Traditii chinezesti: Va invit la sarbatoarea galustelor!

Sărbătoarea Găluştelor cade în a 15-a zi a primei luni din calendarul tradiţional chinezesc. Cu aceasta se încheie întreaga perioadă festivă prilejuită de Sărbătoarea Primăverii din Anul Nou Chinezesc. Admirarea lampioanelor şi degustarea găluştelor sunt două aspecte de nelipsit ale acestei sărbători.

Se spune că în anul 180 î.e.n. împăratul dinastiei Han de Vest a urcat pe tron tocmai în ziua de 15 Ianuarie. Pentru a marca această zi, împăratul a decis ca la fiecare 15 Ianuarie să fie Sărbătoarea Lampioanelor. În seara acestei zile el ieşea din palat şi se distra împreună cu norodul, admirând lampioanele multicolore atârnate pe străzi şi ulicioare. În anul 104 î.e.n. sărbătoarea lampioanelor a fost înscrisă în mod oficial în lista marilor sărbători naţionale.

Oamenii spun că

„An de an, florile se aseamănă unele cu altele,
An de an, lampioanele diferă unele de altele"

Se confecţionează lampioane în diferite culori, forme şi dimensiuni şi cu diferite materiale. Sunt cunoscute „lampionul muntelui broaştei ţestoase" şi „lampionul rotativ al cailor", care au o istorie de peste o mie de ani.

Astăzi Sărbătoarea Găluştelor este celebrată în continuare de oamenii din toate colţurile ţării prin atârnarea în fiecare gospodărie a lampioanelor şi prepararea şi consumul găluştelor. In această zi oamenii se adună împreună cu familiile lor în parcuri sau în alte locuri publice, admiră lampioane, încearcă să dea răspunsuri la ghicitorile lipite pe lampioane şi dansează dansul lampionului dragon.

Copiii îşi vor aduce propriile lampioane să se laude cu ele. De obicei se organizează un concurs pentru desemnarea celui mai frumos dintre toate. Festivalul Lampioanelor de la Zigong, în provincia Sâchuan din sud-vestul Chinei şi Festivalul Lampioanelor de Gheaţă de la Harbin, din nord-estul Chinei, sunt manifestări turistice de mare amploare bine cunoscute în ţară şi peste hotare.

Sărbătoarea este totodată un fel de zi a îndrăgostiţilor din China, când perechile de tineri petrec împreună o seară frumoasă şi romantică.

În această zi de sărbătoare, se prepară şi se consumă în fiecare gospodărie găluşte din orez glutinos, cu diverse umpluturi. Oamenii din nord şi cei din sudul Chinei le prepară în mod diferit.

În nord locuitorii fac găluştele prin rostogolire. Miezul este făcut din susan, alune sau pastă de soia, amestecate cu zahăr. Apoi acesta, bine umezit se rostogoleşte prin făină de orez cleios până devine suficient de mare, cam de dimensiunile umei castane. Cei mai comozi le pot cumpăra de la magazin. Tot ce mai trebuie e să le pună la fiert.

Comparativ, oamenii din sud preferă să-şi prepare singuri găluştele. Mai întâi se amestecă făina de orez lipicios cu apă. Apoi se prepară umplutura, care poate fi din castane, alune, susan, ciocolată, pastă de curmale sau de soia. Găluştele celor din Ningbo, în estul ţării, şi din Chengdu, în sud-vestul ţării, sunt foarte cunoscute şi apreciate.

Aceste mici sfere din orez cleios, odată fierte, se fac moi şi dulci. Oamenii le savurează ca un semn al reîntregirii familiei.

În afară de admirarea lampioanelor şi degustarea găluştelor, se mai organizează în această zi diverse activităţi distractive şi artistice, precum jocuri de deplasare pe picioroange, dansul colectiv yangge, spectacole de cântece şi dansuri, piese dramatice. După această petrecere se încheie Sărbătoarea Primăverii, iar a doua zi oamenii încep cu bună dispoziţie munca şi viaţa în noul an.

Fie ca ati avut ocazia sa gustati acest meniu traditional chinezesc, fie ca nu, imi place sa cred ca v-ati delectat imaginar cu periplul prin culisele acestei sarbatori...

UPDATE. Tocmai am cules o propunere pentru MOTTO-ul saptamanii, de altfel usor intreschimbabil si perfect valabil oricarei zile din oricare saptamana traita in ritmurile balcanismului romanesc...

Au fost odata 5 oameni care se numeau: CINEVA, ORICINE, NIMENI, TOTI si ALTUL. Intr-o zi cei 5 au fost confruntati cu o problema deosebit de importanta si de aceea s-au hotarat sa fie facuta de "TOTI". Insa, cum "TOTI" era sigur ca "CINEVA" o va face, iar "CINEVA" se baza pe "NIMENI", in final "NIMENI" nu a facut-o, deoarece era evident ca "ORICINE" ar fi fost in stare sa o faca. Atunci "CINEVA" s-a suparat foarte tare, caci era o treaba pentru "TOTI". Insa "TOTI" i-a sugerat lui "CINEVA" sa-l oblige pe "ALTUL" sa faca ceea ce "NIMENI" nu a fost dispus sa faca, desi "ORICINE" ar fi putut. Concluzia: Treaba trebuie facuta intotdeauna de "ALTUL"!

Daca imi veti da dreptate sau nu, vom vedea!