Propun spre rezolvare urmatoarea problema.
Din punctul A, un trecator se deplaseaza intr-o linie dreapta spre punctul B. Din punctul B, un alt trecator se deplaseaza spre punctul A. Ambii trecatori, Amic si Bmic, parcurg aceeasi dreapta si nu se cunosc.
La un moment dat, apropiindu-se de un punct aflat spre mijlocul dreptei, ei devin constienti ca in curand se vor ciocni daca unul dintre ei nu isi schimba directia. La distanta de un metru, unul dintre ei se da la o parte. Niciodata acelasi.
Trecem problema de la 2D la 3D, ridicandu-ne in spatiu. Intr-un fel e interesant ca acest oras haotic si nepasator isi gaseste mereu echilibrul. Stiti Romania.
E suficient sa urci cu avionul si sa te uiti de sus la pamantul stramosesc. Nu vezi doua linii paralele. Nu vezi un drum drept. Nu vezi doua parcele de teren care sa aiba aceeasi forma. Sau aceeasi culoare. E ca o tara construita de-a valma in ultimul timp si de oameni aroganti in indiferenta lor.
Iar haosul global mi se pare definitoriu. Va mai propun o perspectiva interesanta, care intr-un fel justifica problema cu Amic si Bmic. Mergeti pe trotuar si priviti pietonii din spate. Concentrati-va un pic si o sa-i vedeti cum sunt incapabili sa mearga drept. Daca iti fixezi privirea pe spatele unui trecator, o sa vedeti ca el nu merge drept, ci fie spre stanga, fie spre dreapta, chiar daca nu vine nimeni din fata.
Trecatorii se clatina, se opresc brusc, se rotesc in jurul axei, se impiedica, trag dreapta dupa care se razgandesc si tot asa. E fascinant si fermecator in acelasi timp. Iar exemplele de acest gen se extind si la nivelul traficului. Atata sper, ca macar avionul din care ma uit la agricultura haotica romaneasca sa respecte niste culoare de zbor.
Oare mentalitatile majoritatii se clatina ca traiectoriile relative ale pietonilor bulversati ? Sa fie o lipsa de consecventa si de statornicie in exprimarea coerenta a principiilor dupa care ne conducem in viata, dupa care actionam in societatea civila ?
Cautand posibile raspunsuri ajungem din nou sa constientizam haosul adanc implantat in sisteme... ca efect vizibil si palpabil, in multe aspecte ale vietii noastre.
PAULA SELING - "Curaj sa zbor"
14 comentarii:
Este relativ simplu. Linia dreaptă este ceva abstract, o definiţie. Oamenii, deşi sunt obişnuiţi să gândească abstract, în subconştientul lor au o groază de ordine. De aici se întâmplă totul.
Ai imbinat frumos fotografiile cu randurile scrise. Felicitari. Elefantul voia sa treaca prapastia pentru ca la capatul celalat il astepta puiul nazdravan. Orice parinte ar face acest sacrificiu pentu copilul sau.
Avem balcanismul în sânge, iar acesta nu iubeşte linia dreaptă.:)
Asa este cum spui, draga Bibliotecaru, tu mergi mereu la esenta lucrurilor :)
Linia dreapta i-a inspirat inca din timpuri stravechi pe antici, ea sta la baza geometriei tuturor constructiilor nemuritoare, oricat de complexe ar fi ele.
Un proverb in latina invatat la scoala spune ca "Via recta est semper bona" si ar trebui sa se aplice mai mult astazi.
Multi au uitat sa urmeze calea cea dreapta...
Abstractizam mult, dar cand e vorba sa ne usuram viata, ezitam din inertie, constient sau nu.
James, multumesc mult, cel putin m-am straduit sa exprim mai elocvent ideea de bulversare si lipsa de directie :)
Elefantul a decis sa aleaga calea cea dreapta, chiar daca ea trece pe deasupra prapastiei, cu pretul sacrificului de sine.
Desi riscul e maxim, exista macar sansa de 1 la un milion ca el sa scape teafar din acea traversare si sa ajunga langa puiul sau atat de vulnerabil.
O zi senina, atinsa de blanda lumina a toamnei !
Draga Starsgates, evident, si tu ai dreptate :)
Din prea mult balcanism am cam uitat de principiile sanatoase si de traiectoriile corecte, am inceput sa alegem calea intortocheata a labirintului, uneori fara iesire...
Trebuie sa ne aplecam asupra lucrurilor cu mai mult discernamant si sa nu mai mergem la voia intamplarii, doar de dragul experimentarii sau a copierii neconditionate.
Daca am merge drept...nu ne-am intalni NICIODATA!
Fericit este cel ce coteste din cand in cand, pentru a se regasi pe sine!
Oare daca nu ieseam de pe blogul Corinei...mai dadeam de tine?
Sau...eh! iata! sunt fericit!
O seara buna...drag Pescarus!
da, dar balcanismul din sange, nu e ceva incostient, e ceva care ne place!
drumul serpuit si calea scurta! cred ca e o adaptare la mediu!
Draga Paul, mult adevar exista in cele exprimate de tine.
Ma bucur mult ca ai revenit si ca ti-ai facut timp sa lecturezi spicuirile mele.
Se spune ca intalnirile de suflet nu sunt niciodata intamplatoare si ca ele se pot petrece oricand si oriunde.
Mereu se deschid oportunitati, fie pe traiectorii rectilinii, fie pe orbite circulare sau elipsoidale, mereu Dumnezeu ne trimite semne ale prezentei Sale langa noi.
Intalnirile speciale nu se produc la voia intamplarii, ci cu un scop anume si cu persoane anume ! Intalnirile cu oameni speciali, trebuie pretuite ! Pentru ca lor nu le putem darui drept ofranda decat aplauze, flori, si, din cand in cand, cate un multumesc din adancul sufletului ! Pentru ca ei stiu sa ne aduca cu eleganta in suflet iubirea, bucuria sau tristetea !
Ingaduie-mi sa-ti daruiesc suava floare de colt a prieteniei, in semn de recunostinta si pretuire :)
Multe bucurii sufletesti si impresii bogate in culorile toamnei pentru acest week-end !
Manole draga mea, se poate foarte bine gandi si zice si asa ! :)
Unii insa decat sa mearga pe un drum serpuit, mai lung, dar mai firesc, aleg sa "muste din cascaval" si sa-si dribleze semenii luand-o pe scurtatura, crezand ca vor ajunge mai repede la finalul cursei si la implinirea disperata a dorintei existentiale.
Dar in loc sa poarte in causul palmei cireasa de pe tort, uneori, luandu-se la tranta cu viata pe cai necinstite, ajung sa fie rau faultati chiar de ea.
Un sfarsit de saptamana invaluit in auriul bland al toamnei si o benefica adaptare la mediu, asa cum ii sta bine unei Leoaice veritabile ! :)
Care va să zică :
mă declar turbo-balcanică :)
sunt foarte geloasă pe Paul, florile de colţ sunt ale mele :)
nu-mi place geometria deci nici liniile drepte :)
cărările montane musai şerpuite mă ” ameţesc ” ... altfel nu mă las vrăjită de nici un alpinist :)
... în fine, în fine .... postarea e superbă, am luat şi ceva teme de casă, recunosc :)
Ziveli, sestro !
Sibilla
Sfinxule drag, sunt foarte de acord cu autocaracterizarea ta atat de inspirata ! :)
Temperamentul "turbo-balcanic" spune multe despre complexitatea contururilor ce se intretaie neincetat pe harta personalitatii tale plina de forta.
Nu e cazul sa fii geloasa pe Paul si pe floarea de colt ce i-am daruit-o, caci n-am rupt-o din abisuri de munte sau din firide de stanca...
Crestea intr-o zona "eco" protejata, iar eu stiu ca sufletul tau e generos cu prietenii deosebiti, asa ca gradina ta e mandra cu florile ei de colt.
Stiu ca nu cochetezi cu geometria, iar cararile facile si drepte le strabati numai in caz de necesitate, altfel indragesti intens serpuirile cararilor de munte :)
Sa ne traiesti viguroasa si zambitoare, floricica suava de colt !
iti ilustrezi excelent textele! ai putea fi o foarte buna editoare de imagine!
Tibby draga, iti multumesc pentru aprecieri :)
Adevarul este ca s-a intamplat sa am fotografiile la indemana, asa ca le-am extras din locul unde sunt stocate si le-am plasat in text ;)
Poti sa stii, oricand e loc pentru o noua provocare constand in diversificarea orientarii profesionale !
Trimiteți un comentariu