miercuri, 25 februarie 2009

Lipsurile copiilor de astazi...

Multi tineri se pierd in golul vietii si sfarsesc pe cai gresite. Ce le lipseste copiilor de astazi?

Cunoasterea de sine. Nu stiu ce poseda, nu-si cunosc potentialul, dar mai ales, ignora valorile vietii. Cei mari sunt vinovati pentru ca nu au reusit sa le dea o educatie sanatoasa, nu au fost in stare sa le transmita cunostinte valide, reguli bune, sentimente sincere. Scoala are carente, profesorii sunt nepregatiti, familiile, confuze. Casa, pentru multi dintre ei, nu mai exista: este numai locul unde mananca, dorm si nimic altceva. Lipsesc caldura umana, un foc aprins, parintii uniti, bunicii care povestesc trecutul lor si istorisiri vechi din alte timpuri. In familie nu se mai vorbeste, ci se priveste la televizor sau nu se pierde din ochi display-ul computerului. Pentru multi copii Dumnezeu este discoteca.

Poate ca nu au idealuri de care sa se agate?

Singuratatea este un vant inghetat care trece peste campurile de grau verzi. Pentru multi tineri, devine o boala. Imaginea parintilor a disparut sau nu a existat deloc. Adesea copiii sunt inchisi in ei insisi, nu au dialog. Parintii cred ca pot inlocui raporturile umane cu bunuri materiale care sfarsesc prin a genera singuratate si prin a stinge orice aspiratie catre spiritualitate. Toate acestea nu ajung pentru a-i salva de la lipsa de comunicare care este cea mai frecventa cauza a acestui fenomen teribil.

Acelasi vant inghetat al singuratatii ii impinge pe tineri pe calea drogurilor, care reprezinta o tentatie inutila de a umple golul din existenta lor.

Nu sunt constienti ca se pierd in neant, nu cunosc alte realitati, noi posibilitati. Tinerii de ieri erau diferiti. Primeau o educatie adevarata, erau obisnuiti cu disciplina si cu respectul.

Copiii de astazi sunt tineri si batrani in acelasi timp, pentru ca nu au nici un fel de experienta si nici nu poseda mijloacele pentru a si-o dobandi. Nimeni nu-i ajuta in acest sens. Nu as vrea sa par pesimist, dar atata timp cat adultii nu se vor invrednici sa transmita invataminte bune tinerilor, lucrurile nu se vor schimba. Daca nu stiu sa o faca, inseamna ca varsta adulta nu mai exista.

Credinta, pentru tineri, poate fi considerata scandal sau nebunie?

Daca ar infrunta problema credintei, ar putea chiar sa o rezolve, dar cred ca multi dintre ei nici nu se gandesc. Aceasta tentativa poate fi considerata un scandal fiindca necesita un efort mental pentru a intelege unele doctrine si a si le insusi. Nebunie nu, mai degraba dezinteres. Ceea ce sta la baza tuturor problemelor tinerilor este lipsa de curiozitate, de creativitate, de fantezie.


(Sursa: Romano BATTAGLIA – "O inima curata")

Copiii nostri seamana cu noi, atunci cand eram copii?

26 de comentarii:

incertitudini spunea...

Buna seara!
Este foarte frumos la tine, desi subiectele pe care le dezbati sunt grave. Am fost diriginta vreo 36 de ani. Ca o paranteza, daca as putea sa dau timpul inapoi, tot profesoara m-as face. In anii de care iti spun , m-am intalnit cu N situatii. Ai dreptate, lumea avanseaza tehnic, se fac tot felul de descoperiri, dar Omul , ca fiinta , ramane un singuratic. Iar la noi, unde saracii sunt mult mai multi decat ceilalti , copilul isi cam face autoeducatie. Prea putini profesori " stiu", prea putini citesc despre copii, prea multi sunt cei care au ajuns intamplator profesori.
Multi copii vin din familii , care , chiar daca sunt instarite,considera ca un palat, motocicleta sau masina , telefonul , parfumurile si hainele cu etichete stralucitoare sunt totul..este atat de mult de spus. Dar , mai ales, de facut...

o seara frumoasa!

Dana spunea...

Cat adevar este in tot ce ai scris!!!
Asa este...nu mai stam de vorba,nu mai comunicam cu ai nostri copii..
Televizorul ocupa un nemeritat loc in viata noastra...si parca e un drog...
Mi-ai dat mult de gandit!!!!
Si eu comunic cu copiii mei!!!
Dar cred ca nu suficient!!!
Am cate un televizor in fiecare camera,inclusiv in bucatarie.....
Mi-ai dat mult....mult de gandit!!!
O seara minunata iti doresc!

PauL spunea...

Shit... cand lumea asta va-nceta sa puta?

Nu am mai plans demult cuvinte,
Cu frica le-am tinut in mine
Si m-am rugat Lui sa-mi descante,
Ploi de lumina, zari senine.

M-am multumit sa vad, sa tac.
N-am mai vorbit de intuneric si catuse
Si am sperat ca-n viata mea de geto-dac
Sa pot sa nu mai simt multimea de capuse.

La scoala... haos, galagie, rautate,
Profesori lasi si plini de bunatate
Si tineri, cu privirea goala si ras strident,
Ce bat cu pumnu-n masa: 'Cat sunt de EMINEMt!'.

Si toti isi dau in petec si care-i rau, e bun.
Habar de scoala n-au, ci doar de bere si tutun,
De stiu sau nu, pretentii au si vor sa treaca clasa,
Ei cred ca e destul sa fii doar un 'tabula rasa'.

Acasa... Inchisi in camere, cu ochii-n monitor,
Isi hranesc setea de cultura cu: 'Pac,pac! Te omor!'.
Dupa vreo multe ore, satui de-atata invatat
In oras ies, saracii, nu pot munci neincetat!

Si vin tarziu, si nu au chef de munca, de-nvatat,
Mananca repejor, se schimba si... gata, sar in pat.
Cand suna ceasu-njura: 'Ne-am saturat. Ce viata!?
Ohh... Si inc-o zi... La dracu... de ce e dimineata?'

Sunt goi, si stres si vicii ii sugruma,
Si tot ce-i bun... 'Ce gluma!'
Nimic din ce-i moral nu-i pretuit,
Necunoscut crustat la minus infinit!

In jurul nostru numai vorbe goale
Ce se invart in guri pline cu bale:
Doar sex, fotbal si filme se discuta...
Shit... cand lumea asta va-nceta sa puta?
19 februarie 2007


- Majoritatea lipsurilor vin de la familie si de la educatie. Ce ne mai lipseste, noua tinerilor? Aha... multe, prea multe. Dar cel mai mult ne lipseste motivatia. Traim intr-o societate in care nu ti se garanteaza rodul muncii. In ziua de azi, in Romania, poti ramane fara casa, fara servici, fara un trai decent in ciuda diplomelor obtinute sau a muncii depuse in mod cinstit...

incertitudini spunea...

Dana, este bine daca simti ca trebuie sa schimbi ceva. Televizorul este un mare dusman( nu este un truism, chiar daca asta pare.)Stii cum se comporta copiii la scoala dupa o noapte petrecuta in fata televizorului? sunt apatici, neatenti, au reactii necontrolate. Apoi , ce este mai grav, isi insusesc foarte multe: vocabular agresiv, comportament dur, atitudine sfidatoare.
Stii ce am mai constatat? La obiectele de studiu , de pe la 17/18/19 dorm, chiar daca au ochii deschisi.
Si in privinta hranei sunt multe de spus-este greu, dar copilul trebuie ajutat sa inteleaga ca marul este sanatos, iar produsele alea frumos ambalate, oricare ar fi ele , fac mult rau. La fel cu apa.
Copilul trebuie sa gaseasca acasa prieteni; si cand vine cu 10 si cand ia 4. Spun -nu numai din experienta de profesoara, ci si din cea de mama.Copilul are nevoie de dragoste, fara sa fie inabusit- trebuie ajutat sa inteleaga libertatea, dar si limitele ei.
O seara frumoasa cu familia!

ionborgo42 spunea...

Cora,
Ieri de Dragobete n-am intrat pe bloage asa ca astazi admirandu-ti frumoasele fotografii cu copii mi-a venit in minte copilaria mea.Eu zic ca a fost fericita chiar daca la ll ani am ramas orfan si doar cu mama.Am fost copil unic,destul de sarac material,ca dupa razboi dar cu un orizont de optimism caracteristic acelor ani ai mei.vremurile s-au schimbat de atunci de cateva ori,dar cred ca viitorul unui copil nu depinde de "ursitoare" ci de mediul social in care se naste.Daca climatul familial si cel educational este favorabil evolutia lui spre viata va fi pozitiva,dar daca va trai intr-un climat nefavorabil,conflictual si in lipsuri majore evolutia lui va fi perturbata daca nu chiar compromisa.Conditia materiala este necesara dar nu si suficienta.Azi este tot mai greu si societatea inca nu a gasit calea cea buna spre determinare a oricarui copil ,spre formare si informare,indiferent carei clase sociale apartine.Ar fi multe de spus dar ma rezum la aceasta consideratie.Cu drag,tata Borgo.

pescarusul argintiu spunea...

Draga Incertitudini, bine ai venit pe aici! :)
Vizita ta ma bucura mult si impresiile tale pe marginea acestei tematici le consider deosebit de pretioase, ca venind de la un dascal cu o vasta si complexa experienta in problemele tinerilor de ieri si de azi.
Copiii si tinerii pot fi modelati frumos in mod eficient, daca exista pasiune, rabdare si profesionalism din partea maturilor implicati ce le vegheaza dezvoltarea.
Realitatea pe care o traim insa, ne ofera destule contraexemple de evolutii nedorite si strambe ale tinerilor adolescentini.
Ai dreptate, exista copii care isi fac autoeducatie, dar cati dintre ei isi aleg corect modelele si cati au sansa sa respire intr-un mediu sanatos spiritual, fara griji existentiale si conflicte in familie?
Cu ce oferte de realizare si afirmare personala ii asteapta societatea de astazi pe tinerii in devenire?
Asa este, sunt extrem de multe de spus, dar e bine ca incercam sa ridicam un colt al voalului de pe fata unui controversat si ambiguu sistem de educatie...
O noapte senina si relaxata!

pescarusul argintiu spunea...

Dana, am preluat cateva idei pe care le-a exprimat Romano Battaglia in cartea sa "Inima curata", cu privire la frustrarile de ordin sufletesc si educational traite de copiii timpurilor noastre.
Sunt sigura ca ai avut grija mereu sa comunici cu fetitele tale problemele importante, dar sa le si oferi raspunsuri intelepte numeroaselor lor intrebari si nedumeriri. Nu trebuie sa-ti faci reprosuri sau procese de constiinta, cu siguranta ca ele s-au inscris pe traiectorii corecte de evolutie.
Sigur ca televizorul si computerul in exces dauneaza, ca orice lucru consumat fara masura, in mod necontrolat.
Daca vei simti ca trebuie sa schimbi ceva pentru optimizarea climatului de studiu al copiilor, nu ezita, va fi pentru binele lor.
Toti parintii responsabili si constienti de rolul lor in educarea copiilor, vor incerca sa le creeze conditii optime de invatare, dar si de destindere.
Distinsa ta nasa te va sprijini fara ezitare si-ti va spulbera aceste framantari, vei vedea!
Un somn adanc si linistit!

pescarusul argintiu spunea...

PauL, poezia este excelenta, m-a impresionat puternic!
Daca iti apartine, te felicit pentru creionarea atmosferei viciate pe care o respira acei tineri superficiali si aroganti, in fiecare clipa a existentei lor!
Poezia a fost scrisa acum 2 ani, cred ca merita sa castige un premiu daca participa la un concurs avand ca tematica tinerii de azi.
As vrea sa am un raspuns la intrebarea cuprinsa in titlul ei, dar chiar daca exista unul, nu-l vad prea repede realizabil.
Nu vom mai simti mirosul greu al acestei lumi, cand va reusi sa devina curata, igienizata moral si proaspata in mentalitati.
Esti un tanar adanc ancorat in problemele ganeratiei tale, privind responsabil si critic minusurile societatii care isi urla neputinta.
Lipsa de motivatie este asa cum bine ai spus, o caracteristica generala a tineretului acestor ani.
Pana se vor schimba lucrurile in bine, mai avem de respirat mirosul greu al putrefactiei si mucegaiului unei lumi strambe...
Dar primavara bate la ferestre, poate ne va salva ea, mai stii? :)

pescarusul argintiu spunea...

Multumesc din nou, Incertitudini, pentru larga si generoasa ta disponibilitate de a ne oferi argumente imbatabile in defavoarea consumului de emisiuni televizate, in special al celor cu un grad redus de educatie si cultura, care promoveaza violenta fizica sau verbala, agresivitatea reactiilor.
Doamna Profesoara, permiteti-ne sa va oferim un buchet de flori ce ascund in petale primavara si zambetele noastre pline de recunostinta!

pescarusul argintiu spunea...

Draga tati Borgo,
Bucuria mea este nemarginita ca va am oaspete special la masa dezbaterilor ce s-a format aici :)
Le raman datoare pozelor cu copilasi, doar ele v-au chemat sa ne fiti alaturi, sa evocati vremurile unice ale copilariei, sa ne deslusiti cauzele ce afecteaza negativ dezvoltarea armonioasa a copiilor si tinerilor nostri.
Am retinut ca nu ursitoarele prezic viitorul si reusita in viata a copilului, ci mediul social si climatul familial impreuna cu cel educational.
Va mai astept cu drag, oricand :)
O primavara frumoasa in suflet si multa sanatate!

elite spunea...

Am citit aseara postul tau si n-am putut sa scriu nimic.Imi pare tot ce ai scris, trist , dureros dar mai ales real...Ai atins un subiect pe care multi il trateaza cu indiferenta...Acesti copii maine vor deveni parinti si nu vor sti sa ofere nici macar putinul pe care l-au primit...daca l-au primit, desigur.Ai vorbit despre singuratatea copiilor ... neinstitutionalizati, adica despre copiii cu un regim de viata aparent normal.
Nu saracia implica lipsa de comunicare... Sunt cauze multiple si nici nu pot spune daca una este mai importanta decat cealalta.
Sunt de acord cu "incertitudini"...
sunt prea multi care au ajuns intamplator profesori, am spus-o si eu mereu..Eu incerc, incerc...
deseori sala de clasa devine mai placuta decat caminul familial...deseori masa la care dau meditatii se transforma in masa...destainuirilor...Aflu lucruri,unele marunte, altele foarte importante pe care ei, copiii mi le spun sincer,pentru ca nu au cui...Si sunt copii de medici, avocati,profesori...Chiar zilele trecute,Madalin o intreaba pe o fetita de la pregatire:cum tu nu i-ai spus mamei tale si nu i-ai spus mamei mele?..iar raspunsul a fost sec:mama vrea sa auda doar lucrurile bune...apoi,cand sa plece ,m-a intrebat :oare sa-i spun?"
Deci copilul ar fi avut nevoie de comunicare dar..unde-i parintele?
As putea scrie pe acesta tema pagini intregi.
Ma opresc dorindu-ti o zi lipsita de singuratate..sa fii inconjurata de oameni buni si calzi, asa cum esti si tu!

PauL spunea...

Da, poezia imi apartine... Ma bucur ca a fost pe placul dumneavoastra si va multumesc sincer pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat.

Cat despre primavara... va veni daca ii vom face loc, daca vom munci serios si responsabil, daca vom avea curajul sa ne batem cu morile de vant; si nu pentru ca am avea vreo sansa de izbanda, ci pentru a da un exemplu celor care au sau vor avea forta sa izbandeasca... Pentru ca nu putem face totul, nu e o scuza sa nu facem nimic.

Bibliotecaru spunea...

De câte ori am vrut să mă clonez cu copy/paste, de atâtea ori mi-a dat eroare. Cică insuficient memory. Probabil că acest copy/paste funcţionează numai la cei micuţi. Chiar aşa, dacă ai o pereche de gemeni, când ai tripleţi cum se spune, o grămadă de gemeni? Şi atunci la cvadrupleţi...?

Dacă drogurile ar fi fost legale în România, astăzi domnul Boc le-ar fi accizat suplimentar alături de alcool şi ţigări. Şi nu pot să nu mă întreb, de ce traficanţii de droguri nu plătesc impozite? Adică unii se gândesc că legalizeze prostituţia ca să plătească prostituatele impozite, se gândesc să spună că manelele reprezintă cultură, ca să le accizeze impozitele, iar drogurile să rămână pe dinafară, fără să fie prevăzute cumva în Codul Fiscal? Nu se poate. Aş vrea ca domnul Boc să apară mâine la TV şi să anunţe o nouă decizie a guvernului prin care se aplică, prin Ordonanţă de Urgenţă, taxe şi impozite pe acţiuni. Agentul fiscal se va deplasa la faţa locului solicitat de infractor şi, pe baza unui proces verbal de constatare şi a unei evaluări a bunurilor furate, stabilind, evident, un procent de uzură şi amortizare pentru a ajunge la valoarea lor reală de piaţă, va aplica un impozit pe profit. Reglarea impozitului se va face la sfârşitul anului fiscal prin compararea datelor oferite de agentul fiscal cu datele chitanţelor de mână de la contractul de vânzare-cumpărare dintre infractor şi cel care valorifică marfa furată.

Drogul nostru, al tuturor, este credinţa că perioada de sacrificiu se va termina în curând şi că vom construi o realitate în care să ne simţim liberi şi bine. Ei bine, acest drog al realităţii imediate benefice continuă de acum 10 mii de ani. Adevărul este însă că nu suntem animale superioare, ci suntem doar animale, şi încă animale de povară care au inventat sisteme de a ne trudi unii pe ceilalţi.

pescarusul argintiu spunea...

Elite, ma framanta tot mai mult aceasta problema, ca parinte ce ma aflu.
Ma intreb neincetat pe ce maini va incapea copilul meu la scoala, ce dascali si ce colegi va avea, cum va reusi el sa se dezvolte pentru a fi bine pregatit si calit pentru viata si provocarile ei?
Ar fi o mare drama daca, deveniti maturi peste noapte si "copti" fortat la intuneric, prin prisma poverilor si raspunderilor ce le apasa pe umeri, acesti fosti copii vor purta acelasi bagaj sarac si sec de informatie afectiva si educationala.
Pana atunci mai este inca timp, daca vor reusi sa recupereze lipsurile sau sa le corecteze, vor putea fi parinti implicati si responsabili pentru copiii lor.
Daca nu... vor incepe drame existentiale si suferinte nemeritate.
Ma inspaimanta ce spui, e incredibil ca tineri aflati la pubertate sunt vaduviti de comunicarea cu parintii si se instraineaza tot mai mult.
Trebuie mereu sa fim prieteni apropiati pentru copiii nostri, altfel eforturile noastre in privinta lor risca sa fie compromise.
Iti multumesc pentru toate aceste puncte de vedere exprimate aici, au acea incarcatura plina de valoarea experientei si pasiunii tale pentru profesia imbratisata si pepiniera de invatacei!

pescarusul argintiu spunea...

PauL, inca o data felicitari calduroase si continua sa scrii, o faci foarte bine!
Esti deja o prezenta constanta in acest spatiu in care schimbam impresii si idei, emotii si stari.
Din acest motiv, te rog sa renunti la exprimarea cu persoana a II-a plural si sa te adresezi firesc si fara rezerve, cu "tu".
In privinta dorintei de a ne constitui faptele in exemple de urmat, gandesti foarte corect, asa trebuie sa facem, sa punem fiecare umarul si sa cladim o bucatica de bine.
Iti doresc multa forta, incredere si curaj, ca sa-ti implinesti cele mai arzatoare vise!

paul spunea...

Foarte simplu,cei 7 ani de acasa,care s-au facut 6 sau chiar nimic, nu inteleg de ce ne miram, nu mai avem rabdare sa le dam caldura de care au nevoie inca de mici, ai pasam in stanga si dreapta, le insuflam tot felul de prostiuare numai sa "scapam" de ei motivand ca suntem tare obositi. Cand ne desteptam, dam vina pe scoala, pe bunici, uitand in fapt ca ne-am facut ca-i crestem. Ne mai punem intrebarea stupida"De ce,le-am oferit totul ?", dar eu as zice NIMIC, prea putin mai stam alaturi de ei pentru a intelege menirea noastra ca parinte ce trebuie sa cizeleze caracterul copilului OM, in devenire.
Sa nu batem apa-n piua aiurea cand in fapt in propria ograda sta secretul!

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, m-au amuzat primele tale randuri, pentru ca ultimele sa ma intristeze.
Probabil ca dimensiunile de acum ale informatiei genetice nu pot fi cuprinse in spatiul limitat pus la dispozitie de memoria interna :)
Poate ca tehnica merge numai la cei micuti, cum spui tu ;)
In privinta denumirii echipelor de gemeni in functie de numarul lor, prefer varianta cea mai simpla, adica sa spun "gemeni" unei singure perechi, apoi "gemeni tripleti", "gemeni cvadrupleti", si tot asa, fara "gramezi" :)
Cat despre drogurile clasice "stricto senso", nu cred sa existe vreo tara in care ele sa fie in prezent legalizate sau poate nu sunt eu la curent...
Ipoteza cu impozitarea lor de catre guvernul Boc este foarte interesanta si utila, dar neaplicabila din acest motiv.
Nu exista nici cel mai mic interes sa devenim "animale superioare", dimpotriva suntem masa de manevra perfecta pentru cei din varful puterii, ca simple "animale de povara", fara inteligenta, fara vointa si fara sansa de a alege corect.
Macar daca am fi avut aripi, ca Pegas, calul inaripat din legenda!

pescarusul argintiu spunea...

Ai dreptate, Paul, intr-o buna masura, dar nu trebuie sa generalizam. Uneori cei "sapte ani de-acasa", desi exista, nu sunt garantia unei dezvoltari armonioase a copilului, daca atenta lui supraveghere si ocrotire dispare treptat sau se atrofiaza dupa aceasta perioada a varstei prescolare.
Nu se mira nimeni de acest lucru, dimpotriva, toti participantii avizati care si-au exprimat aici parerile au sustinut importanta educarii cu rabdare, cu daruire si cu statornicie a copiilor de catre proprii parinti, si nu de catre terte persoane-surogat sau inlocuitori de afectiune si comunicare.
Rolul parintilor e central, definitoriu si unic, nu poate fi substituit prin prezenta unei guvernante, a unei perechi de bunici sau a unei matusi provinciale, decat pe timp extrem de limitat.
Chiar nu cred ca a batut nimeni "apa in piua" cum te exprimi tu, toti oaspetii ce-au ales sa dezbata problema lipsurilor si frustrarilor celor mici au adus argumente consistente si au gandit solidar.
Supararea ta nu este intemeiata, concluzia la care te referi a fost deja trasa rapid si prompt: in primul rand familia este raspunzatoare de tezaurul afectiv, emotional si educational al copiilor, acolo trebuie cautate in primul rand si gasite cauzele.
Desi poate vei fi mirat, toata lumea a fost in consens cu tine, inclusiv Romano BATTAGLIA, autorul pasajului ales de mine in postare :)
O zi senina si spornica, plina de ganduri bune!

paul spunea...

Stimata doamna, este parerea mea si nu am vrut sa fie lezata nici o persoana ce a postat aici: comentarii si pareri. Sa-mi fie cu iertare,nu m-am legat absolut de nimeni iar daca experienta mea expusa aici atat de limpede si fara sa folosesc subterfugii si analize filozofice aiuristice ce nu tin si nu au legatura cu consolidarea unei educatii clare si benefice copilului in primii sai ani de viata, a deranjat(observ) atat de tare, inseamna ca viziunea mea despre cresterea unui copil, este degradant de invechita.
Inchei cu aceiasi intrebare: ne mai miram ce vedem pe strada?

pescarusul argintiu spunea...

Paul, tot ce am vrut sa subliniez a fost ideea ca nu trebuie sa generalizam unele concluzii.
Mai exista mame sau mai rar, tati, care isi intrerup profesia si aleg sa fie alaturi de copilul lor 2 ani sau poate chiar mai mult, ca sa-l auda pronuntand primul cuvant, sa-i prinda manuta pentru a-i sustine primul pas, sa fie partas la toate progresele extrem de pretioase ale micutului.
Mi se pare nedreapta afirmatia "prea putin mai stam alaturi de ei pentru a intelege menirea noastra ca parinte", nu este peste tot asa, desi acest fenomen se intampla.
Si noi cand eram copii frecventam gradinita, restul timpul petrecandu-l acasa, cu parintii.
Viziunea ta nu este invechita, doar ca da impresia unei critici generale la adresa parintilor de azi si nu merita sa fie toti blamati pentru neimplicare sau necomunicare.
Te asigur ca nimeni din cei ce au scris aici nu a fost suparat prea tare, oaspetii ce-mi trec pragul isi respecta unii altora opiniile.
Eu am ales sa vad pe strada astazi doar primavara si sa admir martisoarele stralucitoare din ochii reprezentantelor Evei, tinand in maini buchete zambitoare de flori :)
Te invit si pe tine sa faci la fel ;)

paul spunea...

Nu vroiam sa comentez acest subiect inca de la inceput, stiam ca vor fi divergente de opinii si culmea,m-am gasit tocmai eu sa supar, nu vad rostul acestei suparari, repet nu am jignit pe nimeni, mi-am spus parerea,opinia vis-vis de postarea D-voastra. Este opinia mea si cred in veridicitatea celor spuse de mine. A incerca sa-mi demonstrati contrariul, pentru mine ar insemna sa va aventurati in ape tulburi, nedorite de nimeni si va asigur pentru ultima data, ca este o opinie proprie, a carei fundament se regaseste in trairi trecute si prezente. Stiu sa-mi cer scuze cand gresesc,admit ca fac greseli, dar nu admit sa arunc vorbe-n vant, de dragul unui comentariu. Se pare ca nu ne cunoastem bine.
In vestul tarii,este iarna,soarele sta ascuns, iar lapovita arata zvacnirea uracioasa a iernii, asa ca privirea florilor...o las in seama celor ce-o merita.
Sa aveti parte de frumusetea caminului D-voastra!
Cu respect,
Koller

ionborgo42 spunea...

Cora,
Crede-ma ca bucuria-i de partea mea sa vad ca acest "Colt liric" este vizitat tot mai mult si de tot mai multi.Calitatea postarilor si a comentatorilor este deosebita.Onoarea este de partea mea ca am privilegiul de a comenta pe bloggul tau.De Duminica ne surade Primavara poate dezbracati de frig vom deveni ceva mai optimisti.Zile frumoase si linistite iti doreste,cu drag,tata Borgo

g1b2i3 spunea...

Draga Pescarusule,uneori ma simt vinovata ca nu am comunicat mai mult cu copiii mei cand au mai crescut.dar i-am crescut bine si sunt mandra de ei.
Copiii nostru au avut o copilarie destul de fericita,chiar daca le-au lipsit unele lucruri,insa dragoste au avut si ocrotire parinteasca.
De cativa ani se intampla mari tragedii in familiile romanilor care isi lasa copiii singuri sau in grija rudelor sau a altor persoane.Cunosc un caz,un copilas de gradinita ai carui parinti sunt plecati la munca in strainatate.
te felicit pentru aceasta postare si pentru imaginile alese.
Iti daruiesc si eu un martisor,sper sa-ti placa.
http://www.riversongs.com/cards/butterfly_day.html

pescarusul argintiu spunea...

Paul, daca cineva chiar s-a suparat, propun sa i se taie nasul, ca in poveste! :)
Opinia ta este valoroasa, ea vine sa intregeasca tabloul general al interesantei dezbateri iscate aici, pe marginea unei teme spinoase si actuale, care concentreaza grija tuturor partenerilor de dialog fata de starea de sanatate morala si sufleteasca a tinerei generatii.
Te asigur si eu inca o data ca nimeni nu vrea sa-ti zdruncine punctul de vedere, exprimat pe baza complexei tale experiente tale de viata, ba mai mult, viziunea tuturor converge in aceeasi directie, aceea a importantei primordiale a grijii si prezentei parintesti alaturi de copii.
Prin zona noastra geografica semnele primaverii sunt mai zambitoare, iti doresc sa le poti admira si tu pe meleagurile vestice, cat mai curand!
Soarele va topi toata uraciunea si apele vor spala relele de peste iarna.
Multumesc mult pentru urari si pentru implicarea ta intensa in aceasta discutie.
Sa te bucuri de afectiunea si consideratia celor dragi, sa ai o zi frumoasa!

pescarusul argintiu spunea...

Draga tati Borgo,
Cuvintele dvs. atat de calde si frumoase ma coplesesc si ma emotioneaza puternic.
Prezenta dvs. constanta in mijlocul pretioasei mele galerii de prieteni imi ofera multa incredere, seninatate si bucurie, aducand un echilibru binecuvantat.
De buna seama ca miracolul primaverii ne va incarca pe toti cu energii noi si forte proaspete, dezbracandu-ne de frigul si amortirea imprimate de suflul rece al iernii, cum atat de bine afirmati.
Sa aveti un nou anotimp binecuvantat cu sanatate, tihna, bucurii, prieteni sinceri si adevarati, intensa afectiune a celor dragi si agreabile plimbari in natura! :)
Va imbratisez cu mult drag!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Gabi, ma bucur mult ca ai oferit copiilor tai o educatie frumoasa si o permanenta ocrotire parinteasca, ajungand acum oameni adevarati, pe picioarele lor.
Este adevarat, pe parcursul ultimilor ani s-a produs un exod ingrijorator al parintilor peste hotare, care orbiti de mirajul unei bunastari materiale relative, au decis incredibil de usor sa-si neglijeze copiii, lasandu-i in "administrarea" altora, ca pe niste obiecte fara suflet :(
Ma bucur ca ti-a placut postarea.
Martisorul tau este superb, inedit si sensibil ca tine, iti multumesc mult si iti daruiesc o stransa imbratisare, invitandu-te sa parcurgi eseul meu de astazi :)
O primavara frumoasa!