine
Nu uïta...
Recunosc, pe mine m-au potopit amintirile acelor ani minunati de liceu, poleiti cu auriul tineretii noastre...
Vremuri parca ireale, cand grijile vietii erau departe de noi si doar tineretea ne dicta si ne insipra actiunile.
Voi ce ecouri pastrati in suflet din acei ani irepetabili ?
MODERN TALKING - "In 100 years"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
18 comentarii:
Pentru mine liceul si facultatea sunt amintiri frumoase. Noi stiam sa invatam, sa ne plimbam, sa ne distram. Cred ca in fiecare sambata aveam program cu prietenii, cu colegii, nu ratam nimic. Mergeam la teatru, la concerte, la ceaiuri, ne adunam unii la altii si ascultam muzica, mergeam la expozitii de pictura, traiam frumos. Parintii erau indulgenti, eu n-am avut restrictii de nici un fel, dar nici nu le-am creat probleme.
Eu am iubit mult scoala, mi-a placut sa invat, pur si simplu si aveam timp si pentru citit, crosetat, gospodarit, etc. Eram nelipsita din bucatarie, cumparaturi si altele.
Greenfield draga, ma regasesc in mare parte a marturisirilor tale legate de frumosii ani de studiu din liceu si facultate. Poate doar frecventa acestor actiuni de recreere si de intalnire cu colegii era mai diferita. Tot timpul am avut de suportat o excesiva grija din partea parintilor, ca unic descendent al familiei lor, si de aici si anumite restrictii de a participa la initiativele de grup, in ciuda rezultatelor foarte bune de la invatatura si a comportamentului meu extrem de pasnic si integru :)
In timpul facultatii, mai ales in primul an, nutream un soi de invidie fata de colegii din provincie, pe care-i consideram privilegiati, avand "resedinta de domiciliu" la caminele studentesti si alte oportunitati de petrecere a timpului liber.
:)Sunt bătrână pescăruşule dacă exclam ,,Ce vremuri!,,
Liceul l-am făcut aproape de casă şi ştii cum era navetă, treapta de clasa a XI a, şi din trei clase de mate-fizică rămânea una singură unde trebuia să rămân şi eu, bacalaureat şi sigur facultatea.
Dar facultatea am terminat-o la Cluj, aşa că am stat în cămin aşa că am avut parte de viaţa studenţească din plin.:)
În sesiune la biblioteca judeţeană unde aveam locurile noastre,cu una dintre colegile mele de cameră şi de grupă (care acum e şi nănaşa copiilor mei).
Iar în rest vizitam tot ce era de văzut sau de auzit şi nu lipseam de la Casa de Cultură,sigur ptr. discoteci.:)
Frumoase vremuri pescăruşule.
Pescăruş drag ...
Ce vremuri....mi-a fost dragă tare, Isoscel în film, un rol de zile mari :)
Peste ani, am avut tamponările mele cu un domn ” Isoscel ”, profu de psihodiagnostic, Todea, o somitate ... ne certam cred de-a dreptul cu plăcere :))
La terminarea fiecărui curs, seminar, mereu spunea ” mică şi-a dracu, vampir energetic.... în puşcării să mergi să lucrezi, storci omul, sigur nu te tragi din neam de spioni ? ” Şi eu zâmbeam mereu ... ” domn profesor, nu răspund la provocări ...” :))
Mulţumiri, sestro :)
Duminică plăcută şi binecuvântată !
http://noolmusic.com/google_videos/yundi_li_chopin_piano_concerto_no_1_2nd_mov.php
Sibilla
Draga Starsgates, de ce sa te simti astfel ?
Crede-ma, nu e cazul, poate doar usor nostalgica, caci se poate foarte bine intampla sa exclamam la fel si la o zi dupa finalizarea lungului maraton al anilor de studiu ! :)
Din nucleul purtand ravnita marca de real "matematica-fizica" provin si eu, din obligativitatea sustinerii celor doua trepte de liceu m-am dezvoltat si eu, asa ca te inteleg foarte bine.
Frumos si fruntas oras ti-ai ales sa urmezi facultatea, felicitari !
Cred ca multe amintiri din anii studentiei izvorasc din lada ta de zestre ;)
Am ajuns la momentul cand incepem sa retraim experientele anilor de studiu prin ochii copiilor nostri...
Draga Sfinxule vesnic in dialog cu tine insuti, mi-ar fi placut sa iau si eu parte la disertatiile captivante si antrenante ale domnului profesor Todea, care mai dezlegau un mister al complicatei discipline numite usor medical "Psihodiagnostic" :)
Numai ca pasii facuti pe traiectoria studentiei nu m-au purtat cu nici un prilej spre Timisoara...
Ai facut foarte bine ca ai incercat "sa storci" cat mai multe cunostinte de la dimensiunea impunatoarei sale pregatiri si experiente de dascal :)
Revenind la prezent, vad ca nici eu nu prea am de ales, trebuie musai sa-ti raspund la provocari, ma framanta deja setul acela magic de intrebari... ;)
Sa ai parte de multa liniste, armonie si zambete luminoase in aceasta Duminica de Septembrie !
Doamne cat de mult am iubit aceste filme. Ce pata de culoare erau pentru sufletele noastre de adolescenti.
o zi minunata iti doresc
Anii de liceu au farmecul lor.Sincer sa fiu, nu ma incanta ideea de a sta si invata pentru teza....:)Au fost momente placute care apartin deja de domeniul trecutului. Cand am devenit student, lucrurile au stat si mai bine....Era super ca trebuia sa invat abia in sesiune....Nu mai era ca in liceu..:)Una peste alta, adolescenta in sine, este ceva minunat care nu se mai intoarce decat intr-o alta viata...:)Pe curand sufletel!:)
Draga pescarusule .
In primul rand ... pentru acest articol ... ai nota ... 10 :)... cu felicitari :P
Amintirile in general te fac sa te treaca fiorii , te fac sa zambesti , sa-ti amintesti de ce a fost ... de ce a trecut . Eu recunosc ca imi e putin dor de acea perioada , de distractiile de atunci si in primul rand de faptul ca atunci ... nu-mi pasa de nimic :)
Cand revad aceste secvente din film ... nu ma pot gandii decat la faptul ca "viata este frumoasa" ... trebuie traita si toate trebuie facute la timpul lor ...
Pe curand pescarus drag :)
James, asa este !
Si eu am amintirile vii din acea perioada si aproape de suflet.
Toate salba de filme - ecranizari dupa romanele lui George Sovu au fost ca un manunchi de raze stralucitoare pentru motorul adolescentei si tineretii noastre.
Nu putem fi decat recunoscatori lantului de conjuncturi favorabile, care au facut posibila realizarea acestor capodopere pentru cinematografia romaneasca.
Un inceput de saptamana sub semnul elanului tineresc ! :)
Cristian, iti multumesc pentru aceste marturisiri pe care le-a provocat evocarea unui film romanesc extrem de indragit, alaturi de celelalate doua succese cinematografice din seria "Liceenii" :)
Eu am reusit sa trec senina peste perioada tezelor, inarmanadu-ma cu un moral adecvat, cu destula incredere in fortele proprii si cu materia de studiu insusita constiincios.
Am avut unele tresariri legate de diverse examene din sesiunile studentiei, dar care in final s-au soldat cu "happy-end".
I wish you all the best and a very clear blue on the sky of your soul ! :)
Multumesc draga domnule profesor pentru nota acordata ! :)
Bine ai revenit Razvy, chiar zilele trecute ma intrebam ce mai face un tanar si proaspat bucurestean, dornic de afirmare si de cladirea unor temeiuri statornice... ;)
Ma bucur sincer pentru gandurile tale exprimate aici, pe care le impartasesc si eu, punand accent pe concluzia ta finala: "toate trebuie facute la timpul lor", in caz contrar ele nu mai pot avea acelasi ecou puternic in sufletul nostru :)
Multa bafta in mijlocul ritmurilor tumultuoase ale Capitalei !
Cora,draga mea,prea multa scoala strica...mie, fiindca ma .."melancolizeaza" si este destula tristete in ploaie si-n frig.
Ei da,grozav film,grozavi profesori,iar elevii ca-ntotdeauna...isteti,descurcareti,cu mult bun simt si preocupari obisnuite.Acum pare sa fie altfel. :)
Draga Elisa, e foarte adevarat ca vremea mohorata ce persista de cateva zile si cenusiul rece al toamnei ne provoaca destule melancolii, pentru a mai suprapune altele noi, legate de nostalgia anilor de studiu...
Dar sa incercam sa ne dezbaram de tristeti si sa pastram unda luminoasa a celei mai frumoase perioade din viata noastra :)
Stiu ca am de onorat o Leapsa de la tine si promit sa-i dau curs cat mai degraba ;)
Te imbratisez cu drag !
Vreau sa le revad. Desi au trecut atatia ani si atatea alte studii, tare mi-e dor de anii de liceu.
o zi minunata iti doresc
anii de liceu...rebelii unor vremuri nu tocmai... rebele!
frumoase amintiri, eram liberi dar nu stiam ce insemna libertatea!
multumesc, draga Cora!
James, in mod sigur ca revederea lor dupa 20 de ani, nu poate fi decat binevenita si incarcata de retrairea unei etape frumoase din viata noastra si din sirul lung al anilor de studii.
Ce poate fi mai emotionant decat sa-ti iei printesa intr-o seara pe genunchi si sa urmariti impreuna peripetiile pline de farmec ale generatiei din care a facut parte candva si taticul sau ? :)
Asadar, vizionare placuta si multa armonie in sanul familiei !
Manole draga mea, rebeli cum bine spui tu, tineri si nelinistiti mai eram, si toata lumea din jur era a noastra ! :)
Cu toate limitarile si restrictiile de atunci, pe care generatiile "Mc Donald's" de astazi nu le prea intuiesc, cand sa bei un pepsi la cutie insemna ca dispui de valuta, stiam sa traim cu entuziasm, frumos si curat !
Sa te bucuri de o seara plina de caldura sufleteasca alaturi de Mica Sirena si de stapanul inelului tau !
Trimiteți un comentariu