Rasfoind paginile revistei-ghid "24-FUN" cu detasarea specifica sfarsitului de saptamana si cu dorinta de a ma informa despre ce se mai intampla in culisele arenei culturale de la noi, atentia mi-a fost retinuta de un articol scris de realizatorul de emisiuni radio-tv Andrei Gheorghe, intitulat "Listele lui Adrian", care este urmat de formularea interogativa pe care am asezat-o aici, ca titlu de comentariu pe blog: "Cine ne modeleaza modelele ?"
Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu in repetate randuri cand venea vorba despre debusolarea tinerei generatii de astazi si de lipsa acuta a modelelor cu care se confrunta, de lipsa de interes pentru valorile cu adevarat importante, pe care societatea noastra de consum nu le mai respecta si nu le mai promoveaza, innecandu-se intr-o mare de superficialitate. Totul este acum subordonat unui singur tel principal: acela de a se face cat mai repede bani si de a se risipi apoi pe lucruri efemere, din sfera proprietatii materiale, procurandu-se placeri facile, fara sa se urmareasca deloc atingerea unui echilibru intre "nevoia de a avea" si "nevoia de a fi", care sa implineasca si sa rasplateasca in profunzime stradaniile individuale cu adevarat.
Acum 20-25 de ani, cand eram adolescenti de varsta liceului si ne pregateam sa pasim pragul maturitatii, impreuna cu colegii mei de generatie cautam febrili modele de viata in jurul nostru, in parintii nostri, in dascalii nostri, in eroii preferati ai cartilor citite si recitite intre doua meditatii, pentru ca asa simteam, asa percepeam ca trebuie sa ne construim personalitatile, pe baze solide, impulsionati fiind de concurenta valorilor ce se ridicau dintre noi.
In vremurile pe care le traim acum exista mult mai putin respect si apreciere pentru stiinta de carte, foarte putini tineri isi doresc sa-si continue studiile universitare, si nu intotdeauna costurile relativ ridicate legate de procesul de invatare sunt principalul motiv, ci tocmai lipsa modelelor pozitive din vietile lor.
Dar sa revin la articolul scris de Andrei Gheorghe luna trecuta, la inceput de Martie 2008, in stilul sau alert si fara ocolisuri:
"Salut pe aceasta cale prezenta domnului senator, poet, om de cultura Adrian Paunescu. S-au dus modelele; incet, incet ele ne mor. Si atuncea noi devenim invariabil mai slabi, mai saraci, mai orfani. Iata ca insa in tara noastra ce duce atata lipsa de eroi, descoperim cu placere ca inca mai avem pe cine admira. Desi o legenda netrebnica ne spune ca fata poetului a fost umpluta de flegme revolutionare, statura sa continua sa domine arta, cultura si morala romaneasca. Ceea ce este bine. Privindu-l la televizor ne dam seama ca multe argumente necunoscute ale eroismului poetului ne sunt astazi relevate. Bardul a luptat direct impotriva lui Ceausescu cu cuvinte drepte, mestesugite si pline de intelect. Domnia sa a publicat in epoca poeme brave si curajoase in care erau inserate strigate de lupta impotriva carmuirii. Deasemenea skaldul scapa oamenii de puscarie si ii proteja impotriva comportamentului obraznic si rautacios al securistilor si al altor asemenea flacai de teapa lor. Versificatorul a promovat inalte valori autentice ale culturii romanesti, pe multe dintre ele salvandu-le de la un destin nefericit. Litania poate continua ore in sir, caci argumentele talentatului om de cultura sunt nenumarate, bune, drepte si darze. Prin urmare, doresc sa-i salut reintrarea in scena publica si sa va spun voua tuturor in gura mare ca din punctul meu de vedere dl. Adrian Paunescu este un Oscar Schindler al napastuitei natii romane ! Asa tara, asa Oscar."
Timpuri Noi - "Perfect" - Live
Nu pot sa mai spun decat atat: Bravo, Andrei ! Multumim ca ne ajuti sa nu ne uitam radacinile devenirii noastre, adica inclusiv alegerea responsabila a modelelor si dorinta de ne apropia macar de ele, daca nu si a le depasi. Si mai ales pentru ca propagi ideea ca tinerii de azi au datoria sa invete si sa se modeleze neintrerupt, pentru ca esenta permanentei noastre sa nu se stinga !
Nu-i asa ca va mai amintiti si voi, prietenii generatiei mele trecuti de hotarul celor 30 de ani, aceste versuri si aceasta melodie calda ce ne susura in urechi, fie cu prilejul repetiilor corale si ale serbarilor pionieresti de la scoala, fie din transmisiile radio-televizate ale anilor '70 - '80 ale copilariei noastre ? Ce tineri si frumosi si puri eram atunci, si cat de mult ne doream sa fim cei mai buni, privind mereu la modelele vii din jurul nostru...
Pe atunci acest cantecel se numara printre cele mai dragi preferinte muzicale ale mele din tot repertoriul coral predat de profesoara de muzica, tin minte cum fredonam adeseori mai ales refrenul, pe care nu l-am putut uita si care ma emotioneaza si acum, dupa mai mult de un sfert de veac.
"Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire,
Cu ochii va urmarim.
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum.
Nenumarate flori si palate,
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi,
Dar intr-o zi si noi.
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva,
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti,
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000.
Suntem copii, insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi...
Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba,
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000."
"Noi in anul 2000" - din ciclul "Pionierii"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Este dificil, poate chiar periculos, să propui drept model o personalitate atât de controversată cum este Adrian Păunescu. Dincolo de valoarea sa incontestabilă ca poet, moralitatea lui Păunescu este adesea pusă la îndoială, cu sau fără justificare.
Consider eu că modele noastre ar trebui contruite pe adevăruri general acceptate, recunoscute. Or, repet, indiferet dacă este justificat sau nu, domnul Păunescu nu este un astfel de model.
Cum am putea crede într-un asemenea model când pe la colţuri de stradă auzim că el a fost poetul de casă al soţilor Ceauşescu.
Dezbaterea privind modelele este binevenită, însă exemplul ales de Andrei Gheorghe nu mi se pare cel mai potrivit.
Alegerea subiectiva facuta de Andrei Gheorghe de a incerca o caracterizare sintetica a poetului-senator Adrian Paunescu am ales-o ca punct de plecare in aceasta dezbatere.
Chiar daca o perioada domnia sa a fost considerata drept o persoana controversata, cu anumite alegeri si simpatii politice, eu cred ca atunci cand ne alegem modelele plecam de la esenta valorica si de la "karatele" produsului plasmuit in domeniul respectiv, fie ca este stiinta, literatura, pictura, muzica, tehnica, politica, religie... Omul cu slabiciunile sale paleste in fata harului si talentului cu care el a nascut opere nemuritoare. Ce s-ar intampla atunci daca am judeca creatia poetica a lui Nichita Stanescu prin prisma cunoscutei sale patime pentru pocalul cu vin ?
Atunci cand facem o alegere, inclusiv a unui model, recurgem obligatoriu la cerebral si la discernamatul care separa binele de rau. Viata din pacate nu este formata numai din alb si negru, cel mai adesea are in ea multe pete de cenusiu.
Din acelasi motiv te-as intreba daca apreciezi opera pictorului Sabin Balasa sau dispretuiesti omul pentru ca realiza candva picturi dedicate cuplului dictatorial ?
Poate ca ar trebui sa invatam exercitiul tolerantei si sa intelegem ca perfectiunea este doar un ideal spre care insa trebuie sa tintim.
Iti multumesc mult pentru opinia ta, caci din schimburile de pareri se formeaza ideile valoroase.
Pescarusule, articolul este exceptional. Sincer.
In ceea ce il priveste pe Adrian Paunescu, am sa-i raspund intai tanarului Marius. Marius, adevaruri general acceptate nu exista, atunci cand discutam de personalitati, de modele, care se implica in viata politica. Nu s-a inventat inca o personalitate de acest gen care sa nu fie controversata pe parcursul vietii. Odata ce iti declari public parerea intr-o privinta, automat devi o persoana controversata. Unii iti vor da dreptate, altii te vor contesta. Niciodata nu ii vei putea impaca pe toti. Faptele sunt de asemenea judecate prin prisma unei pareri subiective formate in jurul persoanei respective. Ce vreau sa subliniez este insa faptul ca o adevarata personalitate politica provoaca patimi. De exemplu Ion Iliescu. Sa ne amintim ca in anii 90 existau familii care divortau din pricina discutiilor pe tema Ion Iliescu. :))
Insa, senatorul Paunescu este mai mult decat ceea ce cunosti tu. Este mult mai mult decat poeziile sale pe care probabil le-ai citit, sau decat omul politic. Este un simbol, pentru noi, pentru cei care am trait pe vremea lui Ceausescu. El a reusit in acea vreme ceea ce nimeni nu a reusit atunci. Sa ne uneasca prin muzica si poezie. Sa aduca un strop de muzica si poezie intr-o lume pe care tu nu ti-o poti imagina. Si chiar daca ti-o imaginezi, habar nu ai ce inseamna sa nu fi liber. Adrian Paunescu, a reusit, chiar daca efemer, sa rupa lanturile in care erau legate spiritele noastre, ale romanilor. Este ceva pe care numai cei ce au trait acele vremuri si care au vibrat la manifestarile sale, deci numai aceia pot intelege acest ceva.
Mergand mai departe, trist este ca la ora actuala singurii care vin pe ecrane si ne propun asa zise modele sunt oamenii politici. Probabil ca este un fenomen de feed back la setea prostimii pentru politica. Dar vina nu apartine politicienilor numai. Vina apartine tuturor. Pescarusul, a subliniat foarte bine in articolul sau ca la ora actuala, noi nu mai suntem interesati decat de bani si avantaje materiale. Spiritul este complet neglijat. Valul capitalismului, cu tot ce are rau in el acest sistem, ne-a luat pe toti. Nefiind obisnuiti ai unui astfel de sistem, nu stim sa fim cumpatati, sa discernem, sa ne rupem din cand in cand de realitatea care ne cere clipa de clipa sa alergam dupa bani pentru a ne plati facturile. Ar fi foarte bine daca macar din cand in cand ne-am ridica undeva deasupra- metaforic vorbind, si ne-am uita la noi insine cat de penibili suntem in aceasta goana dupa material. Nu sunt cu nimic mai bun decat toti ceilalti. Am facut tot ceea ce nu trebuia sa fac. Insa, am forta sa recunosc ca mi-am irosit o buna parte din viata in cunoasterea unor aspecte ale capitalismului pe care nu merita sa le cunosti.
Realitatea este ca modelele aproape ca nu mai exista. Tinerii nu mai au repere morale. Iar asta este vina noastra, a tuturor si nu numai a politicienilor, sau a asa zisei societati civile, care la nivel de elite, se implica partizan in viata politica, fara sa emita judecati de valoare. Probabil, ca lucrurile se vor mai aseza abia peste 15-20 de ani, cand copiii din generatia baietelului meu, Andrei vor fi mari. Pentru ca eu, am de gand sa-l invat ce inseamna onoarea, ce inseamna curajul, ce inseamna o viata demna si cred ca multi din generatia mea isi vor creste copiii in acest spirit al moralitatii, pentru ca vremea cunoasterii capitalismului a incetat. Chiar si pentru noi, cei care am fost atat de insetati de cunoastere.
Victor, iti multumesc mult pentru aprecieri si pentru raspunsul tau elaborat si argumentat in mod gradual cu exemple atat de pertinente.
Din modul tau de gandire evocat aici, imi dau seama ca apartinem aceleiasi generatii, vrajite in anii '80 de fenomenul starnit de Cenaclul Flacara si de creatorul sau, in randul tinerilor entuziasti care eram.
Cuvintele tale frumoase m-au emotionat, am inteles ca au existat momente in viata ta cand tentaculele nevazute ale caracatitei capitaliste te-au dezamagit si te-au facut sa suferi. Poate ca a fost benefica aceasta experienta, te-a ajutat sa intelegi mai bine esenta acestei oranduiri care incurajeaza adancirea prapastiei dintre clasele sociale si care pune atata pret pe acumularile materiale, provocand in cele din urma alienarea individului fata de societate.
Cat despre raspunderea pe care o purtam in privinta educarii copiilor nostri avand la baza adevaratele valori ale moralitatii, sunt de acord cu tine. Si eu doresc sa-mi cresc fetita in acest climat sanatos, departe de falsele prioritati ale societatii noastre de consum, bazate pe agoniseli nebune de arginti si mai ales pe grave compromisuri cu noi insine.
subscriu cuvintelor lui Victor..pt mine A Paunescu inseamna " Stefan, Stefan domn cel Mare ", " Noi il vrem pe Cuza domn"... ascultam pe radio Europa libera la lumina lumanarilor :)
modelele trebuie sa le oferim renuntand la resemnare, neimplicare...sa comunicam cu copiii si tinerii, sa le oferim sansa ...sa-i indrumam sa citeasca mai mult, basme si legende romanesti si proverbele romanilor si Jules Verne si Mihail Drumes, sa cunoasca valorile noastre spirituale si nationale...
uite, eu si la anii astia mai gasesc inca modele, Corina Cretu, profesorul Ion Borgo, Victor, tu...multi altii, si invat cu toata seriozitatea, chiar si de la tineri invat..:)
felicitari, un articol binevenit si util pentru noi toti :)
respecte,
Sibilla
@Sibilla
Ma bucur mult sa constat ca impartasesti alaturi de noi aceleasi ganduri si impresii, considerand ca procesul de invatare curge continuu si ca nu are varsta. Asa este, un "om invatat" isi da seama ca de fapt mai are multe de invatat de la semenii sai si in acelasi spirit ma autoeduc si eu, slujindu-ma alaturi de carti, care-mi stau aproape, de oamenii minunati ca voi, descoperiti cu adanca bucurie in ultimul timp. :)
Am ascultat ceva frumos care m-a miscat zilele trecute pe un post de radio: "Orice carte care este citita de cel putin un tanar in spirit, va trai de-a pururi..."
Nu cred că cineva modelează modele, mai degrabă societatea alege modelul/modelele după care se modelează cei "ce vor fi".
Dacă tatăl nu era colonel ci căpitan... aş ştii eu cine e fata lui Artan :D
Ai si nu ai dreptate. Eu consider ca modelele le modeleaza intrinsec mai ales viata si compromisurile ei. Bineinteles ca ele devin modele prin investirea de catre noi cu aceasta calitate. Curgerea timpului le statorniceste aceasta perpetuare a "modelarii" si le intareste atributul de model.
Trimiteți un comentariu